jurisprudenta

În cazul aplicării dispoziţiilor art. 320 1 C. proc. pen., comportarea sinceră în cursul procesului, constând în recunoaşterea săvârşirii faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei, nu poate fi valorificată ca circumstanţă atenuantă judiciară prevăzută în art. 74 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. pen., întrucât recunoaşterii săvârşirii faptelor nu i se poate acorda o dublă valenţă juridică. Dispoziţiile art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. pot fi aplicate concomitent cu dispoziţiile art. 320 1  C. proc. pen., numai atunci când se constată existenţa unei alte atitudini a inculpatului după săvârşirea infracţiunii decât comportarea sinceră în cursul procesului, dintre cele prevăzute în art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen . extras din Decizia nr. 754/ 2012 a I.C.C.J., Secţia penală, sursa scj.ro

Principiul non bis in idem nu este incident, daca o decizie de încetare a urmaririi penale, potrivit dreptului naţional al unui stat, nu stinge definitiv acţiunea penală şi nu constituie astfel un impediment în calea unei noi urmăriri penale, pentru aceleaşi fapte. De asemenea acelasi principiu nu este incident daca faptele materiale nu sunt aceleaşi în ambele proceduri desfăşurate în faţa ambelor instanţe (CEJ Cauza C-467/04), coincidenţa faptelor, trebuind înţeleasă ca un ansamblu nediferenţiat de circumstanţe, independent de încadrarea lor juridică. ( hotărârea Van Esbroeck ) Principiul non bis in idem este prevăzut expres într-o serie de convenţii şi tratate internaţionale (art. 9 din Convenţia europeană de extrădare, Capitolul 3 din Convenţia de punere în aplicare a Acordului Schengen, Convenţia de la Bruxelles cu privire la principiul non bis in idem , Convenţia europeană privind transferul de proceduri în materie penală, Protocolul nr. 7 la Convenţia europeană a dre

Omisiunea sesizării din oficiu şi efectuării de acte de cercetare penală,  nu intruneste elementele consitutive ale infractiunii de favorizare ale infarctorului, deoarece s-a dispus prin ordonanta fata de cel favorizat, scoaterea de sub urmarire penala ca urmare a aplicarii unei amenzii administrative, acesta nefiind astfel infractor.  Conform art. 264 C. pen., favorizarea infractorului reprezintă ajutorul dat unui infractor fără o înţelegere stabilită înainte sau în timpul săvârşirii infracţiunii, pentru a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei ori pentru a asigura infractorului folosul sau produsul infracţiunii şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 7 ani. Conform normei de incriminare, infracţiunea de favorizare a infractorului presupune, ca situaţie premisă, o infracţiune comisă anterior, iar ca element material al laturii obiective, un ajutor dat unui infractor (o persoană care a săvârşit o infracţiune), în scopul de a îngreuna sau

În cazul în care curtea de apel a admis cererea privind judecata potrivit procedurii simplificate prevăzute în art. 3201 C. proc. pen. formulată de unii dintre inculpaţi, a disjuns cauza faţă de ceilalţi inculpaţi şi, prin sentinţă, a dispus condamnarea inculpaţilor a căror cerere privind judecata potrivit procedurii simplificate a fost admisă, recursul declarat împotriva sentinţei de către inculpaţii cu privire la care s-a dispus disjungerea cauzei este inadmisibil, întrucât sentinţa nu le este opozabilă. Controlul judiciar al încheierilor anterioare disjungerii cauzei, care au caracterul de încheieri premergătoare atât în procedura simplificată în cadrul căreia curtea de apel a pronunţat sentinţa de condamnare, cât şi în cauza disjunsă, poate fi iniţiat de către inculpaţii cu privire la care s-a dispus disjungerea cauzei, în condiţiile art. 3851 alin. (2) C. proc. pen., prin exercitarea recursului împotriva sentinţei ce se va pronunţa în cauza disjunsă în care sunt judecaţi...... C

   Este nelegala proba prin care s-a stabilit îmbibatia alcoolica a inculpatului deoarece nu s-au respectat  prevederile art.14 al.3 din Ordinul nr. 376 din 10 aprilie 2006 al Ministrului Sanatatii potrivit carora în situatia în care transportul sau depunerea probelor prelevate nu poate fi efectuat imediat, acestea se pastreaza la frigider, în sediile unitatilor de politie, timp de maximum 3 zile.     Potrivit prevederilor art.64 al.2 C.p.p.,mijloacele de proba obtinute în mod ilegal nu pot fi folosite în procesul penal.     Aplicând acest principiu de drept procesual la speta de fata, Curtea constata ca mijlocul de proba prin care s-a stabilit îmbibatia alcoolica a inculpatului si pe care s-a fondat condamnarea inculpatului pentru infractiunea prev. de art. 87 al.1 din OUG nr.195/2002 a fost obtinut ilegal, cu încalcarea prevederilor Ordinul nr. 376 din 10 aprilie 2006 al Ministrului Sanatatii.     Art. 6 lit.a din Normele metodologice privind prelevarea probelor biologice

Desi recurentul îsi exprima nemultumirea pe trei pagini, din continutul recursului nu rezulta critici propriu-zise care sa poata fi încadrate în dispozitiile art. 304 C. proc. civ., situatie în care instanta, din oficiu, a invocat exceptia nulitatii recursului.     Astfel, cu privire la exceptia nulitatii recursului, Înalta Curte retine urmatoarele:     Când în cuprinsul cererii de recurs nu se regasesc critici propriu-zise la adresa deciziei ce face obiectul recursului, ceea ce presupune indicarea punctuala a motivelor de nelegalitate prin reportare la solutia pronuntata si la argumentele folosite de instanta în fundamentarea acesteia, iar succesiunea de fapte si afirmatii din cuprinsul cererii de recurs nefiind structurata din punct de vedere juridic în asa fel încât sa se poata retine macar din oficiu, vreo critica susceptibila de a fi încadrata în cazurile de modificare ori casare prevazute de art. 304 C. proc. civ., în limita carora se poate exercita controlul judiciar în

Supunerea la tratamente  josnice si degradante de catre victima si aceasta in mod constant, face ca riposta în raport de actul provocator sa fie una impusa practic, pentru ca actul provocator a fost unul de natura sa anihileze posibilitatile de control volitional al inculpatei , astfel ca  disproportionalitatea apararii inculpatei fata de atacul partii vatamate,este una legitima si aceasta s-a datorat tulburarii sau temerii riposta inculpatei fiind un act necesar comis în sare de legitima aparare în conditiile unei puternice tulburari cauzate de modul agresiv în care s-a comportat victima. Este neechivoc faptul ca inculpata era practic torturata de un numar bun de ani, ca a fost supusa celor mai josnice si degradante tratamente de catre victima si aceasta in mod constant, iar faptul ca a fost atacata de victima la data savârsirii faptei si obligata la infinit sa aiba raporturi sexuale orale cu victima releva neechivoc ca atacul victimei a îndeplinit conditiile pentru a da nastere

Tentativa la obtinerea unui credit bancar cu acte false, prin anagajarea fictiva la o societate, nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni, deoarece inculpatul nu avut initiativa savarsirii infractiunii, a avut o atitudine sincera in cursul procesului penal, mobilul faptei fiind acela de de a obtine mijloace de subzistenta în contextul unei insuficiente a acestora generata de starea sa constanta de boala. Inculpatul E. E. a solicitat retinerea circumstantelor atenuante si suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere, motivat de faptul ca instantele de apel si de fond nu au avut în vedere starea sa de sanatate, dar si faptul ca a avut o contributie minima la savârsirea infractiunii si nu a produs un prejudiciu concret partii vatamate. A mai învederat ca savârsirea faptei s-a plasat în timp la momentul în care deja problemele de sanatate erau foarte grave si au generat dificultati financiare…. În ceea ce îl priveste pe inculpatul E. E., instanta a retinut potri

Sunt aplicabile prevederile art.74/1 C.pen,  neconstituționale potrivit Deciziei nr. 573/2011 a Curții Constituționale însa fata de data comiterii faptei, curtea constata acestea sunt aplicabile în speța, având în vedere dispozițiile art. 13 Cod penal.      Potrivit art. 74 1 alin. 1 Cod penal, în cazul savârsirii infractiunilor de gestiune frauduloasa, înselaciune, delapidare, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, abuz în serviciu contra intereselor publice, abuz în serviciu în forma calificata si neglijenta în serviciu, prevazute în prezentul cod, ori a unor infractiuni economice prevazute în legi speciale, prin care s-a pricinuit o paguba, daca în cursul urmaririi penale sau al judecatii, pâna la solutionarea cauzei în prima instanta, învinuitul sau inculpatul acopera integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevazute de lege pentru fapta savârsita se reduc la jumatate.     Alineatul 2 al aceluiasi articol prevede ca în cazul în care prejudiciul cauzat si r

Nesemnarea minutei deciziei pronuntate în apel, de catre toti membrii completului de judecata, cu încalcarea dispozitiilor  art.309 C.p.p., atrage cazul de casare a hotarârii  prev.de art.385/9 pct.3 C.p.p. Daca acest caz nu este invocat de catre recurent,  se ia întotdeauna în considerare din oficiu, facând parte din cazurile la care face referire art.385/9 C.p.p. Potrrivit  alineatului 4 al art.385/9 C.p.p., când instanta ia în considerare motivele de casare din oficiu este obligata sa le puna în discutia partilor.N u litatea decurgând din nesemnarea minutei de catre unul din judecatori este absoluta, în sensul art.197 al.2 C.p.p., deoarece  în asemenea situatie nu se poate constata daca instanta a fost compusa potrivit prevederilor legale si daca toti membrii completului au luat parte la dezbatere.   Extras din Decizia penala nr.404/05.3.2003- Curtea de Apel București - Secția I Penala, sursa portal.just.ro

                   Victima unui accident de circulatie care a suferit 75-80 de zile de ingrijiri medicale, urmare a vatamarii sale corporale din culpa ( art. 184 alin. 2 si 4 Cod penal) are dreptul la despagubiri materiale, precum si la despagubiri morale de natura a acoperi suferinta fizica si psihica pricinuita, chiar si in situatia in care daunele morale au fost incluse in cuantumul total al despagubirilor civile solicitate , iar defalcarea pe categorii de despagubiri s-a facut ulterior citirii actului de sesizare, fara a fi vorba de vreo suma suplimentara celei initiale, ci doar de o precizare a felului despagubirilor.     In aceasta situatie nu au fost incalcate dispozitiile art. 15 alin. 2    Cod procedura penala, precizarea felului despagubirilor solicitate putand fi facuta pana in faza dezbaterilor, iar pretentiile solicitate nefiind, deci, tardive.            Extras Decizia nr. 1816 din 3 septembrie 2003 - Sectia I penala Curtea de Apel București, sursa port

           In cazul in care nu s-a probat reaua-credinta a condamnatului in nerespectarea masurilor de supraveghere si a obligatiilor stabilite prin hotararea de condamnare, plecarea acestuia in strainatate fiind determinata nu de intentia de a se sustrage obligatiilor ce ii reveneau, ci de dorinta de a obtine un castig material licit si necesar, revocarea suspendarii executarii pedepsei nu se impune, prelungirea termenului de incercare stabilit prin hotararea de condamnare constituind o masura suficienta pentru a atrage atentia condamnatului asupra consecintelor nerespectarii masurilor de supraveghere si a obligatiilor  care au fost stabilite.          Extras din  Decizia nr. 2041 din 22 septembrie 2003 -  Curtea de Apel Bucuresti Sectia I penala, sursa portal.just.ro 

La stabilirea în concret a gradului de pericol social trebuie avut in vedere ca inculpatul nu a simtit efectul bauturilor alcoolice, care sa-i influenteze atentia si îndemânarea în conducerea autoturismului, fiind convins ca alcoolul consumat în seara anterioara s-a eliminat din sânge, perceptie  confirmata si de buletinul de examinare clinica,ca scopul urmarit de inculpat a fost de protejare a integritatii bunului proprietatea sa. De asemenea s-a avut in vedere conduita inculpatului, atât anterior savârsirii faptei, , cât si persoana inculpatului, la prima încalcare a legii penale,  loc de munca stabil,  studii universitare, copil minor în întretinere, faptul ca acesta a fost sincer si a colaborat cu organele de ancheta si instante pe tot parcursul procesului,  faptul ca alcoolemia stabilita a fost foarte aproape de limita minima prevazuta de lege  Curtea retine ca, prin coroborarea tuturor probelor si cele în circumstantierea inculpatului, solutia de achitare a inculpatului

Infracțiunea de înselaciune nu subzista atunci când emitentul da viza de plata asupra unui bilet la ordin stiind ca nu are disponibil din care sa se execute plata, legiuitorul necerand  existentei disponibilului în momentul emiterii titlului.     Inexistenta în cont, la scadenta, a sumelor de bani prevazute în biletele la ordin deschide posesorilor titlurilor respective dreptul la actiune directa sau în regres, ca si la executarea nemijlocita a biletelor la ordin, potrivit art. 45 - 55 si art. 57 - 64 din Legea nr. 58/193 4. Biletul la ordin este, ca si cec-ul un titlu de credit, însa între acestea exista deosebiri fundamentale, legiuitorul prevazându-le prin reglementari distincte .     La emiterea biletului la ordin, legea nu cere existenta pentru emitent a disponibilului pe care se obliga sa i-l plateasca beneficiarului, astfel ca nu se poate afirma ca emitentul induce în eroare pe beneficiar, prezentându-i în mod nereal ca este solvabil pentru suma înscrisa în bilet. Ac

Respingerea propuneri de arestare, ca urmare a trecerii timpului de la săvârșirea faptei, luarea măsurii preventive a obligației de a nu  părăsi  localitatea  este legala chiar in lipsa solicitării parchetului, deoarece aceasta  măsura poate fi luata de judecător sau procuror in cursul urmăririi penale. Ori, sub acest aspect Curtea  apreciază  ca soluția instantei de fond este legala, atâta timp cât faptele ce i se imputa inculpatului au fost săvârșite în perioada noiembrie - decembrie 2008, iar cele săvârșite ulterior prezintă un grad mai redus de pericol public. În măsura în care inculpatul ar fi prezentat un grad ridicat de pericol public Parchetul ar fi putut solicita mai devreme arestarea preventiva a inculpatului, dar prin trecerea timpului acest pericol s-a diminuat, astfel ca se apreciază ca în prezent nu se impune arestarea preventiva a inculpatului.......   Referitor la nelegalitatea încheierii atacate deoarece instanta de fond si-a  depășit  atribuțiile prin luar

  Tribunalul constata ca actiunea de stabilire a taxelor si impozitelor precum si obligatia de plata a acestora este o problema care excede instantei penale,   titlul executoriu emis de organele fiscale  nu poate fi cenzurat de instanta penala iar l egea penala nu prevede ca neînregistrarea fiscala a unei persoane fizice constituie infractiune, ci doar ca ascunderea bunului sau a sursei impozabile întruneste elementele constitutive ale infractiunii de evaziune fiscala.. Legea penala nu prevede ca neînregistrarea fiscala a unei persoane fizice constituie infractiune, ci doar ca ascunderea bunului sau a sursei impozabile întruneste elementele constitutive ale infractiunii de evaziune fiscala. "Neînregistrarea fiscala" poate constitui mijlocul prin care se ascunde sursa impozabila, însa doar în situatia în care s-a stabilit cu certitudine ca persoana fizica este obligata si nu ca ar fi fost obligata sa se înregistreze fiscal. Legea fiscala nu poate lasa la latitudinea

Savarsirea faptelor de  amenințare  și port fără drept a cuțitului,  în urma unor discuții contradictorii si neprincipiale susținute in aceeași măsura de inculpat si partea vătămată, pe fondul consumului de alcool,  deținerea cuțitului in vederea restituirii, faptul ca inculpatul are mai multi copii in intretinere pe care-i sutine financiar, duce la concluzia ,  ca faptele sunt lipsite în mod vădit de importanta si nici una din ele nu prezintă gradul de pericol social al respectivelor infracțiuni.  In seara de 15.10.2006, în jurul orei 21,00, în timp ce partea vatamata D. J. se afla în fata magazinului mixt apartinând S.C.Mira M. SRL si consuma bere împreuna cu alti baieti, au intrat în magazin, inculpatul D. B. si numitul P. S., ambii fiind în stare de ebrietate. La iesirea din magazin, între acestia din urma si cei aflati în fata magazinului, s-au iscat discutii contradictorii, situatie în care inculpatul a scos cutitul si l-a amenintat pe D. J., afirmând ca îi taie gâtul. În

Faptul ca inculpatul nu a facut nici un gest pentru a opri precipitarea victimei nu este suficient pentru realizarea infractiunii de omor asa cum a fost ea retinuta de instanta fondului decât în situatia în care s-ar fi stabilit ca activitatea inculpatului este suficienta prin ea însasi sa cauzeze moartea victime    .   În penal nu se poate lega responsabilitatea penala de inactiune decât daca exista o obligatie care sa fie opusa faptuitorului.   În ceea ce priveşte săvârşirea de către inculpatul U. S. a infracţiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 – 175 lit. i Cod penal instanţa a considerat că inculpatului a avut posibilitatea prevederii precipitării, întrucât aceasta îl ameninţase cu aruncarea, ba mai mult a si văzut-o concretizându-si ameninţarea in momentul in care s-a aşezat cu picioarele peste balustrada, inculpatul recunoscând in declaraţia sa ca a vrut sa o tragă înapoi dându-şi seama de consecinţele faptelor acesteia, moment in