Infractiunea de evaziune fiscala – art. 9 lit. a din L 241/2005. Neînregistrare ca platitor de T.V.A ca urmare a vanzarii unor imobile, achitare, fapta nu este prevazuta de legea penala.

De la -


 Tribunalul constata ca actiunea de stabilire a taxelor si impozitelor precum si obligatia de plata a acestora este o problema care excede instantei penale, titlul executoriu emis de organele fiscale  nu poate fi cenzurat de instanta penala iar legea penala nu prevede ca neînregistrarea fiscala a unei persoane fizice constituie infractiune, ci doar ca ascunderea bunului sau a sursei impozabile întruneste elementele constitutive ale infractiunii de evaziune fiscala..


Legea penala nu prevede ca neînregistrarea fiscala a unei persoane fizice constituie infractiune, ci doar ca ascunderea bunului sau a sursei impozabile întruneste elementele constitutive ale infractiunii de evaziune fiscala. "Neînregistrarea fiscala" poate constitui mijlocul prin care se ascunde sursa impozabila, însa doar în situatia în care s-a stabilit cu certitudine ca persoana fizica este obligata si nu ca ar fi fost obligata sa se înregistreze fiscal. Legea fiscala nu poate lasa la latitudinea persoanei fizice aprecierea comportamentului ei fiscal, iar apoi sa îl interpreteze ca fiind infractiune. Dispozitia fiscala trebuie sa fie extrem de clara, precisa, sa nu dea loc la interpretari în ceea ce priveste obligatia de plata. Desi legea fiscala a suferit numeroase modificari, abia în anul 2009 sunt completate dispozitiile art 127 din Legea nr 571/2003, dispozitii avute în vedere în cuprinsul raportului de inspectie fiscala…..   Se constata ca inculpatul nu a ascuns bunul (contractele de vanzare cumparare) impozabil , iar imobilele au fost înregistrate la administratia financiara (pentru ele se plateste impozit) si inculpatul nu a ascuns sursa impozabila (a platit impozitul datorat statului pentru tranzactiile efectuate , iar contractele de vanare cumparare au fost prezentate la administratia financiara). Tribunalul constata ca actiunea de stabilire a taxelor si impozitelor precum si obligatia de plata a acestora este o problema care excede instantei penale care nu este în masura a aprecia asupra legalitatii si temeiniciei unui act administrative fiscal decat în situatia în care reclama existenta vreunei infractiuni în stransa legatura cu acest act . De altfel, titlul executoriu emis de organele fiscale care nu poate fi cenzurat de instanta penala este un argument în plus ca fapta inculpatului nu este prevazuta – cel putin la acest moment – de legea penala; anularea acestui înscris nu se poate dispune decat în cazul constatarii unei infractiuni de fals (ceea ce nu este cazul în speta) sau al constatarii netemeiniciei acestuia (excede procesului penal). Asa fiind, se va dispune potrivit art 11 pct 2lit a rap la art 10 lit b Cpp achitarea inculpatului întrucat fapta nu este prevazuta de legea penala. Abia dupa lamurirea prealabila a rationamentului fiscal si a starii de fapt care sta la baza acestuia, se poate vorbi de infractiunea de evaziune fiscala pentru care s-a dispus trimiterea în judecata a inculpatului.
    Cu referire la latura civila, avand în vedere solutia pronuntata în latura penala a cauzei si pentru considerentele din paragraful anterior, în temeiul art 346 Cpp actiunea civila va fi lasata nesolutionata.

Extras din Sentinta Penala nr.351/2011 a Tribunalului Brasov, sursa poartal.just.ro
    

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Principiul simetriei formelor actelor juridice. Modificarea unei clauze esenţiale a contractului autentic de vânzare-cumpărare, printr-un act adițional, act neîncheiat în forma autentică, duce la incidenţa, în privinţa actului adiţional, a sancţiunii nulităţii absolute pentru lipsa formei autentice.

De la -
Unul dintre principiile esenţiale care guvernează dreptul civil este principiul simetriei actelor juridice, cunoscut şi sub denumirea de principiul simetriei formelor (în contracte), în virtutea căruia, orice modificare adusă uneia ori alteia dintre clauzele unui act juridic civiltrebuie să îmbrace aceeaşi formă ca şi actul modificat.Astfel, dacă actul modificat era încheiat în formă autentică, orice modificare a vreuneia din clauzele actului autentic trebuie să îmbrace aceeaşi formă autentică. Din această perspectivă, Curtea constată că în mod corect şi legal s-a apreciat de către instanţa de apel asupra caracterului actului adiţional nr. 1/2009, acela de act modificator alcontractului autentic de vânzare-cumpărare, respectiv, asupra incidenţei, în privinţa acestui act adiţional, a sancţiunii nulităţii absolute pentru lipsa formei autentice. Corect a reţinut, în speţă, instanţa de apel, faptul că, prin actul adiţional nr.1/09.09.2009 şi prin actul intitulat „cesiune de contract”,
Read more »

Stabilirea liniei de hotar se face pe baza folosinţei faptice a proprietăţilor învecinate , dupa caz stabilita prin voinţa comună a proprietarilor.

De la -
La stabilirea pe cale judiciară a liniei de graniţă nu este determinantă asigurarea în totul a suprafeţei de teren înscrise în cartea funciară, în titlurile de proprietate, pentru că acestea garantează existenţa dreptului, dar nu şi întinderea exactă a acestuia, deci a suprafeţei de teren la care s-ar referi. Atunci când între amplasarea unor suprafeţe de teren, determinată cu observarea liniilor de graniţă tradiţionale şi aceea care ar rezulta din respectarea exactă a suprafeţelor de teren înscrise în cartea funciară există diferenţe, trebuie să primeze acele limite ale fondurilor ce corespund folosinţei lor tradiţionale şi, după caz, stabilite prin voinţa comună a proprietarilor. Examinând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, curtea apreciază că este întemeiat în parte şi în consecinţă, în baza art. 304 pct. 9 şi art. 312 alin. 1 Cod proc.civ., urmează să-l admită în parte, pentru următoarele considerente: Sub aspect de CF terenul reclamanţilor este identificat c
Read more »

Refacerea raportului de expertiza de către acelasi expert dupa anularea raportului de expertiza pentru vicii de procedura referitoare la convocarea părţilor ,face admisbila cererea de recuzare, deoarece expertul indicase deja opinia sa în raportul anulat, art. 27 alin. 1 pct. 7 Cpc din 1865.

De la -
Din moment ce raportul anterior de expertiză a fost anulat prin încheierea din 14.06.2013 şi s-a dispus refacerea raportului de expertiză de către acelaşi expert, este evident că, în raport de neîndeplinirea legală a însărcinării sale până la termenul din 28.06.2013 (de pronunţare asupra recuzării) ne aflam în situaţia în care, pe aceleaşi obiective şi cu acelaşi material de analizat expertul  indicase deja opinia sa. Or, aceasta este situaţia tip a art. 27 alin. 1 pct. 7 Cpc din 1865, care instituie practic atât o normă de protecţie a participanţilor la litigiu, cât şi o prezumţie legală de lipsă de imparţialitate.  Obiecţiunile pot conduce doar la aplicarea art. 212 Cpc, respectiv „întregirea” (completarea) expertizei, moment în care, de cele mai multe ori, expertul nici nu antamase, sau oricum nu se pronunţase pe respectivele aspecte sau la o nouă expertiză, situaţie în care, dacă cele ce se solicită sunt identice şi nu sunt elemente noi de analiză putem fi/sau nu în situaţia art.
Read more »