Prescripție, întrerupere civilă fată de debitorul principal, efecte fata de garantii ipotecari
Potrivit art. 1873 C. civ., întreruperea civilă a
prescripţiei (prin formularea cereri de chemare în judecată) făcută în contra debitorului
principal, are efecte şi în contra cauţiunii. Astfel, formularea cererii de
deschidere a procedurii de insolvenţă împotriva debitorului principal, urmată
de pronunţarea sentinţei de deschidere a procedurii a avut ca efect nu numai
suspendarea cursului prescripţiei faţă de acesta, ci, în conformitate cu textul
legal citat, a provocat şi suspendarea cursului prescripţiei care curgea în
favoarea garanţilor ipotecari.
Având în vedere că dreptul de a executa
obligaţiile principale asumate de către SC E.O. SRL şi SC S.M.O. SRL nu este
prescris, prescripţia fiind suspendată, nici dreptul de a executa garanţiile,
ca accesorii ale obligaţiei principale nu pot fi prescrise, având în vedere
principiul „accesoriul urmează regimul juridic al principalului” şi din
interpretarea „per a contrario” a art. 1 alin. (2) din
Decretul nr. 167/1958, contractele de garanţie imobiliară au un caracter
accesoriu faţă de contractele de împrumut bancar.
În consecinţă, cu nerespectarea
dispoziţiilor legale menţionate, instanţa de fond, a constatat prescris dreptul
de executare silită împotriva garanţilor ipotecari, în condiţiile în care
exista o întrerupere civilă a termenului de prescripţie.
Secţia Civilă a
Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Decizia nr. 3113/2012 din 07/06/2012, sursa scj.ro.
Decizia nr. 3113/2012 din 07/06/2012, sursa scj.ro.
Comentarii
Trimiteți un comentariu