Pretenţii, daune morale, daune materiale, termenul de la care incepe sa curga prescriptia

    Prescriptia dreptului la actiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicita nu începe deci sa curga de la data când s-a produs paguba, prescriptia începe sa curga numai de la data când victima a cunoscut atât paguba, cât si pe cel care raspunde de ea.     Se impune astfel verificarea, de catre instantele de judecata a datei la care s-a nascut dreptul subiectiv la reparatie si dreptul la actiune în raspundere civila si a datei la care se poate exercita acest drept, exercitiu ce depinde de cunoasterea de catre cel vatamat a acelui minim de elemente pentru a putea actiona, distinct pentru cele doua petite de actiune – obligarea la daune materiale si obligarea la daune morale

   Împotriva deciziei au declarat recurs reclamanţii care au susţinut următoarele motive de nelegalitate a deciziei recurate. Hotarârea a fost data cu aplicarea gresita a legii, deoarece instanta de apel, ca de altfel si instanta de fond au omis sa constate ca au fost solicitate atât daune morale, cât si daune materiale.

    Asadar, avem de a face cu doua termene de prescriptie care curg în mod diferit, dupa cum este vorba despre daune morale (de la momentul nasterii minorei) sau despre daune materiale (de la momentul raspunsului primit de la Clinica medicala din Budapesta – 19 martie 2008).

    Se considera ca instanta de judecata, chiar daca reclamantii au formulat cerere de repunere în termenul de prescriptie cu privire la daunele morale, în baza rolului activ, atunci când a solutionat exceptia prescriptiei dreptului la actiune ar fi trebuit sa constate ca momentul la care reclamantii au luat cunostinta în mod real de întinderea pagubei, deci de nivelul daunelor materiale este data de 19 martie 2008 moment în care au aflat ca "este inutila orice interventie chirurgicala" si ca minora urmeaza sa aiba nevoie de mai multe proteze medicale, deoarece se afla în proces de crestere. Astfel, minora a trebuit sa îsi schimbe protezele si medicatia periodic, pâna la finalizarea procesului natural de crestere a sistemului osos. Doar din acest moment parintii ar fi putut estima cuantumul daunelor materiale reprezentând costul protezelor si al cheltuielilor aferente acestora, din moment ce pâna în acest moment s-au facut demersuri pentru rezolvarea chirurgicala a afectiunilor.

    Mai mult, se considera ca reclamantii pot solicita raportat la acest moment si daune morale, deoarece acesta este momentul la care li s-a adus la cunostinta imposibilitatea de vindecare a copilului.

    Se invoca în drept, dispozitiile art. 304 C. proc. civ.

    Analizând recursul declarat prin prisma dispozitiilor legale incidente, Înalta Curte de Casatie si Justitie constata ca recursul este fondat, pentru urmatoarele considerente:

    Obiectul actiunii deduse judecatii îl constituie obligarea pârâtelor la plata de daune materiale si morale, urmare a îndeplinirii conditiilor raspunderii civile delictuale în privinta acestora, actiune pe care instantele de fond au apreciat-o ca fiind prescrisa.

    Instanta de apel si cea de fond în mod eronat au apreciat în mod unitar asupra momentului de la care se calculeaza termenul de prescriptie în cazul actiunii în raspundere civila delictuala, atât pentru daunele materiale solicitate, cât si pentru daunele morale, fara a distinge între cele doua categorii de despagubiri.

    Potrivit art. 8 din Decretul nr. 167/1958, prescriptia dreptului la actiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicita începe sa curga de la data când pagubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca, atât paguba, cât si pe cel care raspunde de ea.

    Instantele de judecata au încalcat rolul activ reglementat de art. 129 alin. (5) C. proc. civ. în a determina începutul prescriptiei extinctive, impunându-se analizarea regulii speciale de determinare a începutului prescriptiei extinctive prin stabilirea a doua momente alternative de la data care prescriptia poate începe sa curga, fie de la momentul subiectiv al cunoasterii pagubei si pe cel care raspunde de ea; fie momentul obiectiv al datei la care trebuie, dupa împrejurari sa cunoasca aceste elemente, în mod separat pentru daunele materiale si pentru cele morale.

    Prescriptia dreptului la actiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicita nu începe deci sa curga de la data când s-a produs paguba, desi în mod obiectiv - dreptul la actiune trebuie considerat ca a luat nastere de la aceasta data, ca si dreptul subiectiv la reparatie.

    Pentru a ocroti drepturile victimei, legiuitorul a detasat momentul începerii curgerii prescriptiei de la momentul nasterii dreptului subiectiv la repararea prejudiciului cauzat printr-o fapta ilicita si implicit, al nasterii dreptului la actiune, luând în considerare momentul subiectiv al cunoasterii pagubei si pe cel raspunzator de repararea lui, stabilind ca prescriptia începe sa curga numai de la data când victima a cunoscut atât paguba, cât si pe cel care raspunde de ea.

    De îndata ce sunt întrunite cerintele legale pentru nasterea raspunderii – prejudiciu, fapta ilicita savârsita în principiu, cu vinovatie si raportul la cauzalitate între cele doua elemente – un drept la reparatie exista, desigur înca nedesavârsit, deoarece întinderea prejudiciului, ca si modalitatea de reparare a lui nu sunt înca certe si cunoscute.

    Se impune astfel verificarea, de catre instantele de judecata a datei la care s-a nascut dreptul subiectiv la reparatie si dreptul la actiune în raspundere civila si a datei la care se poate exercita acest drept, exercitiu ce depinde de cunoasterea de catre cel vatamat a acelui minim de elemente pentru a putea actiona, distinct pentru cele doua petite de actiune – obligarea la daune materiale si obligarea la daune morale.

Secţia Civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Decizia  nr.2963/2011, sursa scj.ro.