Propunerea de arestare, luarea unei alte măsuri preventive art.139 C.pr.pen

De la -



Respingerea propuneri de arestare, ca urmare a trecerii timpului de la săvârșirea faptei, luarea măsurii preventive a obligației de a nu părăsi localitatea  este legala chiar in lipsa solicitării parchetului, deoarece aceasta  măsura poate fi luata de judecător sau procuror in cursul urmăririi penale.

Ori, sub acest aspect Curtea apreciază ca soluția instantei de fond este legala, atâta timp cât faptele ce i se imputa inculpatului au fost săvârșite în perioada noiembrie - decembrie 2008, iar cele săvârșite ulterior prezintă un grad mai redus de pericol public. În măsura în care inculpatul ar fi prezentat un grad ridicat de pericol public Parchetul ar fi putut solicita mai devreme arestarea preventiva a inculpatului, dar prin trecerea timpului acest pericol s-a diminuat, astfel ca se apreciază ca în prezent nu se impune arestarea preventiva a inculpatului.......
  Referitor la nelegalitatea încheierii atacate deoarece instanta de fond si-a depășit atribuțiile prin luarea fata de inculpat a unei masuri preventive nesolicitate de Parchet, se observa ca potrivit art. 136 al. 4 C.p.p. măsurile preventive ale obligării de a nu părăsi localitatea sau țara se pot lua de procuror sau judecător în cursul urmăririi penale.
    În aceste condiții instanta de fond nu și-a depășit atribuțiile atunci când a apreciat ca deși fata de inculpatul E. N. J. nu se impune luarea măsurii arestării preventive, pentru buna desfășurare a procesului penal este necesar a se lua fata de inculpat o măsura preventiva neprivativa de libertate, măsura justificata de faptele presupus a fi săvârșite de inculpat, de gradul de pericol social, de persoana și antecedentele acestuia.

Extras din Decizia nr.17 din 16.04.200,9 a   Secției penale  a Curții de apel Alba Iulia, sursa Jurindex.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Principiul simetriei formelor actelor juridice. Modificarea unei clauze esenţiale a contractului autentic de vânzare-cumpărare, printr-un act adițional, act neîncheiat în forma autentică, duce la incidenţa, în privinţa actului adiţional, a sancţiunii nulităţii absolute pentru lipsa formei autentice.

De la -
Unul dintre principiile esenţiale care guvernează dreptul civil este principiul simetriei actelor juridice, cunoscut şi sub denumirea de principiul simetriei formelor (în contracte), în virtutea căruia, orice modificare adusă uneia ori alteia dintre clauzele unui act juridic civiltrebuie să îmbrace aceeaşi formă ca şi actul modificat.Astfel, dacă actul modificat era încheiat în formă autentică, orice modificare a vreuneia din clauzele actului autentic trebuie să îmbrace aceeaşi formă autentică. Din această perspectivă, Curtea constată că în mod corect şi legal s-a apreciat de către instanţa de apel asupra caracterului actului adiţional nr. 1/2009, acela de act modificator alcontractului autentic de vânzare-cumpărare, respectiv, asupra incidenţei, în privinţa acestui act adiţional, a sancţiunii nulităţii absolute pentru lipsa formei autentice. Corect a reţinut, în speţă, instanţa de apel, faptul că, prin actul adiţional nr.1/09.09.2009 şi prin actul intitulat „cesiune de contract”,
Read more »

Stabilirea liniei de hotar se face pe baza folosinţei faptice a proprietăţilor învecinate , dupa caz stabilita prin voinţa comună a proprietarilor.

De la -
La stabilirea pe cale judiciară a liniei de graniţă nu este determinantă asigurarea în totul a suprafeţei de teren înscrise în cartea funciară, în titlurile de proprietate, pentru că acestea garantează existenţa dreptului, dar nu şi întinderea exactă a acestuia, deci a suprafeţei de teren la care s-ar referi. Atunci când între amplasarea unor suprafeţe de teren, determinată cu observarea liniilor de graniţă tradiţionale şi aceea care ar rezulta din respectarea exactă a suprafeţelor de teren înscrise în cartea funciară există diferenţe, trebuie să primeze acele limite ale fondurilor ce corespund folosinţei lor tradiţionale şi, după caz, stabilite prin voinţa comună a proprietarilor. Examinând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, curtea apreciază că este întemeiat în parte şi în consecinţă, în baza art. 304 pct. 9 şi art. 312 alin. 1 Cod proc.civ., urmează să-l admită în parte, pentru următoarele considerente: Sub aspect de CF terenul reclamanţilor este identificat c
Read more »

Refacerea raportului de expertiza de către acelasi expert dupa anularea raportului de expertiza pentru vicii de procedura referitoare la convocarea părţilor ,face admisbila cererea de recuzare, deoarece expertul indicase deja opinia sa în raportul anulat, art. 27 alin. 1 pct. 7 Cpc din 1865.

De la -
Din moment ce raportul anterior de expertiză a fost anulat prin încheierea din 14.06.2013 şi s-a dispus refacerea raportului de expertiză de către acelaşi expert, este evident că, în raport de neîndeplinirea legală a însărcinării sale până la termenul din 28.06.2013 (de pronunţare asupra recuzării) ne aflam în situaţia în care, pe aceleaşi obiective şi cu acelaşi material de analizat expertul  indicase deja opinia sa. Or, aceasta este situaţia tip a art. 27 alin. 1 pct. 7 Cpc din 1865, care instituie practic atât o normă de protecţie a participanţilor la litigiu, cât şi o prezumţie legală de lipsă de imparţialitate.  Obiecţiunile pot conduce doar la aplicarea art. 212 Cpc, respectiv „întregirea” (completarea) expertizei, moment în care, de cele mai multe ori, expertul nici nu antamase, sau oricum nu se pronunţase pe respectivele aspecte sau la o nouă expertiză, situaţie în care, dacă cele ce se solicită sunt identice şi nu sunt elemente noi de analiză putem fi/sau nu în situaţia art.
Read more »