Revendicare, inadmisbilitate, datorita existentei unei proceduri prealabile obligatorii si prioritare în raport cu dreptul comun, prevazute de Legea nr.10/2001

    Exceptia inadmisibilitatii cererii de chemare în judecata pentru considerentul existentei unei proceduri administrative prealabile prevazuta de o lege speciala, prioritar de urmat, nu reprezinta o încalcare, a dreptului de acces la un tribunal” de vreme ce acel act normativ prevede controlul judiciar (contestatia) la momentul finalizarii ei prin emiterea deciziei sau dispozitiei motivate. Existenta unei legislatii speciale de restituire a bunurilor preluate de regimul anterior, nu vine în conflict cu norma europeana, ci se înscrie în cadrul solutiilor adoptate si asumate de stat în cadrul marjei sale suverane de apreciere cu privire la acestea.

Curtea Europeana a Drepturilor Omului a apreciat în numeroase cauze în care a analizat pretinse încalcari ale art. 1 din Primul Protocol ca simpla solicitare de a obtine un bun preluat de stat nu reprezinta niciun bun actual si nicio speranta legitima, situatie în care nu pot fi invocate în mod eficient garantiile art. 1 Protocol 1 (cauza Constandache, cauza Lungoci, cauza Poenaru împotriva României).

    În contextul jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, respingerea ca inadmisibila a unei cereri formulata în instanta, în principiu este susceptibila a produce o încalcare a liberului acces la justitie, si asemenea o încalcare a dispozitiilor art. 1 din Protocolul 1, si a dreptului la respectarea bunurilor, doar daca anterior unei cereri de chemare în judecata, reclamantul este titularul unui „bun” în sensul Conventiei, bun actual sau o valoare patrimoniala si un drept de creanta, în virtutea caruia o persoana poate pretinde ca are cel putin o speranta legitima, de a se bucura efectiv de un drept de proprietate.

    Exceptia inadmisibilitatii cererii de chemare în judecata, astfel cum se justifica în cazul analizat, (existenta unei proceduri prealabile obligatorii si prioritare în raport cu dreptul comun, prevazute de Legea nr. 10/2001) este o exceptie procesuala de procedura, date fiind ipostazele multiple în care aceasta poate fi invocata în procesul civil.

    Or, respingerea unei cereri de chemare în judecata pentru considerentul existentei unei proceduri administrative prealabile prevazuta de o lege speciala, prioritar de urmat, nu reprezinta o încalcare, a dreptului de acces la un tribunal” de vreme ce acel act normativ prevede controlul judiciar (contestatia) la momentul finalizarii ei prin emiterea deciziei sau dispozitiei motivate [potrivit art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001].

    În plus, exista si posibilitatea sanctionarii pasivitatii culpabile a entitatii învestite cu solutionarea notificarii, în emiterea deciziei sau dispozitiei motivate [conform deciziei nr. 20/2007 pronuntata în recurs în interesul legii, ori formularea unei cereri de chemare în judecata în conditiile art. 28 alin. (3) din lege], dar si controlul judiciar exercitat în etapa ulterioara, de finalizare a raportului juridic de reparatie angajat de stat prin adoptarea Legii nr. 10/2001 (stabilirea cuantumului despagubirilor de catre Comisia Centrala si plata acestora, daca masura reparatorie în echivalent îmbraca forma acestora) si care se deruleaza în temeiul Titlului VII din Legea nr. 247/2005 si potrivit normelor procedurale si substantiale cuprinse în titlul mai sus evocat.

    - Adoptarea unei reglementari speciale derogatorii de la dreptul comun, cu consecinta imposibilitatii utilizarii unei reglementari anterioare, nu încalca nici art. 6 din Conventie în situatia în care calea oferita de legea speciala pentru valorificarea dreptului dedus pretins este efectiva.

    Or, existenta unei legislatii speciale de restituire a bunurilor preluate de regimul anterior, nu vine în conflict cu norma europeana, ci se înscrie în cadrul solutiilor adoptate si asumate de stat în cadrul marjei sale suverane de apreciere cu privire la acestea.

    Fiind reglementata prin urmare cu caracter special, procedura de restituire a bunurilor preluate de stat si respectarea acesteia sunt obligatorii pentru beneficiarii legii si exclud posibilitatea promovarii unei actiuni întemeiate pe dreptul comun.

    Legea nr. 10/2001 este o lege speciala care priveste regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 06 martie 1945-12 decembrie 1989 si aplicarea ei este prioritara în raport cu dreptul comun (art. 480-481 C. civ.) care este legea generala.

    Prin urmare, reclamantul nu are a alege între calea prevazuta de Legea nr. 10/2001 si calea dreptului comun, de vreme ce la data înaintarii actiunii (01 aprilie 2009) era în vigoare Legea nr. 10/2001.

    De altfel sunt de retinut si prevederile art. 109 alin. (2) C. proc. civ. astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 138/20000, dupa data intrarii în vigoare a Legii nr. 10/2001, cererile de restituire în natura sau prin echivalent a imobilelor preluate fara titlu valabil, inclusiv cererile în revendicare formulate direct in instanta sunt inadmisibile daca nu se face dovada parcurgerii procedurii prealabile prevazuta de Legea nr. 10/2001.

Secţia Civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie Decizia nr. 4289/2011, sursa s.c.j.ro