Accident rutier, ucidere din culpa, încălcarea unei dispoziţii legale referitoare la conducerea autovehiculelor pe drumurile publice, analiza raportului de cauzalitate dintre respectiva încălcare şi moartea victimei, achitare.

De la -

Constatarea încalcarii unei dispozitii legale referitoare la conducerea autovehiculelor pe drumurile publice nu este suficienta pentru a retine culpa în producerea accidentului rutier si, implicit, culpa cu privire la moartea victimei, fiind necesar sa se analizeze în ce masura încalcarea respectivei dispozitii legale a influentat producerea evenimentului rutier ce a avut drept consecinta decesul victimei, altfel spus, raportul de cauzalitate dintre încalcarea dispozitiei legale si moartea victimei.


Este adevarat ca potrivit art. 178 alin. (2) C. pen., este incriminata infractiunea de ucidere din culpa ca urmare a nerespectarii dispozitiilor legale ori a masurilor de prevedere pentru exercitiul unei profesii sau meserii, iar în cauza de fata s-a dovedit ca inculpatul a încalcat o asemenea dispozitie legala, conducând autoturismul desi dreptul sau de a conduce era suspendat.
    Constatarea încalcarii unei dispozitii legale referitoare la conducerea autovehiculelor pe drumurile publice nu este suficienta pentru a retine culpa în producerea accidentului rutier si, implicit, referitor la moartea victimei, fiind necesar sa se analizeze în ce masura încalcarea respectivei dispozitii legale a influentat producerea evenimentului rutier ce a avut drept consecinta decesul victimei.
    Altfel spus, instantele aveau obligatia de a analiza raportul de cauzalitate dintre conducerea autoturismului cu dreptul de conducere suspendat si moartea victimei.
    Asa cum rezulta din raportul de expertiza tehnica, inculpatul P.C. nu a încalcat alte dispozitii legale si nu a avut posibilitatea evitarii producerii accidentului.
    În consecinta, producerea evenimentului rutier nu poate fi imputata inculpatului P.C., deoarece între conducerea autoturismului cu permisul suspendat si moartea victimei nu exista legatura de cauzalitate.
    Procedând la analiza tuturor posibilitatilor de evitare a accidentului, expertul a precizat ca inculpatul P.C. avea o atare posibilitate numai în situatia în care ar fi circulat cu o viteza mai mica de 45 km/h, însa aceasta nu poate constitui o culpa a inculpatului, caci respectiva viteza se situeaza sub valoarea a 1/2 din limita maxima a vitezei admise pe sectorul de drum unde a avut loc evenimentul rutier, inculpatul a condus sub aceasta limita de viteza si nu avea obligatia de a o reduce pâna la 45 km/h.
    Accidentul s-a produs din culpa exclusiva a inculpatului O.C.M., care nu avea dreptul sa conduca atelajul hipo pe drumul national (asa încât prezenta unui asemenea vehicul nu putea fi prevazuta de inculpatul P.C.), a condus caruta foarte aproape de axul drumului (facând inutile manevrele de evitare efectuate de inculpatul P.C.) si fara niciun fel de elemente de semnalizare (ceea ce a determinat observarea târzie a carutei de catre inculpatul P.C.).
    Toate acestea duc la concluzia ca si în situatia în care nu ar fi avut dreptul de conducere suspendat, inculpatul P.C. era în imposibilitate de a evita accidentul rutier.
    Conducerea autovehiculul cu dreptul suspendat este incriminata ca infractiune distincta, iar în conditiile lipsei raportului de cauzalitate între nerespectarea acestor dispozitii legale si moartea victimei, nu se poate retine culpa inculpatului si, pe cale de consecinta, întrunirea elementelor constitutive ale infractiunii prev. de art. 178 alin. (2) C. pen.

  Text extras din  Decizia nr. 1003/2009  Curtea de Apel Bucuresti, sectia II-penala, sursa portal.just.ro

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Principiul simetriei formelor actelor juridice. Modificarea unei clauze esenţiale a contractului autentic de vânzare-cumpărare, printr-un act adițional, act neîncheiat în forma autentică, duce la incidenţa, în privinţa actului adiţional, a sancţiunii nulităţii absolute pentru lipsa formei autentice.

De la -
Unul dintre principiile esenţiale care guvernează dreptul civil este principiul simetriei actelor juridice, cunoscut şi sub denumirea de principiul simetriei formelor (în contracte), în virtutea căruia, orice modificare adusă uneia ori alteia dintre clauzele unui act juridic civiltrebuie să îmbrace aceeaşi formă ca şi actul modificat.Astfel, dacă actul modificat era încheiat în formă autentică, orice modificare a vreuneia din clauzele actului autentic trebuie să îmbrace aceeaşi formă autentică. Din această perspectivă, Curtea constată că în mod corect şi legal s-a apreciat de către instanţa de apel asupra caracterului actului adiţional nr. 1/2009, acela de act modificator alcontractului autentic de vânzare-cumpărare, respectiv, asupra incidenţei, în privinţa acestui act adiţional, a sancţiunii nulităţii absolute pentru lipsa formei autentice. Corect a reţinut, în speţă, instanţa de apel, faptul că, prin actul adiţional nr.1/09.09.2009 şi prin actul intitulat „cesiune de contract”,
Read more »

Stabilirea liniei de hotar se face pe baza folosinţei faptice a proprietăţilor învecinate , dupa caz stabilita prin voinţa comună a proprietarilor.

De la -
La stabilirea pe cale judiciară a liniei de graniţă nu este determinantă asigurarea în totul a suprafeţei de teren înscrise în cartea funciară, în titlurile de proprietate, pentru că acestea garantează existenţa dreptului, dar nu şi întinderea exactă a acestuia, deci a suprafeţei de teren la care s-ar referi. Atunci când între amplasarea unor suprafeţe de teren, determinată cu observarea liniilor de graniţă tradiţionale şi aceea care ar rezulta din respectarea exactă a suprafeţelor de teren înscrise în cartea funciară există diferenţe, trebuie să primeze acele limite ale fondurilor ce corespund folosinţei lor tradiţionale şi, după caz, stabilite prin voinţa comună a proprietarilor. Examinând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, curtea apreciază că este întemeiat în parte şi în consecinţă, în baza art. 304 pct. 9 şi art. 312 alin. 1 Cod proc.civ., urmează să-l admită în parte, pentru următoarele considerente: Sub aspect de CF terenul reclamanţilor este identificat c
Read more »

Refacerea raportului de expertiza de către acelasi expert dupa anularea raportului de expertiza pentru vicii de procedura referitoare la convocarea părţilor ,face admisbila cererea de recuzare, deoarece expertul indicase deja opinia sa în raportul anulat, art. 27 alin. 1 pct. 7 Cpc din 1865.

De la -
Din moment ce raportul anterior de expertiză a fost anulat prin încheierea din 14.06.2013 şi s-a dispus refacerea raportului de expertiză de către acelaşi expert, este evident că, în raport de neîndeplinirea legală a însărcinării sale până la termenul din 28.06.2013 (de pronunţare asupra recuzării) ne aflam în situaţia în care, pe aceleaşi obiective şi cu acelaşi material de analizat expertul  indicase deja opinia sa. Or, aceasta este situaţia tip a art. 27 alin. 1 pct. 7 Cpc din 1865, care instituie practic atât o normă de protecţie a participanţilor la litigiu, cât şi o prezumţie legală de lipsă de imparţialitate.  Obiecţiunile pot conduce doar la aplicarea art. 212 Cpc, respectiv „întregirea” (completarea) expertizei, moment în care, de cele mai multe ori, expertul nici nu antamase, sau oricum nu se pronunţase pe respectivele aspecte sau la o nouă expertiză, situaţie în care, dacă cele ce se solicită sunt identice şi nu sunt elemente noi de analiză putem fi/sau nu în situaţia art.
Read more »