Actiune în răspundere delictuală, inexistenta faptei ilicite, jurmalistul a actionat cu buna credinta, art.998 din C.civ, art.10 din CEDO.


Nu exista fapta ilicita, deoarece jurnalistul a actionat cu buna credinta  prin prisma interesului public general urmarit prin publicarea interviului. Interviul contine judecati de valoare care sunt întemeiate pe o baza factuala suficienta, fara a se putea considera ca afirmatiile referitoare la activitatea defectuoasa a reclamantilor ar fi în totalitate false. Exagerarile de limbaj sunt permise în activitatea jurnalistica, dat fiind ca limbajul jurnalistic presupune o anumita doza de exagerare sau provocare. 


    
Curtea de apel a stabilit, ca situatie de fapt, ca în interviul incriminat s-au adus critici la adresa reclamantilor, critici care s-au facut însa în considerarea calitatii lor de persoane cu functii de conducere importante în cadrul unor persoane fizice ce prezinta un interes general si ca aspectele la care s-a facut referire privesc viata lor profesionala si nu pe cea privata. 
    S-a mai retinut ca interviul contine judecati de valoare care sunt întemeiate pe o baza factuala suficienta, fara a se putea considera ca afirmatiile referitoare la activitatea defectuoasa a reclamantilor ar fi în totalitate false. 
    Totodata, a considerat ca limbajul concret folosit în interviu nu poate fi considerat ca jignitor sau insultator, dat fiind ca limbajul jurnalistic presupune o anumita doza de exagerare sau provocare. 
    În final, Curtea a conchis ca nu se poate retine în speta exercitarea cu rea-credinta a dreptului la libera exprimare, reglementat de art. 10 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, nici de catre jurnalist si nici de catre persoana intervievata. 
    Printr-o prima critica, recurentii sustin ca aceasta apreciere a Curtii de apel este eronata si contrazisa de probele administrate. 
    În ceea ce priveste faptul ca cele statuate de Curtea de apel ar fi contrazise de probele administrate, pentru motivele anterior aratate, Înalta Curte nu se va pronunta, deoarece aceasta nu reprezinta o critica de nelegalitate care sa se poata încadra în dispozitiile art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ. 
    Cu privire la faptul ca decizia instantei de apel este eronata, recurentii se limiteaza la a arata, citând din jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, ca art. 10 din Conventie nu garanteaza libertatea de exprimare fara nicio restrictie, ca exercitiul acestei libertati comporta îndatoriri si responsabilitati, iar în ceea ce-i priveste pe ziaristi îi obliga la a actiona cu buna-credinta astfel încât sa furnizeze informatii exacte si demne de încredere. 
    Din considerentele deciziei recurate nu rezulta însa ca instanta de apel ar fi pornit de la premisa garantarii fara nicio restrictie a libertatii de exprimare de catre art. 10 din Conventie. 
    Dimpotriva, a analizat situatia de fapt, prin prisma probelor administrate, tinând seama tocmai de limitele exercitarii dreptului la libera exprimare, dar si de particularitatile exercitarii acestui drept atunci când este vorba de activitatea jurnalistica. 
    În acest context, Curtea de apel nu a exonerat nici pe jurnalist, ca de altfel nici pe cel intervievat, de obligatia de a actiona cu buna-credinta, astfel încât sa produca o încalcare a dispozitiilor art. 10 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, respectiv art. 998 C. civ. 
    Buna-credinta a pârâtilor a fost justificata de Curtea de apel prin prisma interesului public general urmarit prin publicarea interviului si de faptul ca judecatile de valoare continute în acesta au fost întemeiate pe o baza factuala suficienta, exagerarile de limbaj fiind permise în activitatea jurnalistica. 
    La situatia de fapt retinuta, Curtea de apel a aplicat corect dispozitiile art. 998 C. civ. si dispozitiile art. 10 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, nefiind incident motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. 
    Retinând inexistenta faptei ilicite, ca o prima conditie de atragere a raspunderii civile delictuale, în mod corect Curtea de apel a considerat ca nu se mai impune analiza celorlalte conditii prevazute de art. 998 C. civ. si, respectiv de art. 1000 alin. (3) C. civ. 

Extras din Decizia nr.4780/2011, sectia civila a ICCJ, sursa scj.ro

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Principiul simetriei formelor actelor juridice. Modificarea unei clauze esenţiale a contractului autentic de vânzare-cumpărare, printr-un act adițional, act neîncheiat în forma autentică, duce la incidenţa, în privinţa actului adiţional, a sancţiunii nulităţii absolute pentru lipsa formei autentice.

Stabilirea liniei de hotar se face pe baza folosinţei faptice a proprietăţilor învecinate , dupa caz stabilita prin voinţa comună a proprietarilor.

Refacerea raportului de expertiza de către acelasi expert dupa anularea raportului de expertiza pentru vicii de procedura referitoare la convocarea părţilor ,face admisbila cererea de recuzare, deoarece expertul indicase deja opinia sa în raportul anulat, art. 27 alin. 1 pct. 7 Cpc din 1865.