Art.111 C.pr.civ ,Actiune in constatare, stabilirea posibilității introducerii unei acțiunii in realizare in concret pentru acelasi drept.
Examinând
hotarârea instantei de apel prin prisma motivelor de recurs invocate, a
dispozitiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte retine ca
recursul este nefondat.
C. proc. civ. instituie prin art. 111 teza a doua, principiul subsidiaritatii
actiunii în constatare fata de cererea de realizare a dreptului, prevazând ca
„cererea nu poate fi primita daca partea poate cere realizarea dreptului”.
Prin urmare, între alte conditii instituite prin art. 111 C. proc. civ., o actiune în constatare
este admisibila numai daca partea nu „poate cere” realizarea dreptului sau.
De altfel principala problema care se ridica cu privire la admisibilitatea
actiunii în constatare, este daca se poate sau nu introduce o actiune în
realizare în concret.
Ca atare instanta în baza rolului activ prevazut de art. 129 C. proc. civ., are obligatia verificarii
si analizarii conditiilor privind admisibilitatea unei actiuni în constatare.
Mai mult din interpretarea logica si literala a art. 111 C. proc. civ., rezulta ca actiunea în
realizare ce determina inadmisibilitatea actiunii în constatare trebuie sa aiba
în vedere acelasi drept care s-a urmarit a fi protejat pe calea actiunii în
constatare si nu altfel.
Astfel din aceasta perspectiva, instanta de apel a analizat petitele actiunii,
retinând ca nu a fost cercetat fondul cauzei, impunându-se trimiterea cauzei
spre rejudecare.
Extras din
|
Decizia nr. 5703/2011 a Secţiei Civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sursa
scj.ro
|
Comentarii
Trimiteți un comentariu