Cerere de liberare provizorie sub control judiciar, art.160/1 C.pr.pen, sedinta publica, camera de consiliu.
Nerespectând prevederile
art. 290 alin. (1) teza I C. proc. pen. şi soluţionând cererile de liberare
provizorie sub control judiciar formulate de inculpaţii B.M. şi G.B.N. în
Camera de Consiliu, instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nelegală, lovită de
nulitatea absolută prev. de art. 197 alin. (2) C. proc. pen.
care sancţionează, între altele, nerespectarea dispoziţiilor legale referitoare
la publicitatea şedinţei de judecată.
Din examinarea dispoziţiilor art. 1601 şi urm. C. proc. pen.
referitoare la liberarea provizorie sub control judiciar şi liberarea provizorie
pe cauţiune rezultă că în niciunul din textele de lege cuprinse în secţiunea
dedicată acestor instituţii, legiuitorul nu a prevăzut o dispoziţie
derogatorie, similară celei a art. 146 alin. (4), art. 1491 alin.
(4) sau art. 159 alin. (2) C. proc. pen., în temeiul căreia cererea de liberare
provizorie să fie soluţionată în Camera de Consiliu.
În absenţa unei dispoziţii legale exprese, prin care
legiuitorul să prevadă judecarea cererii de liberare provizorie sub control
judiciar în Camera de Consiliu şi deci să stabilească o excepţie de la
principiul publicităţii şedinţei de judecată sunt aplicabile prevederile
generale ale art. 290 alin. (1) teza I C. proc. pen., conform
cărora şedinţa de judecată este publică (în acest sens statuând Înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie prin decizia nr. 2 din 19 ianuarie 2009 pronunţată în urma
deliberării asupra recursului în interesul legii vizând stabilirea caracterului
public sau nu al şedinţei de judecată în care se soluţionează cererea de
liberare provizorie sub control judiciar).
Nerespectând prevederile art. 290 alin. (1) teza I C.
proc. pen. şi soluţionând cererile de liberare provizorie sub control judiciar
formulate de inculpaţii B.M. şi G.B.N. în Camera de Consiliu, instanţa de fond
a pronunţat o hotărâre nelegală, lovită de nulitatea absolută prev. de art. 197
alin. (2) C. proc. pen. care sancţionează,
între altele, nerespectarea dispoziţiilor legale referitoare la publicitatea
şedinţei de judecată.
Înalta Curte nu poate primi susţinerea apărătorului
recurentului-inculpat B.M. în sensul că era îndreptăţită să invoce faptul că
şedinţa de judecată nu s-a desfăşurat în condiţii de publicitate, numai o
persoană care era interesată să participe la şedinţa de judecată ce trebuia să
fie publică şi căreia din cauză că i s-a îngrădit accesul în sala de şedinţă,
pe motiv că şedinţa se desfăşoară în Camera de Consiliu i s-a adus o vătămare a
intereselor legale.
Nulitatea absolută reglementată de art. 197 alin. (2) C. proc. pen. poate fi invocată de
orice parte din proces, de reprezentantul Ministerului Public şi se ia în
considerare din oficiu de instanţa de judecată. Câtă vreme vătămarea aduce
atingere principiilor fundamentale ale procesului penal, în speţă, principiul
publicităţii, este firesc ca toţi cei interesaţi în aflarea adevărului şi în
respectarea legii să poată invoca nulitatea absolută şi să provoace
desfiinţarea actelor lovite de o astfel de nulitate, în vederea refacerii lor
în condiţiile legii.
În consecinţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515
pct. 2 lit. c) C. proc. pen., se vor admite
recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi de inculpatul B.M., se va casa
încheierea atacată şi se va trimite cauza la instanţa de fond, respectiv,
Curtea de Apel Bucureşti pentru rejudecarea cererilor de liberare provizorie
sub control judiciar formulate de inculpaţii B.M. şi G.B.N.
|
|
Extras din Decizia
nr. 1436/2012 Secţiei Penale a Înaltei Curţi de
Casaţie şi Justiţie, sursa scj.ro
|
Comentarii
Trimiteți un comentariu