Cerere de liberare provizorie sub control judiciar, art.160/1 C.pr.pen, sedinta publica, camera de consiliu.

Nerespectând prevederile art. 290 alin. (1) teza I C. proc. pen. şi soluţionând cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpaţii B.M. şi G.B.N. în Camera de Consiliu, instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nelegală, lovită de nulitatea absolută prev. de art. 197 alin. (2) C. proc. pen. care sancţionează, între altele, nerespectarea dispoziţiilor legale referitoare la publicitatea şedinţei de judecată.

 Din examinarea dispoziţiilor art. 1601 şi urm. C. proc. pen. referitoare la liberarea provizorie sub control judiciar şi liberarea provizorie pe cauţiune rezultă că în niciunul din textele de lege cuprinse în secţiunea dedicată acestor instituţii, legiuitorul nu a prevăzut o dispoziţie derogatorie, similară celei a art. 146 alin. (4), art. 1491 alin. (4) sau art. 159 alin. (2) C. proc. pen., în temeiul căreia cererea de liberare provizorie să fie soluţionată în Camera de Consiliu.
    În absenţa unei dispoziţii legale exprese, prin care legiuitorul să prevadă judecarea cererii de liberare provizorie sub control judiciar în Camera de Consiliu şi deci să stabilească o excepţie de la principiul publicităţii şedinţei de judecată sunt aplicabile prevederile generale ale art. 290 alin. (1) teza I C. proc. pen., conform cărora şedinţa de judecată este publică (în acest sens statuând Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia nr. 2 din 19 ianuarie 2009 pronunţată în urma deliberării asupra recursului în interesul legii vizând stabilirea caracterului public sau nu al şedinţei de judecată în care se soluţionează cererea de liberare provizorie sub control judiciar).
    Nerespectând prevederile art. 290 alin. (1) teza I C. proc. pen. şi soluţionând cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpaţii B.M. şi G.B.N. în Camera de Consiliu, instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nelegală, lovită de nulitatea absolută prev. de art. 197 alin. (2) C. proc. pen. care sancţionează, între altele, nerespectarea dispoziţiilor legale referitoare la publicitatea şedinţei de judecată.
    Înalta Curte nu poate primi susţinerea apărătorului recurentului-inculpat B.M. în sensul că era îndreptăţită să invoce faptul că şedinţa de judecată nu s-a desfăşurat în condiţii de publicitate, numai o persoană care era interesată să participe la şedinţa de judecată ce trebuia să fie publică şi căreia din cauză că i s-a îngrădit accesul în sala de şedinţă, pe motiv că şedinţa se desfăşoară în Camera de Consiliu i s-a adus o vătămare a intereselor legale.
    Nulitatea absolută reglementată de art. 197 alin. (2) C. proc. pen. poate fi invocată de orice parte din proces, de reprezentantul Ministerului Public şi se ia în considerare din oficiu de instanţa de judecată. Câtă vreme vătămarea aduce atingere principiilor fundamentale ale procesului penal, în speţă, principiul publicităţii, este firesc ca toţi cei interesaţi în aflarea adevărului şi în respectarea legii să poată invoca nulitatea absolută şi să provoace desfiinţarea actelor lovite de o astfel de nulitate, în vederea refacerii lor în condiţiile legii.
    În consecinţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., se vor admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi de inculpatul B.M., se va casa încheierea atacată şi se va trimite cauza la instanţa de fond, respectiv, Curtea de Apel Bucureşti pentru rejudecarea cererilor de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpaţii B.M. şi G.B.N.


 Extras din Decizia nr. 1436/2012 Secţiei Penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sursa scj.ro

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Principiul simetriei formelor actelor juridice. Modificarea unei clauze esenţiale a contractului autentic de vânzare-cumpărare, printr-un act adițional, act neîncheiat în forma autentică, duce la incidenţa, în privinţa actului adiţional, a sancţiunii nulităţii absolute pentru lipsa formei autentice.

Stabilirea liniei de hotar se face pe baza folosinţei faptice a proprietăţilor învecinate , dupa caz stabilita prin voinţa comună a proprietarilor.

Refacerea raportului de expertiza de către acelasi expert dupa anularea raportului de expertiza pentru vicii de procedura referitoare la convocarea părţilor ,face admisbila cererea de recuzare, deoarece expertul indicase deja opinia sa în raportul anulat, art. 27 alin. 1 pct. 7 Cpc din 1865.