Chestiune prejudiciala,inadmisibilitatea cererii de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, privind conformitatea Convenţiei penale privind corupţia, adoptată la Strasbourg la 27 ianuarie 1999, cu dreptul comunitar.

De la -


Convenţia penală privind corupţia adoptată la Strasbourg la 27 ianuarie 1999, nu are efectele juridice ale unui act normativ comunitar întrucât Consiliul Europei nu este o instituţie a Comunităţilor Europene sau a Uniunii Europene. Prin urmare, obiectul chestiunii prejudiciale cu care a fost sesizată instanţa nu constituie o normă comunitară, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată inadmisibilitatea cererii de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.

Convenţia penală privind corupţia adoptată la Strasbourg la 27 ianuarie 1999, ratificată de România prin Legea nr. 27/2002, este un act normativ internaţional emis de Consiliului Europei în aplicarea Programului de acţiune împotriva corupţiei adoptat de Comitetul Miniştrilor Consiliului Europei în luna noiembrie 1996 şi ca urmare a recomandărilor celei de a 19-a Conferinţe a miniştrilor europeni ai justiţiei (La Valetta, 1994), semnatare fiind statele membre ale Consiliului Europei.
Acest act normativ nu constituie izvor de drept comunitar, întrucât Consiliul Europei nu participă la procesul formal de luare a deciziilor stabilit prin tratatele comunitare, rolul său rezumându-se la exprimarea exclusivă a unui punct de vedere politic. În plus, sarcina punerii în aplicare a politicii comunitare revine instituţiilor comunitare, în special Consiliului Uniunii Europene.
Consiliul Europei, nefiind o instituţie a Comunităţilor Europene sau a Uniunii Europene, hotărârile sau actele emise de această instituţie nu sunt adoptate potrivit procedurii prevăzute în tratatele comunitare, deoarece nu sunt acte ale unei instituţii comunitare.
Neavând, prin urmare, efectele juridice ale unui act normativ comunitar, actele juridice emise de Consiliul Europei - în speţă, Convenţia penală privind corupţia adoptată la Strasbourg la 27 ianuarie 1999, nu intră în sfera controlului jurisdicţional al Curţii de Justiţie a Uniunii Europene şi, ca atare, nu poate face obiectul unei trimiteri prejudiciale în interpretare sau în examinarea validităţii, în condiţiile art. 267 TFUE.
Constatând, prin urmare, că obiectul chestiunii prejudiciale cu care a fost sesizată instanţa nu constituie o normă comunitară, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată inadmisibilitatea cererii de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene formulată de recurentul inculpat T.S., constatare care face de prisos analiza pertinenţei şi concludentei chestiunii prejudiciale invocate asupra soluţionării fondului litigiului dedus judecăţii instanţei naţionale.
În plus, se constată că, în raport cu maniera de formulare a întrebării ce se doreşte a primi o dezlegare preliminară din partea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, deşi, formal, aceasta vizează interpretarea Convenţiei penale privind corupţia adoptată la Strasbourg la 27 ianuarie 1999 pe aspectul privind angajarea răspunderii penale a avocatului pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, intenţia reală a recurentului inculpat este aceea de a obţine o hotărâre asupra conformităţii legii naţionale cu actul normativ sus-menţionat, verificare care excede controlului de jurisdicţie efectuat de Curtea de Justiţie.
În consecinţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene formulată de recurentul inculpat T.S., prin încheiere definitivă.

 I.C.C.J., Secţia penală, extras din încheierea din 30 ianuarie 2012, sursa scj.ro

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Principiul simetriei formelor actelor juridice. Modificarea unei clauze esenţiale a contractului autentic de vânzare-cumpărare, printr-un act adițional, act neîncheiat în forma autentică, duce la incidenţa, în privinţa actului adiţional, a sancţiunii nulităţii absolute pentru lipsa formei autentice.

De la -
Unul dintre principiile esenţiale care guvernează dreptul civil este principiul simetriei actelor juridice, cunoscut şi sub denumirea de principiul simetriei formelor (în contracte), în virtutea căruia, orice modificare adusă uneia ori alteia dintre clauzele unui act juridic civiltrebuie să îmbrace aceeaşi formă ca şi actul modificat.Astfel, dacă actul modificat era încheiat în formă autentică, orice modificare a vreuneia din clauzele actului autentic trebuie să îmbrace aceeaşi formă autentică. Din această perspectivă, Curtea constată că în mod corect şi legal s-a apreciat de către instanţa de apel asupra caracterului actului adiţional nr. 1/2009, acela de act modificator alcontractului autentic de vânzare-cumpărare, respectiv, asupra incidenţei, în privinţa acestui act adiţional, a sancţiunii nulităţii absolute pentru lipsa formei autentice. Corect a reţinut, în speţă, instanţa de apel, faptul că, prin actul adiţional nr.1/09.09.2009 şi prin actul intitulat „cesiune de contract”,
Read more »

Stabilirea liniei de hotar se face pe baza folosinţei faptice a proprietăţilor învecinate , dupa caz stabilita prin voinţa comună a proprietarilor.

De la -
La stabilirea pe cale judiciară a liniei de graniţă nu este determinantă asigurarea în totul a suprafeţei de teren înscrise în cartea funciară, în titlurile de proprietate, pentru că acestea garantează existenţa dreptului, dar nu şi întinderea exactă a acestuia, deci a suprafeţei de teren la care s-ar referi. Atunci când între amplasarea unor suprafeţe de teren, determinată cu observarea liniilor de graniţă tradiţionale şi aceea care ar rezulta din respectarea exactă a suprafeţelor de teren înscrise în cartea funciară există diferenţe, trebuie să primeze acele limite ale fondurilor ce corespund folosinţei lor tradiţionale şi, după caz, stabilite prin voinţa comună a proprietarilor. Examinând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, curtea apreciază că este întemeiat în parte şi în consecinţă, în baza art. 304 pct. 9 şi art. 312 alin. 1 Cod proc.civ., urmează să-l admită în parte, pentru următoarele considerente: Sub aspect de CF terenul reclamanţilor este identificat c
Read more »

Refacerea raportului de expertiza de către acelasi expert dupa anularea raportului de expertiza pentru vicii de procedura referitoare la convocarea părţilor ,face admisbila cererea de recuzare, deoarece expertul indicase deja opinia sa în raportul anulat, art. 27 alin. 1 pct. 7 Cpc din 1865.

De la -
Din moment ce raportul anterior de expertiză a fost anulat prin încheierea din 14.06.2013 şi s-a dispus refacerea raportului de expertiză de către acelaşi expert, este evident că, în raport de neîndeplinirea legală a însărcinării sale până la termenul din 28.06.2013 (de pronunţare asupra recuzării) ne aflam în situaţia în care, pe aceleaşi obiective şi cu acelaşi material de analizat expertul  indicase deja opinia sa. Or, aceasta este situaţia tip a art. 27 alin. 1 pct. 7 Cpc din 1865, care instituie practic atât o normă de protecţie a participanţilor la litigiu, cât şi o prezumţie legală de lipsă de imparţialitate.  Obiecţiunile pot conduce doar la aplicarea art. 212 Cpc, respectiv „întregirea” (completarea) expertizei, moment în care, de cele mai multe ori, expertul nici nu antamase, sau oricum nu se pronunţase pe respectivele aspecte sau la o nouă expertiză, situaţie în care, dacă cele ce se solicită sunt identice şi nu sunt elemente noi de analiză putem fi/sau nu în situaţia art.
Read more »