Evaziune fiscală, art. 9 lit. f) din Legea nr. 241/2005, sediu nereal, achitare.

De la -
 Faptul ca administratorul societatii nu a desfasurat activitate la sediul înmatriculat la Registrul Comertului constituie contraventie, potrivit art. 9 lit. b) din O.G. nr. 15/1996. Intrucât infractiunea de evaziune fiscala este o infractiune de pericol, rezulta ca A.N.A.F.- D.G.F.P. - Activitatea de Inspecţie Fiscală,   nu are calitatea de parte vatamata în procesul penal, în sensul definitiei legale stabilita prin textul dispozitiilor art. 24 alin. (1) C. proc. pen.

Cu titlu de premisa, Înalta Curte are în vedere ca infractiunea de evaziune fiscala prevazuta de art. 9 lit. f) din Legea nr. 241/2005, pentru care s-a pus în miscare actiunea penala fata de inculpatul intimat sus-indicat, presupune sub aspectul laturii obiective o actiune de declarare fictiva, inexacta a sediului social al unei societati, cu scopul de a se sustrage de la îndeplinirea obligatiilor fiscale.
    Ori, în speta, din probatoriul administrat rezulta ca sediul social al SC E.D. A si C SRL a fost declarat în mod real, a avut la baza un contract de comodat legal încheiat, nefiind nici fictiv, nici inexact, iar faptul ca administratorul societatii nu a desfasurat activitate la sediul înmatriculat la Registrul Comertului constituie contraventie, potrivit art. 9 lit. b) din O.G. nr. 15/1996. Pe de alta parte, fata de împrejurarea ca inculpatul deja mentionat a fost în perioada respectiva încarcerat în tara si în strainatate, nu se poate retine ca a avut ca scop sustragerea de la plata obligatiilor fiscale, astfel ca infractiunii de evaziune fiscala îi lipseste unul din elementele constitutive respectiv latura obiectiva.
    Nu se poate retine nici sustinerea declararii nereale a sediului societatii, observând ca exista contrarietate între mentiunile factorilor postali, în sensul ca nu pe toate invitatiile emise, motivul restituirii l-a constituit mentiunea inexistentei unei astfel de adrese în Arad, pe invitatia din data de 28 octombrie 2008, mentionându-se „mutat de la adresa indicata”, concluzionând ca inculpatul C.B.V. nu avea cunostinta de solicitarea organelor fiscale, invitatia din 21 octombrie 2008 nefiind semnata de acesta.
    Asa fiind, se conchide ca în mod judicios prima instanta prin hotarârea pronuntata, mentinuta prin decizia instantei de apel, a dispus în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achitarea inculpatului-intimat C.B.V. sub aspectul savârsirii infractiunii prevazuta de art. 9 lit. f) din Legea nr. 241/2005.
    În consecinta solutiei de achitare, în mod judicios, s-a statuat de catre ambele instante de fond si prim control judiciar ca întrucât infractiunea de evaziune fiscala este o infractiune de pericol, rezulta ca recurenta de fata nu are calitatea de parte vatamata în procesul penal, în sensul definitiei legale stabilita prin textul dispozitiilor art. 24 alin. (1) C. proc. pen.

  Extras din Decizia nr. 1483/2012 a Secţiei Penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sursa scj.ro

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Principiul simetriei formelor actelor juridice. Modificarea unei clauze esenţiale a contractului autentic de vânzare-cumpărare, printr-un act adițional, act neîncheiat în forma autentică, duce la incidenţa, în privinţa actului adiţional, a sancţiunii nulităţii absolute pentru lipsa formei autentice.

De la -
Unul dintre principiile esenţiale care guvernează dreptul civil este principiul simetriei actelor juridice, cunoscut şi sub denumirea de principiul simetriei formelor (în contracte), în virtutea căruia, orice modificare adusă uneia ori alteia dintre clauzele unui act juridic civiltrebuie să îmbrace aceeaşi formă ca şi actul modificat.Astfel, dacă actul modificat era încheiat în formă autentică, orice modificare a vreuneia din clauzele actului autentic trebuie să îmbrace aceeaşi formă autentică. Din această perspectivă, Curtea constată că în mod corect şi legal s-a apreciat de către instanţa de apel asupra caracterului actului adiţional nr. 1/2009, acela de act modificator alcontractului autentic de vânzare-cumpărare, respectiv, asupra incidenţei, în privinţa acestui act adiţional, a sancţiunii nulităţii absolute pentru lipsa formei autentice. Corect a reţinut, în speţă, instanţa de apel, faptul că, prin actul adiţional nr.1/09.09.2009 şi prin actul intitulat „cesiune de contract”,
Read more »

Stabilirea liniei de hotar se face pe baza folosinţei faptice a proprietăţilor învecinate , dupa caz stabilita prin voinţa comună a proprietarilor.

De la -
La stabilirea pe cale judiciară a liniei de graniţă nu este determinantă asigurarea în totul a suprafeţei de teren înscrise în cartea funciară, în titlurile de proprietate, pentru că acestea garantează existenţa dreptului, dar nu şi întinderea exactă a acestuia, deci a suprafeţei de teren la care s-ar referi. Atunci când între amplasarea unor suprafeţe de teren, determinată cu observarea liniilor de graniţă tradiţionale şi aceea care ar rezulta din respectarea exactă a suprafeţelor de teren înscrise în cartea funciară există diferenţe, trebuie să primeze acele limite ale fondurilor ce corespund folosinţei lor tradiţionale şi, după caz, stabilite prin voinţa comună a proprietarilor. Examinând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, curtea apreciază că este întemeiat în parte şi în consecinţă, în baza art. 304 pct. 9 şi art. 312 alin. 1 Cod proc.civ., urmează să-l admită în parte, pentru următoarele considerente: Sub aspect de CF terenul reclamanţilor este identificat c
Read more »

Refacerea raportului de expertiza de către acelasi expert dupa anularea raportului de expertiza pentru vicii de procedura referitoare la convocarea părţilor ,face admisbila cererea de recuzare, deoarece expertul indicase deja opinia sa în raportul anulat, art. 27 alin. 1 pct. 7 Cpc din 1865.

De la -
Din moment ce raportul anterior de expertiză a fost anulat prin încheierea din 14.06.2013 şi s-a dispus refacerea raportului de expertiză de către acelaşi expert, este evident că, în raport de neîndeplinirea legală a însărcinării sale până la termenul din 28.06.2013 (de pronunţare asupra recuzării) ne aflam în situaţia în care, pe aceleaşi obiective şi cu acelaşi material de analizat expertul  indicase deja opinia sa. Or, aceasta este situaţia tip a art. 27 alin. 1 pct. 7 Cpc din 1865, care instituie practic atât o normă de protecţie a participanţilor la litigiu, cât şi o prezumţie legală de lipsă de imparţialitate.  Obiecţiunile pot conduce doar la aplicarea art. 212 Cpc, respectiv „întregirea” (completarea) expertizei, moment în care, de cele mai multe ori, expertul nici nu antamase, sau oricum nu se pronunţase pe respectivele aspecte sau la o nouă expertiză, situaţie în care, dacă cele ce se solicită sunt identice şi nu sunt elemente noi de analiză putem fi/sau nu în situaţia art.
Read more »