Exceptia lipsei de interes ca urmare a executarii benevole a hotarari pronuntata in apel, respingere.
Hotărârea
definitivă poartă atributul executorialităţii, astfel că, dacă
ea poate fi învestită cu formulă executorie (în vederea
executării silite), în mod simetric, de la aceeaşi dată, un
debitor diligent şi de bună credinţă o poate executa benevol.
În
acelaşi timp, decizia instanţei de apel este obiect al recursului,
astfel cum prevede art. 299 alin.(1) C.proc.civ., iar promovarea şi
susţinerea lui nu este condiţionată de neexecutarea (benevolă sau
silită) a hotărârii recurate. Dimpotrivă, prin edictarea art. 311
C.proc.civ. legiuitorul admite implicit posibilitatea executării
hotărârii recurate până la soluţionarea recursului, de vreme ce
prin textul invocat se prevede că hotărârea casată nu are nicio
putere (alin. 1), iar actele de executare sunt desfiinţate de drept,
dacă instanţa de recurs nu dispune altfel (alin. 2), în mod
evident, ipoteza fiind incidenţă în cazul admiterii recursului.
Excepţia
lipsei de interes în susținerea recursului, invocată ca urmare a
executării de către recurent a deciziei instanţei de apel,
decizie atacată cu recurs, nu poate fi primită întrucât
conformarea conduitei recurentului la decizia dată de instanţa de
apel nu are semnificaţia anihilării interesului său procesual în
susţinerea recursului, prin care a invocat critici de
nelegalitate împotriva hotărârii recurate.
Extras din Decizia nr. 270/ 2012, sectia I civila a ICCJ, sursa scj.ro
Comentarii
Trimiteți un comentariu