Legea nr. 39/2003, art. 2 lit. a), art. 7, inexistenta unui grup organizat in lipsa unei structuri organizate în cadrul căreia fiecare inculpat să aibă un rol prestabilit.


Nu exista grup infracţional organizat în înţelesul dat acestei noţiuni de dispoziţiile art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003, deoarece acuzarea inculpaţilor pentru comiterea infracţiunii prevăzute în art. 7 din Legea nr. 39/2003 se sprijină exclusiv pe interceptarea convorbirilor telefonice purtate de inculpaţi între ei sau cu alte persoane. Acestea nu relevă, însă, existenţa unei structuri organizate, care acţionează coordonat, după reguli bine stabilite, constituită de inculpaţi sau la care aceştia să fi aderat ori pe care să o fi sprijinit, în cadrul căreia fiecare inculpat să aibă un rol prestabilit.

Din ansamblul probelor administrate în cauză nu rezultă cu certitudine existenţa unui grup infracţional organizat în înţelesul dat acestei noţiuni de dispoziţiile art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003, de „grup structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă şi acţionează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni grave, pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material”, cu precizarea expresă că „nu constituie grup infracţional organizat grupul format ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracţiuni şi care nu are continuitate sau o structură determinată ori roluri prestabilite pentru membrii săi în cadrul grupului.”
         Acuzarea inculpaţilor pentru comiterea infracţiunii prevăzute în art. 7 din Legea nr. 39/2003 se sprijină exclusiv pe interceptarea convorbirilor telefonice purtate de inculpaţi între ei sau cu alte persoane. Acestea nu relevă, însă, existenţa unei structuri organizate, care acţionează coordonat, după reguli bine stabilite, constituită de inculpaţi sau la care aceştia să fi aderat ori pe care să o fi sprijinit, în cadrul căreia fiecare inculpat să aibă un rol prestabilit.
         Se constată că nu există nicio dovadă certă care să ateste, în concret, existenţa unui grup infracţional organizat.
         Simplul fapt că, în cadrul convorbirilor telefonice purtate de unii dintre inculpaţi, i se spunea inculpatului C.J. „cel mare” nu este în măsură să dovedească existenţa grupului infracţional şi calitatea de conducător a acestui inculpat, atâta timp cât nici măcar din aceste discuţii nu rezultă o activitate efectivă de coordonare, organizare sau control desfăşurată de inculpat asupra activităţii infracţionale a celorlalţi.
         Nefiind dovedit în cauză că inculpaţii au acţionat în cadrul unui grup infracţional organizat se constată că este legală şi temeinică soluţia de achitare a acestora pentru infracţiunea prevăzută în art. 7 din Legea nr. 39/2003.

Extras din Decizia nr. 21/ 2008 a I.C.C.J., secţia penală, sursa scj.ro



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Principiul simetriei formelor actelor juridice. Modificarea unei clauze esenţiale a contractului autentic de vânzare-cumpărare, printr-un act adițional, act neîncheiat în forma autentică, duce la incidenţa, în privinţa actului adiţional, a sancţiunii nulităţii absolute pentru lipsa formei autentice.

Stabilirea liniei de hotar se face pe baza folosinţei faptice a proprietăţilor învecinate , dupa caz stabilita prin voinţa comună a proprietarilor.

Refacerea raportului de expertiza de către acelasi expert dupa anularea raportului de expertiza pentru vicii de procedura referitoare la convocarea părţilor ,face admisbila cererea de recuzare, deoarece expertul indicase deja opinia sa în raportul anulat, art. 27 alin. 1 pct. 7 Cpc din 1865.