Legea nr. 39/2003, art. 2 lit. a), art. 7, inexistenta unui grup organizat in lipsa unei structuri organizate în cadrul căreia fiecare inculpat să aibă un rol prestabilit.
Nu
exista grup infracţional organizat în înţelesul dat acestei
noţiuni de dispoziţiile art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003,
deoarece acuzarea inculpaţilor pentru comiterea infracţiunii
prevăzute în art. 7 din Legea nr. 39/2003 se sprijină exclusiv pe
interceptarea convorbirilor telefonice purtate de inculpaţi între
ei sau cu alte persoane. Acestea nu relevă, însă, existenţa unei
structuri organizate, care acţionează coordonat, după reguli bine
stabilite, constituită de inculpaţi sau la care aceştia să fi
aderat ori pe care să o fi sprijinit, în cadrul căreia fiecare
inculpat să aibă un rol prestabilit.
Din
ansamblul probelor administrate în cauză nu rezultă cu certitudine
existenţa unui grup infracţional organizat în înţelesul dat
acestei noţiuni de dispoziţiile art. 2 lit. a) din Legea nr.
39/2003, de „grup structurat, format din trei sau mai multe
persoane, care există pentru o perioadă şi acţionează în mod
coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni
grave, pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar
sau alt beneficiu material”, cu precizarea expresă că „nu
constituie grup infracţional organizat grupul format ocazional în
scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracţiuni şi
care nu are continuitate sau o structură determinată ori roluri
prestabilite pentru membrii săi în cadrul grupului.”
Acuzarea
inculpaţilor pentru comiterea infracţiunii prevăzute în art. 7
din Legea nr. 39/2003 se sprijină exclusiv pe interceptarea
convorbirilor telefonice purtate de inculpaţi între ei sau cu alte
persoane. Acestea nu relevă, însă, existenţa unei structuri
organizate, care acţionează coordonat, după reguli bine stabilite,
constituită de inculpaţi sau la care aceştia să fi aderat ori pe
care să o fi sprijinit, în cadrul căreia fiecare inculpat să aibă
un rol prestabilit.
Se
constată că nu există nicio dovadă certă care să
ateste, în concret, existenţa unui grup infracţional organizat.
Simplul
fapt că, în cadrul convorbirilor telefonice purtate de unii dintre
inculpaţi, i se spunea inculpatului C.J. „cel mare” nu este în
măsură să dovedească existenţa grupului infracţional şi
calitatea de conducător a acestui inculpat, atâta timp cât nici
măcar din aceste discuţii nu rezultă o activitate efectivă de
coordonare, organizare sau control desfăşurată de inculpat asupra
activităţii infracţionale a celorlalţi.
Nefiind
dovedit în cauză că inculpaţii au acţionat în cadrul unui grup
infracţional organizat se constată că este legală şi temeinică
soluţia de achitare a acestora pentru infracţiunea prevăzută în
art. 7 din Legea nr. 39/2003.
Extras
din Decizia nr. 21/ 2008
a I.C.C.J.,
secţia penală, sursa scj.ro
Comentarii
Trimiteți un comentariu