Omor. Condiții ca fapta să fie considerată ca săvârşită prin cruzimi.
Omorul nu
poate fi considerat însa ca a fost savârsit prin cruzimi, în sensul
prevederilor art. 176 lit. a C. pen., decât daca actele de ucidere au constat
în schingiuri de natura a produce victimei suferinte mari, având ca rezultat
moartea în chinuri.
În speta, însa, s-a retinut în mod corect ca, pe fondul unor relatii tensionate
preexistente între inculpat si victima, ambii aflati în stare de ebrietate, s-a
ivit un conflict în timpul caruia inculpatul, iritat ca la lovitura sa cu
pumnul victima a ripostat, a început sa o loveasca cu pumnii si cu picioarele.
Dezlantuirea în acest mod a agresivitatii inculpatului, chiar daca a fost
urmata si de lovirea intensa a victimei cu o bucata de lemn, nu poate fi
considerata ca o manifestare de cruzime, mai ales ca, în faza initiala, actele
de violenta au avut vadita amprenta a intentiei de a-i aplica o corectie, ce a
fost depasita numai ulterior, pe masura autoincitarii sale în conditiile unei
stari produse de consumul de alcool, pe un fond psihic predispus la comportari
violente.
De aceea, se impune a se retine ca prin modul în care a procedat, inculpatul a
depasit scopul initial, acela de a aplica victimei o corectie si, prin actele
sale violente, de incontestabila intensitate, apte a cauza moartea prin
repetarea lor, a ucis cu intentie pe concubina sa, fara însa ca aceste acte sa
poata fi considerate cruzimi în sensul prevederilor art.
176 lit. a C. pen.
Încadrarea juridica data faptei de catre instanta de recurs fiind corecta,
recursul în anulare a fost respins.
Extras
din Decizia nr. 100/2002 Completul de
nouă judecători al C.S.J, sursa SET nr.
3/2002 al C.S.J.
Comentarii
Trimiteți un comentariu