Revendicare, compararea titlurilor nu implica cu necesitatea unei cereri distincte in acest sens. Evidentele de publicitate imobiliara nerectificate nu pot împiedica principiul restabilirii situației anterioare, urmare a admiterii acțiunii în revendicare.
Nu este fondata critica privind
faptul ca instanta ar fi acordat ceea ce nu s-a cerut, comparând titlurile
pârâtilor, desi reclamantii nu ar fi solicitat aceasta prin actiune.
Instanta în mod
just a procedat la compararea titlurilor partilor în cadrul rezolvarii actiunii
în revendicare care este o actiune reala, petitorie, prin care proprietarul
neposesor solicita de la neproprietarul posesor sa-i lase în deplina
proprietate si posesie imobilul revendicat. Lipsa solicitarii de catre
reclamanti a rectificarii cartii funciare în sensul radierii dezmembrarii
operate în 1999 nu poate conduce la retinerea nelegalitatii deciziei recurate,
deoarece evidentele de publicitate imobiliara nerectificate sau nedesfiintate
nu pot împiedica sau anula principiul restabilirii situatiei anterioare, urmare
a admiterii actiunii în revendicare.
Actiunea
dedusa judecatii, înregistrata în 1996 a fost întemeiata pe dispozitiile
dreptului comun si pe prevederile Legii nr.
112/1995, astfel ca apararea pârâtilor în sensul ca o actiune în
revendicare este inadmisibila deoarece a intrat în vigoare Legea nr.
10/2001 nu poate fi retinuta prin prisma dispozitiilor art.
6 din Legea nr. 213/1998, practica Curtii Europene a Drepturilor
Omului si dispozitiile art. 6
din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
Corect instantele de judecata au considerat ca buna-credinta a pârâtilor este
exclusa în conditiile în care puteau lua cunostinta de faptul ca imobilul
fusese revendicat, la data de 14 aprilie 1993, s-a intabulat restabilirea
situatiei anterioare în favoarea antecesoarei reclamantilor, iar contractele de
vânzare-cumparare au fost încheiate dupa 22 aprilie 1996.
Sustinerea reclamantilor-pârâti în sensul ca nu ar fi fost notificati sa nu
cumpere imobilele neputând conduce la concluzia ca acestia au fost de
buna-credinta la data încheierii contractelor de vânzare-cumparare în baza
Legii nr.
112/1995.
Apar astfel ca nefondate criticile recurentilor-pârâti privind
inadmisibilitatea actiunii în revendicare, în raport cu dispozitiile Legii nr.
10/2001 si dispozitiile Conventiei
Europene a Drepturilor Omului, precum si cele privind incidenta motivului de
nelegalitate prevazut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. în sensul ca instanta ar fi
acordat ceea ce nu s-a cerut, comparând titlurile pârâtilor, desi reclamantii
nu ar fi solicitat aceasta prin actiune.
Instanta în mod just a procedat la compararea titlurilor partilor în cadrul
rezolvarii actiunii în revendicare care este o actiune reala, petitorie, prin
care proprietarul neposesor solicita de la neproprietarul posesor sa-i lase în
deplina proprietate si posesie imobilul revendicat.
Sustinerea recurentilor-pârâti privind lipsa solicitarii de catre reclamanti a rectificarii
cartii funciare în sensul radierii dezmembrarii operate în 1999 nu poate
conduce la retinerea nelegalitatii deciziei recurate, deoarece evidentele de
publicitate imobiliara nerectificate sau nedesfiintate nu pot împiedica sau
anula principiul restabilirii situatiei anterioare, urmare a admiterii actiunii
în revendicare.
Nulitatea absoluta a unui contract de vânzare-cumparare, încheiat cu
nerespectarea prevederilor Legii nr.
112/1995 are ca sanctiune de drept civil lipsirea actului juridic
civil de efectele în vederea carora a fost încheiat, din cauza nesocotirii
dispozitiilor legale edictate pentru încheierea sa valabila.
Statul Român, revenind, ca efect al nulitatii actului de înstrainare,
proprietar al bunului nemiscator, este dator sa-l restituie catre cel de la
care l-a preluat fara respectarea legii. Cum nulitatea opereaza atât pentru
trecut, cu efect retroactiv (ex tunc, cât si pentru viitor ex nunc), corect s-a
aplicat principiul restabilirii situatiei anterioare prin restituirea
imobilului adevaratului proprietar.
Sub acest aspect, apare ca nejustificata si sustinerea recurentilor privind
admisibilitatea actiunii în revendicare cu privire la imobilul nr. top A care
nu a facut obiect al contractului de vânzare-cumparare; de asemenea instantele
de judecata au obligat în mod justificat pârâtii - persoane fizice, sa lase în
deplina proprietate si posesie imobilele ce fac obiectul contractelor de
vânzare-cumparare a caror nulitate a fost constatata.
Extras din Decizie nr.
3138/2010 a Secţiei
Civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sursa scj.ro
Comentarii
Trimiteți un comentariu