Revendicare, compararea titlurilor nu implica cu necesitatea unei cereri distincte in acest sens. Evidentele de publicitate imobiliara nerectificate nu pot împiedica principiul restabilirii situației anterioare, urmare a admiterii acțiunii în revendicare.

De la -
Nu este fondata critica privind faptul ca instanta ar fi acordat ceea ce nu s-a cerut, comparând titlurile pârâtilor, desi reclamantii nu ar fi solicitat aceasta prin actiune.
    Instanta în mod just a procedat la compararea titlurilor partilor în cadrul rezolvarii actiunii în revendicare care este o actiune reala, petitorie, prin care proprietarul neposesor solicita de la neproprietarul posesor sa-i lase în deplina proprietate si posesie imobilul revendicat. Lipsa solicitarii de catre reclamanti a rectificarii cartii funciare în sensul radierii dezmembrarii operate în 1999 nu poate conduce la retinerea nelegalitatii deciziei recurate, deoarece evidentele de publicitate imobiliara nerectificate sau nedesfiintate nu pot împiedica sau anula principiul restabilirii situatiei anterioare, urmare a admiterii actiunii în revendicare.


Actiunea dedusa judecatii, înregistrata în 1996 a fost întemeiata pe dispozitiile dreptului comun si pe prevederile Legii nr. 112/1995, astfel ca apararea pârâtilor în sensul ca o actiune în revendicare este inadmisibila deoarece a intrat în vigoare Legea nr. 10/2001 nu poate fi retinuta prin prisma dispozitiilor art. 6 din Legea nr. 213/1998, practica Curtii Europene a Drepturilor Omului si dispozitiile art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
    Corect instantele de judecata au considerat ca buna-credinta a pârâtilor este exclusa în conditiile în care puteau lua cunostinta de faptul ca imobilul fusese revendicat, la data de 14 aprilie 1993, s-a intabulat restabilirea situatiei anterioare în favoarea antecesoarei reclamantilor, iar contractele de vânzare-cumparare au fost încheiate dupa 22 aprilie 1996.
    Sustinerea reclamantilor-pârâti în sensul ca nu ar fi fost notificati sa nu cumpere imobilele neputând conduce la concluzia ca acestia au fost de buna-credinta la data încheierii contractelor de vânzare-cumparare în baza Legii nr. 112/1995.
    Apar astfel ca nefondate criticile recurentilor-pârâti privind inadmisibilitatea actiunii în revendicare, în raport cu dispozitiile Legii nr. 10/2001 si dispozitiile Conventiei Europene a Drepturilor Omului, precum si cele privind incidenta motivului de nelegalitate prevazut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. în sensul ca instanta ar fi acordat ceea ce nu s-a cerut, comparând titlurile pârâtilor, desi reclamantii nu ar fi solicitat aceasta prin actiune.
    Instanta în mod just a procedat la compararea titlurilor partilor în cadrul rezolvarii actiunii în revendicare care este o actiune reala, petitorie, prin care proprietarul neposesor solicita de la neproprietarul posesor sa-i lase în deplina proprietate si posesie imobilul revendicat.
    Sustinerea recurentilor-pârâti privind lipsa solicitarii de catre reclamanti a rectificarii cartii funciare în sensul radierii dezmembrarii operate în 1999 nu poate conduce la retinerea nelegalitatii deciziei recurate, deoarece evidentele de publicitate imobiliara nerectificate sau nedesfiintate nu pot împiedica sau anula principiul restabilirii situatiei anterioare, urmare a admiterii actiunii în revendicare.
    Nulitatea absoluta a unui contract de vânzare-cumparare, încheiat cu nerespectarea prevederilor Legii nr. 112/1995 are ca sanctiune de drept civil lipsirea actului juridic civil de efectele în vederea carora a fost încheiat, din cauza nesocotirii dispozitiilor legale edictate pentru încheierea sa valabila.
    Statul Român, revenind, ca efect al nulitatii actului de înstrainare, proprietar al bunului nemiscator, este dator sa-l restituie catre cel de la care l-a preluat fara respectarea legii. Cum nulitatea opereaza atât pentru trecut, cu efect retroactiv (ex tunc, cât si pentru viitor ex nunc), corect s-a aplicat principiul restabilirii situatiei anterioare prin restituirea imobilului adevaratului proprietar.
    Sub acest aspect, apare ca nejustificata si sustinerea recurentilor privind admisibilitatea actiunii în revendicare cu privire la imobilul nr. top A care nu a facut obiect al contractului de vânzare-cumparare; de asemenea instantele de judecata au obligat în mod justificat pârâtii - persoane fizice, sa lase în deplina proprietate si posesie imobilele ce fac obiectul contractelor de vânzare-cumparare a caror nulitate a fost constatata.

Extras din Decizie nr. 3138/2010  a Secţiei Civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sursa scj.ro


Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Principiul simetriei formelor actelor juridice. Modificarea unei clauze esenţiale a contractului autentic de vânzare-cumpărare, printr-un act adițional, act neîncheiat în forma autentică, duce la incidenţa, în privinţa actului adiţional, a sancţiunii nulităţii absolute pentru lipsa formei autentice.

De la -
Unul dintre principiile esenţiale care guvernează dreptul civil este principiul simetriei actelor juridice, cunoscut şi sub denumirea de principiul simetriei formelor (în contracte), în virtutea căruia, orice modificare adusă uneia ori alteia dintre clauzele unui act juridic civiltrebuie să îmbrace aceeaşi formă ca şi actul modificat.Astfel, dacă actul modificat era încheiat în formă autentică, orice modificare a vreuneia din clauzele actului autentic trebuie să îmbrace aceeaşi formă autentică. Din această perspectivă, Curtea constată că în mod corect şi legal s-a apreciat de către instanţa de apel asupra caracterului actului adiţional nr. 1/2009, acela de act modificator alcontractului autentic de vânzare-cumpărare, respectiv, asupra incidenţei, în privinţa acestui act adiţional, a sancţiunii nulităţii absolute pentru lipsa formei autentice. Corect a reţinut, în speţă, instanţa de apel, faptul că, prin actul adiţional nr.1/09.09.2009 şi prin actul intitulat „cesiune de contract”,
Read more »

Stabilirea liniei de hotar se face pe baza folosinţei faptice a proprietăţilor învecinate , dupa caz stabilita prin voinţa comună a proprietarilor.

De la -
La stabilirea pe cale judiciară a liniei de graniţă nu este determinantă asigurarea în totul a suprafeţei de teren înscrise în cartea funciară, în titlurile de proprietate, pentru că acestea garantează existenţa dreptului, dar nu şi întinderea exactă a acestuia, deci a suprafeţei de teren la care s-ar referi. Atunci când între amplasarea unor suprafeţe de teren, determinată cu observarea liniilor de graniţă tradiţionale şi aceea care ar rezulta din respectarea exactă a suprafeţelor de teren înscrise în cartea funciară există diferenţe, trebuie să primeze acele limite ale fondurilor ce corespund folosinţei lor tradiţionale şi, după caz, stabilite prin voinţa comună a proprietarilor. Examinând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, curtea apreciază că este întemeiat în parte şi în consecinţă, în baza art. 304 pct. 9 şi art. 312 alin. 1 Cod proc.civ., urmează să-l admită în parte, pentru următoarele considerente: Sub aspect de CF terenul reclamanţilor este identificat c
Read more »

Refacerea raportului de expertiza de către acelasi expert dupa anularea raportului de expertiza pentru vicii de procedura referitoare la convocarea părţilor ,face admisbila cererea de recuzare, deoarece expertul indicase deja opinia sa în raportul anulat, art. 27 alin. 1 pct. 7 Cpc din 1865.

De la -
Din moment ce raportul anterior de expertiză a fost anulat prin încheierea din 14.06.2013 şi s-a dispus refacerea raportului de expertiză de către acelaşi expert, este evident că, în raport de neîndeplinirea legală a însărcinării sale până la termenul din 28.06.2013 (de pronunţare asupra recuzării) ne aflam în situaţia în care, pe aceleaşi obiective şi cu acelaşi material de analizat expertul  indicase deja opinia sa. Or, aceasta este situaţia tip a art. 27 alin. 1 pct. 7 Cpc din 1865, care instituie practic atât o normă de protecţie a participanţilor la litigiu, cât şi o prezumţie legală de lipsă de imparţialitate.  Obiecţiunile pot conduce doar la aplicarea art. 212 Cpc, respectiv „întregirea” (completarea) expertizei, moment în care, de cele mai multe ori, expertul nici nu antamase, sau oricum nu se pronunţase pe respectivele aspecte sau la o nouă expertiză, situaţie în care, dacă cele ce se solicită sunt identice şi nu sunt elemente noi de analiză putem fi/sau nu în situaţia art.
Read more »