Art.69 C.pen, declaratiile inculpatului ulterior retractate nu pot servi singure la condamnare.

Declaratiile date de inculpat în cursul urmaririi penale, de recunoastere a faptei, au fost retractate ulterior. Conform art. 69 C. proc. pen., declaratiile inculpatului pot servi la aflarea adevarului numai în masura în care au fost coroborate cu fapte si împrejurari ce rezulta din ansamblul probelor administrate în cauza.  În speta, nu a rezultat vreun alt element de ordin probator care sa sustina recunoasterea initiala a inculpatului., astfel încât în mod justificat ambele instante, au aplicat regula in dubio pro reo.

Înalta Curte constata, sub aspectul criticii formulate de parchet, ca atât instanta de fond, cât si cea de apel au analizat probele administrate în cauza, atât în cursul urmaririi penale cât si în faza cercetarii judecatoresti si au constatat ca acestea nu conduc la concluzia certa ca inculpatul a incendiat în seara zilei de 28 decembrie 2008 locuinta partii vatamate C.F.

    Parchetul, în motivarea recursului, face referire la declaratiile de recunoastere ale inculpatului si la declaratiile martorilor F.G. si C.V.C.

    Declaratiile date de inculpat în cursul urmaririi penale, de recunoastere a faptei, au fost retractate ulterior si, pe de alta parte, conform art. 69 C. proc. pen., declaratiile inculpatului pot servi la aflarea adevarului numai în masura în care au fost coroborate cu fapte si împrejurari ce rezulta din ansamblul probelor administrate în cauza.

    În speta, nu a rezultat vreun alt element de ordin probator care sa sustina recunoasterea initiala a inculpatului.

    Depozitiile martorilor la care face referire parchetul sunt, de fapt, referiri tot la sustinerile inculpatului, întrucât aceste persoane nu au perceput nemijlocit împrejurari concrete privind comiterea faptei de catre inculpat.

    Martorul F.G. a fost martor asistent la declaratia prin care inculpatul a recunoscut, în cursul urmaririi penale, comiterea faptei, recunoastere ulterior retractata, iar martorul C.V.-C., de asemenea, relateaza tot ceea ce i-a declarat inculpatul.

    În aceste conditii, în mod justificat ambele instante, au aplicat regula in dubio pro reo, având în vedere ca exista serioase îndoieli cu privire la comiterea faptei de catre inculpat, îndoieli ce nu au fost îndepartate prin alte probe directe care sa confirme situatia de fapt retinuta prin rechizitoriu si vinovatia inculpatului.

    Pentru aceste motive, Înalta Curte nu are nici un element care sa determine o modificare a solutiei de achitare data în fond si în apel, iar actele si lucrarile dosarului nu indica nici o alta proba care ar mai putea fi administrata pentru a se verifica sustinerea parchetului.

Extras din Decizia nr. 2051/2011 a Secţia Penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sursa scj.ro.