Art. 195 alin. (1) C. proc. pen., eroare materiala, nepronuntare asupra apelului partii civile, incidenta art. 3859 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen.

De la -
Omisiunea instantei de apel de a se pronunta si de a consemna în minuta si dispozitivul deciziei solutia data asupra apelului partii civile nu poate constitui o eroare materiala, în sensul dispozitiilor art. 195 C. proc. pen., cum gresit a apreciat instanta de apel, încercând sa o remedieze prin încheierea de îndreptare a erorii, ci o eroare de judecata prin care s-a dat o solutie incompleta, ceea ce atrage casarea deciziei si trimiterea cauzei spre rejudecare instantei de apel, în cauza fiind incident cazul de casare prevazut de dispozitiile art. 3859 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen.

Examinând motivele de recurs invocate, cât si din oficiu ambele hotarâri, conform prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constata urmatoarele:
    Potrivit dispozitiilor art. 195 alin. (1) C. proc. pen., erorile materiale evidente din cuprinsul unui act procedural se îndreapta de însusi organul de urmarire penala sau de instanta de judecata care a întocmit actul la cererea celui interesat ori din oficiu.
    În raport de dispozitiile legale enuntate, eroarea trebuie sa fie materiala si evidenta, rezultând vadit din actele dosarului. Asadar, constituie erori materiale evidente doar acele greseli scriptice, facute în cazul scrierii numelui sau prenumelui unei parti, a unei sume de bani, a unor date calendaristice la care se refera actul procedural sau a datei întocmirii actului, evidenta erorii reiesind în absenta oricarui dubiu cu privire la aceasta, certitudinea ei fiind manifesta, neimpunându-se deliberarea, reaprecierea sau exprimarea vreunei convingeri.
    Eroarea materiala evidenta nu trebuie dovedita, nefiind necesara administrarea de probe ori stabilirea ei ca urmare a unei deliberari si ca exprimare a unei convingeri. Pe calea procedurii reglementate de dispozitiile art. 194 si urm. C. proc. pen., referitoare la modificarea actelor procedurale, îndreptarea erorilor materiale si înlaturarea unor omisiuni vadite, nu se pot îndrepta erorile de judecata, prin care s-au dat solutii gresite sau incomplete.
    În cauza dedusa judecatii, împotriva Sentintei penale nr. 109/P din 1 iunie 2010 a Tribunalului Neamt au declarat apel parchetul si partea civila C.E.E., Curtea de Apel Bacau pronuntându-se prin Decizia nr. 145 din 24 decembrie 2010 numai asupra apelului declarat de procuror, iar ulterior printr-o încheiere de îndreptare a erorii materiale si asupra apelului partii civile, în sensul admiterii acestuia.
    Omisiunea instantei de apel de a se pronunta si de a consemna în minuta si dispozitivul deciziei solutia data asupra apelului partii civile nu poate constitui o eroare materiala, în sensul dispozitiilor art. 195 C. proc. pen., cum gresit a apreciat instanta de apel, încercând sa o remedieze prin încheierea de îndreptare a erorii, ci o eroare de judecata prin care s-a dat o solutie incompleta, ceea ce atrage casarea deciziei si trimiterea cauzei spre rejudecare instantei de apel, în cauza fiind incident cazul de casare prevazut de dispozitiile art. 3859 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen. Odata cu rejudecarea apelurilor, vor fi analizate si criticile formulate în recurs de catre inculpatii T.G. si P.G.
    Pentru aceste considerente, în temeiul dispozitiilor art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., Înalta Curte de Casatie si Justitie va admite recursurile declarate de inculpatii T.G. si P.G. împotriva Deciziei penale nr. 145 din 24 decembrie 2010 a Curtii de Apel Bacau, sectia penala, cauze minori si familie. Va casa decizia penala atacata si va dispune trimiterea cauzei, spre rejudecare instantei de apel.
Text extras din Decizia nr. 3605/2011  a Sectiei Penale a Înaltei Curti de Casatie si Justitie, sursa scj.ro


Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Principiul simetriei formelor actelor juridice. Modificarea unei clauze esenţiale a contractului autentic de vânzare-cumpărare, printr-un act adițional, act neîncheiat în forma autentică, duce la incidenţa, în privinţa actului adiţional, a sancţiunii nulităţii absolute pentru lipsa formei autentice.

De la -
Unul dintre principiile esenţiale care guvernează dreptul civil este principiul simetriei actelor juridice, cunoscut şi sub denumirea de principiul simetriei formelor (în contracte), în virtutea căruia, orice modificare adusă uneia ori alteia dintre clauzele unui act juridic civiltrebuie să îmbrace aceeaşi formă ca şi actul modificat.Astfel, dacă actul modificat era încheiat în formă autentică, orice modificare a vreuneia din clauzele actului autentic trebuie să îmbrace aceeaşi formă autentică. Din această perspectivă, Curtea constată că în mod corect şi legal s-a apreciat de către instanţa de apel asupra caracterului actului adiţional nr. 1/2009, acela de act modificator alcontractului autentic de vânzare-cumpărare, respectiv, asupra incidenţei, în privinţa acestui act adiţional, a sancţiunii nulităţii absolute pentru lipsa formei autentice. Corect a reţinut, în speţă, instanţa de apel, faptul că, prin actul adiţional nr.1/09.09.2009 şi prin actul intitulat „cesiune de contract”,
Read more »

Stabilirea liniei de hotar se face pe baza folosinţei faptice a proprietăţilor învecinate , dupa caz stabilita prin voinţa comună a proprietarilor.

De la -
La stabilirea pe cale judiciară a liniei de graniţă nu este determinantă asigurarea în totul a suprafeţei de teren înscrise în cartea funciară, în titlurile de proprietate, pentru că acestea garantează existenţa dreptului, dar nu şi întinderea exactă a acestuia, deci a suprafeţei de teren la care s-ar referi. Atunci când între amplasarea unor suprafeţe de teren, determinată cu observarea liniilor de graniţă tradiţionale şi aceea care ar rezulta din respectarea exactă a suprafeţelor de teren înscrise în cartea funciară există diferenţe, trebuie să primeze acele limite ale fondurilor ce corespund folosinţei lor tradiţionale şi, după caz, stabilite prin voinţa comună a proprietarilor. Examinând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, curtea apreciază că este întemeiat în parte şi în consecinţă, în baza art. 304 pct. 9 şi art. 312 alin. 1 Cod proc.civ., urmează să-l admită în parte, pentru următoarele considerente: Sub aspect de CF terenul reclamanţilor este identificat c
Read more »

Refacerea raportului de expertiza de către acelasi expert dupa anularea raportului de expertiza pentru vicii de procedura referitoare la convocarea părţilor ,face admisbila cererea de recuzare, deoarece expertul indicase deja opinia sa în raportul anulat, art. 27 alin. 1 pct. 7 Cpc din 1865.

De la -
Din moment ce raportul anterior de expertiză a fost anulat prin încheierea din 14.06.2013 şi s-a dispus refacerea raportului de expertiză de către acelaşi expert, este evident că, în raport de neîndeplinirea legală a însărcinării sale până la termenul din 28.06.2013 (de pronunţare asupra recuzării) ne aflam în situaţia în care, pe aceleaşi obiective şi cu acelaşi material de analizat expertul  indicase deja opinia sa. Or, aceasta este situaţia tip a art. 27 alin. 1 pct. 7 Cpc din 1865, care instituie practic atât o normă de protecţie a participanţilor la litigiu, cât şi o prezumţie legală de lipsă de imparţialitate.  Obiecţiunile pot conduce doar la aplicarea art. 212 Cpc, respectiv „întregirea” (completarea) expertizei, moment în care, de cele mai multe ori, expertul nici nu antamase, sau oricum nu se pronunţase pe respectivele aspecte sau la o nouă expertiză, situaţie în care, dacă cele ce se solicită sunt identice şi nu sunt elemente noi de analiză putem fi/sau nu în situaţia art.
Read more »