Infracţiuni la legea privind mărcile şi indicaţiile geografice , Legea nr. 84/1998.

     Împrejurarea ca produsele în discutie se comercializau în magazinul P.G. alaturi de produse proprii, purtând marca P.G., nu este de natura a înlatura acest risc de confuzie, asa cum eronat a retinut instanta de fond. Aceasta deoarece, pentru existenta infractiunii de contrafacere în varianta analizata, nu este necesar ca o asemenea confuzie sa se fi produs, fiind suficient ca ea sa fie doar posibila. Totodata, riscul de confuzie se apreciaza prin raportare la consumatorul mediu cu un nivel rezonabil de atentie, evaluându-se mai mult dupa asemanari (dupa impresia de ansamblu pe care o face asupra publicului) si mai putin dupa deosebiri (care implica de regula aspecte de detaliu). Fapta a adus atingere imaginii si prestigiului societatii - parte civila, impunându-se acordarea unei sume de bani în vederea unei juste si echitabile reparatii a acestui prejudiciu.

    În acest sens, s-au avut în vedere si exigentele O.U.G. nr. 100/2005 care, reglementând asigurarea respectarii drepturilor de proprietate intelectuala, statueaza cu caracter de principiu ca repararea daunelor trebuie sa fie efectiva si proportionala cu drepturile încalcate, context în care Curtea a apreciat ca suma de 10.000 euro cu titlu de daune morale satisface aceste exigente

   

Înalta Curte are în vedere doar solutia dispusa cu referire la infractiunea pentru care în apel s-a dispus condamnarea inculpatului, celelalte dispozitii ramânând definitive în cauza prin nerecurare.

    Prima critica formulata de inculpat vizeaza cazul de casare prevazut de art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen., solicitându-se mentinerea solutiei de achitare dispusa de prima instanta în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru fapta din 19 decembrie 2003 imputata inculpatului.

    Critica nu este fondata, condamnarea inculpatului fiind corect dispusa de instanta de apel, în baza interpretarii judicioase a materialului probator administrat.

    Asa cum rezulta din procesul-verbal de constatare întocmit la data de 19 decembrie 2003, cu ocazia verificarii legalitatii operatiunilor comerciale desfasurate la punctul de lucru al SC P.G.S.V.T. SRL, organele de politie au constatat ca în magazinul P.G. apartinând societatii mentionate erau expuse spre vânzare obiecte de îmbracaminte (bluze, hanorace, pantaloni, jachete) si alte produse textile (manusi, sepci) purtând denumirile sau însemnele “P.J.”, “P.G.J.”, “P.”, “P.G.S.” si “P.S.”.

    Produsele în cauza au fost descrise în detaliu în anexa la procesul-verbal, înscrisuri întocmite în prezenta si semnate de doi angajati ai magazinului, si au fost efectuate si fotografii judiciare de detaliu a unora dintre aceste produse.

    Din examinarea acestor mijloace de proba rezulta ca, pe exteriorul unora dintre aceste produse, este inscriptionata vizibil denumirea P., fie singura (cum este cazul pantalonilor jeans, sepcilor, manusilor evidentiate în fotografiile de la d.u.p.), fie însotita de elementul figurativ “jucatorul de polo” (cum este cazul camasilor aflate la d.u.p.). Totodata, unele dintre produse aveau inscriptionate vizibil denumirile P.S. sau P.J., etichetele interioare ale acestor produse purtând fie aceste denumiri, fie P.G.S. sau P.G.J.

    Martora C.V., angajata în calitate de contabil la societatea - parte responsabila civilmente, a întocmit o situatie a acestor produse, evidentiind cantitatile receptionate si vândute, preturile de vânzare si stocurile ramase, situatie a carei realitate a fost confirmata si de catre inculpatul B.E. prin declaratia data la 14 ianuarie 2004 în prezenta aparatorului ales.

    Or, din examinarea actelor cauzei rezulta ca, la data de 19 decembrie 2003, partea civila T.P./L. Co. L.p era titulara urmatoarelor marci pentru clasa de produse 25 (obiecte de îmbracaminte):

    1) - denumirea P.J. CO RL R.L. - marca individuala combinata (care beneficiaza de protectie pe o perioada de 10 ani, de la data de 6 martie 2002);

    2) - denumirea P. - marca individuala verbala (care beneficiaza de protectie pe o perioada de 10 ani, de la data de 18 decembrie 2002);

    3) - denumirea P. însotita de un jucator de polo ca element figurativ - marca individuala combinata (care beneficiaza de protectie pe o perioada de 10 ani, de la data de 11 iunie 2002);

    4) - denumirea P.S. - marca individuala (care beneficiaza de protectie pe o perioada de 10 ani, de la data de 21 iunie 1995), aspecte ce rezulta din înscrisurile înaintate în faza de urmarire penala de catre O.S.I.M.

    Asadar, sustinerea instantei de fond în sensul ca partea civila nu avea înregistrata marca P. de sine statatoare, ci doar marca P. cu element figurativ este vadit contrara probelor aflate la dosar, în realitate apelanta-parte civila fiind titulara atât a marcii verbale constând în denumirea P., cât si a marcii combinate ce include “jucatorul de polo” ca element figurativ distinctiv.

    În acest context, comercializarea în magazinul P.G. a unor produse de îmbracaminte - camasi, bluze, pantaloni, sepci sau manusi - ce purtau fie denumirea P. singura, fie aceasta denumire însotita de un semn reprezentând un jucator de polo constituie în mod incontestabil o punere în circulatie a unor produse continând semne identice unor marci înregistrate pentru produse identice, de natura a produce în perceptia publicului un risc de confuzie si care prejudiciaza pe titularul marcilor înregistrate.

    Împrejurarea ca produsele în discutie se comercializau în magazinul P.G. alaturi de produse proprii, purtând marca P.G., nu este de natura a înlatura acest risc de confuzie, asa cum eronat a retinut instanta de fond. Aceasta deoarece, pentru existenta infractiunii de contrafacere în varianta analizata, nu este necesar ca o asemenea confuzie sa se fi produs, fiind suficient ca ea sa fie doar posibila. Totodata, riscul de confuzie se apreciaza prin raportare la consumatorul mediu cu un nivel rezonabil de atentie, evaluându-se mai mult dupa asemanari (dupa impresia de ansamblu pe care o face asupra publicului) si mai putin dupa deosebiri (care implica de regula aspecte de detaliu).

    Or, raportat la standardul consumatorului mediu, comercializarea unor produse purtând semnele verbale sau figurative P. în magazinul P.G. nu este de natura a înlatura acest risc de confuzie, cu atât mai mult cu cât existenta semnelor în litigiu doar pe unele dintre produsele expuse creeaza, în rândul consumatorilor, impresia comercializarii, în acelasi magazin, a doua categorii de produse - produse purtând marca proprie P.G. si produse purtând marca P.

    Curtea are în vedere aceleasi considerente si în ceea ce priveste produsele expuse spre vânzare, pe care erau inscriptionate denumirile P.S., P.J. sau P.G.J., similaritatea dintre aceste denumiri si marcile individuale al caror titular este partea civila, similaritate evidentiata de folosirea unor denumiri identice în ansamblul marcii, fiind de asemenea de natura a produce un risc de confuzie în rândul consumatorilor. Evaluarea riscului de confuzie prin raportare separata la componentele distincte ale semnelor folosite - respectiv doar la denumirea P. sau doar la cuvântul J. ori S. - este eronata deoarece, asa cum s-a aratat anterior, în evaluarea unui astfel de risc se are în vedere întregul marcii, impresia de ansamblu creata în perceptia publicului, iar nu elemente de detaliu.

    Totodata, faptul ca produsele ce purtau denumirile mentionate aveau atasate, totodata, etichete de pret purtând denumirea P.G. este lipsita de relevanta, Curtea având în vedere considerentele expuse anterior cu privire la modul de evaluare a riscului de confuzie, si a caror reluare este inutila.

    Or, în conditiile în care societatea administrata de inculpatul B.E. nu detinea acordul titularului marcilor în litigiu pentru a le folosi, fapta acestuia se circumscrie, sub aspect obiectiv, infractiunii prevazute de art. 83 alin. (1) lit. b) si alin. (2) din Legea nr. 84/1998. Sub acest aspect, Curtea are în vedere ca cele doua procuri prin care B.E. era împuternicit, la data de 20 iulie 2001 si 10 august 2001, de catre administratorul SC P.G.S.V.T. SRL (numitul M.L.O.) „sa supravegheze si sa finalizeze afacerile si interesele” îi confereau acestuia drepturile si obligatiile specifice unui administrator de fapt si, implicit, calitatea de subiect activ al infractiunii.

    În privinta atitudinii subiective a inculpatului la comiterea faptei, Curtea retine ca în contextul litigiului ivit ca urmare a faptei din data de 5 februarie 2003, inculpatul cunostea cu certitudine drepturile de proprietate intelectuala detinute de partea civila asupra celor patru marci individuale, putând astfel sa prevada ca punerea în circulatie a unor produse purtând semne identice sau similare marcilor înregistrate este de natura sa aduca atingere acestor drepturi.

    Spre deosebire de activitatea din luna februarie 2003, prin expunerea spre vânzare la data de 19 decembrie 2003 a unor produse purtând denumirile P., P.J. etc., inculpatul nu doar ca a prevazut, dar a si acceptat posibilitatea producerii rezultatului socialmente periculos, atitudinea sa subiectiva caracterizându-se, asadar, prin intentie indirecta.

    Împrejurarea ca, în luna februarie 2003, SC P.G.S.V.T. SRL solicitase înregistrarea marcilor P.G.S. si P.G.J. nu mai prezinta relevanta asupra atitudinii subiective a inculpatului în luna decembrie 2003, în conditiile în care, la data de 6 august 2003, O.S.I.M. emisese avizul de refuz provizoriu la înregistrarea marcii P.G.S., ulterior ambele marci fiind respinse de la înregistrare.

    Pe de alta parte, este de necontestat faptul ca societatea administrata de inculpatul B.E. avea dreptul sa comercializeze produse marca P.G. din liniile J. sau S., dar numai în conditiile în care semnele sau denumirile inscriptionate pe aceste produse nu aduc atingere drepturilor de proprietate intelectuala ale titularilor marcilor înregistrate anterior.

    Or, denumirile P.G.S. si P.G.J. nu doar ca sunt de natura a crea un risc de confuzie cu marcile al caror titular este partea civila, dar ele nu corespund nici macar marcilor pe care societatea - parte responsabila civilmente ar fi fost îndrituita sa le utilizeze subsecvent înregistrarii lor internationale pe numele titularului “P.G.S.V.T.” SA din Turcia.

    În acest sens, Curta constata ca înca din data de 30 iunie 2003 societatea mentionata obtinuse înregistrarea internationala a marcilor individuale P.G.J. si P.G.S., asa cum rezulta din adresa O.S.I.M. din data de 14 octombrie 2005.

    Produsele comercializate în magazinul P.G. din Bucuresti nu purtau însa aceste denumiri, ci semnele P., P.G.S., P.G.J. si P. cu element figurativ, împrejurare ce evidentiaza ca atitudinea subiectiva a inculpatului s-a caracterizat prin intentie cel putin indirecta, fiind întrunite si pe latura subiectiva elementele constitutive ale infractiunii prev. de art. 83 alin. (1) lit. b) si alin. (2) din Legea nr. 84/1998 cu aplicarea art. 13 C. pen. (legea în vigoare la data savârsirii faptei fiind mai favorabila inculpatului în raport de modificarile aduse ulterior prin O.U.G. nr. 190/2005, Legea nr. 66/2010).

    Sub aspectul laturii civile, inculpatul a invocat cazul de casare prevazut de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., solicitând înlaturarea obligarii la despagubiri materiale si morale, întrucât nu exista legatura de cauzalitate între fapta sa si prejudiciu.

    Critica, de asemenea, nu este fondata, sub aspectul faptei din data de 19 decembrie 2003, fiind îndeplinite toate conditiile prevazute de art. 998 si urm. C. civ.

    Este neîndoielnic ca punerea în circulatie a unor produse ce purtau semne similare sau identice marcilor înregistrate al caror titular era partea civila a cauzat acesteia din urma un prejudiciu material, constând în pierderea câstigului de care partea civila ar fi beneficiat daca vânzarea s-ar fi realizat cu acordul sau. În evaluarea prejudiciului material, raportarea la valoarea de vânzare a produselor identificate în magazinul P.G. la data de 19 decembrie 2003 (valoare confirmata de înscrisurile aflate la dosar), reprezinta un criteriu obiectiv, iar cuantificarea acestui prejudiciu la limita a 50% din valoarea de vânzare are un caracter rezonabil.

    Sub aspectul prejudiciului moral, în absenta unor criterii obiective de evaluare, Curtea a avut în vedere ansamblul împrejurarilor cauzei si, în raport de conditiile concrete în care s-a realizat punerea în circulatie a unui numar semnificativ de produse contrafacute, apreciaza ca fapta a adus atingere imaginii si prestigiului societatii - parte civila, impunându-se acordarea unei sume de bani în vederea unei juste si echitabile reparatii a acestui prejudiciu.

    În acest sens, s-au avut în vedere si exigentele O.U.G. nr. 100/2005 care, reglementând asigurarea respectarii drepturilor de proprietate intelectuala, statueaza cu caracter de principiu ca repararea daunelor trebuie sa fie efectiva si proportionala cu drepturile încalcate, context în care Curtea a apreciat ca suma de 10.000 euro cu titlu de daune morale satisface aceste exigente.

    În ceea ce priveste recursul partii responsabile civilmente, acesta nu a fost motivat, iar Înalta Curte, în raport de prevederile art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., nu a retinut niciun motiv care sa conduca la admiterea acestuia.

    Pentru considerentele mai sus expuse, Înalta Curte, în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, ambele recursuri, cu obligarea recurentilor la cheltuieli judiciare catre stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

    Onorariul partial pentru aparatorul desemnat din oficiu pentru inculpat se va avansa din fondul Ministerului Justitiei, iar onorariul translatorului de limba turca se va plati din fondul Înaltei Curti de Casatie si Justitie.

Text extras din Decizia nr. 2404/2011 a Secţiei Penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sursa scj.ro.