judiciarapractica_main_Blog1_300x250

joi, 25 iulie 2013

Revocarea masurii preventive (art. 139 C. proc. pen.)

Mentinerea masurii preventive dispuse fata de o persoana se raporteaza, printre altele, si la natura si modalitatea de savârsire a faptei de care este acuzata, aceasta neputând constitui, însa, o justificare în sine a mentinerii masurii, pâna la depasirea unui termen rezonabil, natura si gravitatea faptelor neputând constitui criterii care sa excluda de plano persoana respectiva de la beneficiul punerii sale în libertate, având în vedere si împrejurarea ca odata cu trecerea timpului, rezonanta sociala negativa a faptelor se estompeaza.
  
Înalta Curte, examinând recursul declarat în cauza, pe baza lucrarilor si a materialului din dosarul cauzei, constata ca acesta nu este fondat.
    Potrivit dispozitiilor art. 139 alin. (2) teza a II-a C. proc. pen., atunci când nu mai exista vreun temei legal care sa justifice mentinerea masurii preventive, aceasta trebuie revocata din oficiu sau la cerere.
    În speta, Curtea de Apel Suceava, constatând ca inculpatul A.I.S. a respectat întocmai, pe durata pentru care masura preventiva a fost luata si mentinuta, obligatiile dispuse de instanta de judecata, s-a prezentat la fiecare termen de judecata si a fost audiat cu privire la infractiunile retinute prin rechizitoriu, la cererea acestuia, apreciind ca nu se mai impune mentinerea masurii preventive a obligarii de a nu parasi tara, nemaifiind necesara si proportionala cu scopul urmarit prin aplicarea acesteia, a dispus revocarea sa.
    În acord cu prima instanta, Înalta Curte apreciaza ca la acest moment procesual nu se mai impune mentinerea masurii preventive a obligarii de a nu parasi tara dispusa fata de inculpatul A.I.S., având în vedere ca temeiurile avute în vedere la instituirea acestei masuri nu mai subzista.
    Mentinerea masurii preventive dispuse fata de o persoana se raporteaza, printre altele, si la natura si modalitatea de savârsire a faptei de care este acuzata, aceasta neputând constitui, însa, o justificare în sine a mentinerii masurii, pâna la depasirea unui termen rezonabil, natura si gravitatea faptelor neputând constitui criterii care sa excluda de plano persoana respectiva de la beneficiul punerii sale în libertate, având în vedere si împrejurarea ca odata cu trecerea timpului, rezonanta sociala negativa a faptelor se estompeaza.
    Motivarea mentinerii sine die a masurii preventive, prin referire exclusiva la gravitatea faptei sau prin raportare doar la probele ce sustin culpabilitatea inculpatului, nu satisface exigentele Curtii Europene a Drepturilor Omului.
    Din examinarea normelor interne, interpretate prin«coroborare si prin prisma dispozitiilor art. 5 din Conventia Europeana privind Drepturile Omului si Libertatile Fundamentale, rezulta ca dreptul la libertate este un drept inalienabil la care nu se poate renunta, iar garantiile ce îl însotesc privesc toate persoanele, având în vedere rolul primordial al acestui drept într-o societate democratica.
    Astfel, regula în materie o constituie starea de libertate, restrângerea sau atingerea, în orice mod si de orice intensitate, a substantei dreptului imprimând un caracter relativ acestui drept fundamental.
    Raportat la circumstantele cauzei, se constata ca motivele care au justificat initial luarea masurii preventive a obligarii de a nu parasi tara fata de inculpatul A.I.S., nu mai sunt valide pentru mentinerea acestei masuri în actualul stadiu al procesului penal, apreciindu-se ca pericolul pentru ordinea publica nu mai este actual.
    Aceste considerente justifica dispozitia instantei de fond, de revocare a masurii preventive a obligarii de a nu parasi tara dispusa fata de inculpat, astfel ca, apreciindu-se ca fiind legala si temeinica încheierea atacata, în conformitate cu dispozitiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat în cauza va fi respins ca nefondat.



Text extras din Decizia nr. 3732/2011 Sectiei Penale a Înaltei Curti de Casatie si Justitie, sursa scj.ro.


Niciun comentariu:

Trimiteţi un comentariu