Revizuire, inadmisibilitate, evocarea fondului , art.322 C.pr.civ.

De la -
Evocarea fondului de  catre instanta de recurs presupune fie stabilirea unei alte stari de fapt decât cea care fusese retinuta în fazele de judecata anterioare, fie aplicarea altor dispozitii legale la împrejurarile de fapt ce fusesera stabilite, în oricare dintre ipoteze urmând sa se dea o alta dezlegare raportului juridic dedus judecatii.
    
     Asupra cererii de revizuire de fata;
    Din examinarea lucrarilor din dosar, constata urmatoarele:
    Prin decizia nr. 1197 din 13 aprilie 2010 pronuntata de Înalta Curte de Casatie si Justitie, sectia a II-a civila, s-a respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC L. SRL Brasov împotriva deciziei nr. 385 din 22 octombrie 2009 a Curtii de Apel Bucuresti, sectia a Vl-a comerciala.
    Împotriva acestei decizii, SC L. SRL Brasov a formulat cerere de revizuire, întemeiata pe dispozitiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., solicitând admiterea revizuirii.
    În motivarea cererii, revizuenta sustine ca la data de 3 februarie 2012 a intrat în posesia Deciziei nr. 1536/2011 a Curtii Constitutionale, ce vizeaza modul de interpretare si aplicare a art. 2 si art. 21 din O.G. nr. 25/2002 si care clarifica aspectele deduse judecatii în prezentul litigiu. Totodata, din precizarile Curtii Constitutionale rezulta fara echivoc faptul ca daca instanta ar fi aplicat O.G. nr. 25/2002 în spiritul precizarilor exprese ale Curtii Constitutionale nu s-ar fi pronuntat o decizie prin care sa respinga recursul sau.
    Revizuenta sustine ca atât timp cât nu s-a încheiat un act aditional conform art. III pct. 2 din O.G. nr. 27/2005, iar prin actul aditional semnat s-au mentinut clauzele contractuale, este îndreptatita sa sustina ca admiterea prezentei cereri de revizuire ar conduce la repararea unei erori care-i aduce un grav prejudiciu.
    Se mai sustine ca instanta nu a analizat si nu s-a pronuntat asupra probelor indubitabile, care mentineau clauzele contractuale ce-i dau dreptul sa solicite restituirea sumelor înscrise în actiune. Totodata, instanta nu a luat în considerare actul aditional nr. 6, care dupa intrarea în vigoare a O.G. nr. 25/2002 a mentinut clauzele contractuale în situatia în care pe tot parcursul derularii procesului a solicitat acest lucru.
    În concluzie, atât timp cât nu s-a încheiat un act aditional conform O.G. nr. 25/2002, modificata prin O.G. nr. 27/2005, iar autoritatea contractanta a mentinut în toate actele aditionale în mod explicit clauzele contractuale, revizuenta considera ca nu i se poate reprosa alta culpa decât cea ce rezulta din conventia legal semnata de parti.
    Daca instanta ar fi analizat toate actele aditionale, aplicând O.G. nr. 27/2005 si s-ar fi pronuntat pe baza probelor depuse la dosar si a sustinerilor sale, ar fi constatat ca cererea subscrisei este întemeiata, legala si justificata.

Înalta Curte, constata ca exceptia inadmisibilitatii cererii de revizuire, invocata de intimata, este întemeiata pentru motivele ce urmeaza a fi expuse.
    Astfel, potrivit dispozitiilor art. 322 C. proc. civ. revizuirea unei hotarâri ramase definitive în instanta de apel sau prin neapelare, precum si a unei hotarâri date de o instanta de recurs atunci când evoca fondul, se poate cere în cazurile expres si limitativ prevazute la pct. 1-9.
    Rezulta, asadar, din textul legal evocat mai sus, ca pentru a se putea solicita revizuirea unei hotarâri pronuntate de instanta de recurs, legiuitorul a impus conditia ca aceasta instanta sa fi evocat fondul, ceea ce implica fie stabilirea unei alte stari de fapt decât cea care fusese retinuta în fazele de judecata anterioare, fie aplicarea altor dispozitii legale la împrejurarile de fapt ce fusesera stabilite, în oricare dintre ipoteze urmând sa se dea o alta dezlegare raportului juridic dedus judecatii. Nu pot forma obiectul revizuirii - întrucât nu evoca fondul - hotarârile instantelor de recurs prin care s-a respins recursul ori, desi a fost admis, s-a dispus casarea cu trimitere, si nici hotarârile instantelor de recurs prin care s-a solutionat doar o exceptie, cu caracter absolut, fara a se evoca fondul.
    În raport de cele mai sus aratate, precum si de dispozitiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ. care prevad ca la judecarea cererii de revizuire dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea acestei cai de atac si la faptele pe care se întemeiaza, se retine ca decizia a carei revizuire se solicita - prin care s-a respins recursul declarat de SC L. SRL Brasov împotriva deciziei nr. 385 din 22 octombrie 2009 a Curtii de Apel Bucuresti, sectia a VI-a comerciala, nu poate forma obiectul acestei cai extraordinare de atac, întrucât nu evoca fondul.
    Fata de aceste considerente, vazând si cerintele art. 322 alin. (1) C. proc. civ., cererea de revizuire formulata de SC L. SRL Brasov împotriva deciziei nr. 1197 din 13 aprilie 2010 pronuntata de Înalta Curte de Casatie si Justitie, sectia a II-a civila, va fi respinsa ca inadmisibila.
    

Text extras din Decizie nr. 4145/2012 a Secţiei Comercială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sursa scj.ro


Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Principiul simetriei formelor actelor juridice. Modificarea unei clauze esenţiale a contractului autentic de vânzare-cumpărare, printr-un act adițional, act neîncheiat în forma autentică, duce la incidenţa, în privinţa actului adiţional, a sancţiunii nulităţii absolute pentru lipsa formei autentice.

De la -
Unul dintre principiile esenţiale care guvernează dreptul civil este principiul simetriei actelor juridice, cunoscut şi sub denumirea de principiul simetriei formelor (în contracte), în virtutea căruia, orice modificare adusă uneia ori alteia dintre clauzele unui act juridic civiltrebuie să îmbrace aceeaşi formă ca şi actul modificat.Astfel, dacă actul modificat era încheiat în formă autentică, orice modificare a vreuneia din clauzele actului autentic trebuie să îmbrace aceeaşi formă autentică. Din această perspectivă, Curtea constată că în mod corect şi legal s-a apreciat de către instanţa de apel asupra caracterului actului adiţional nr. 1/2009, acela de act modificator alcontractului autentic de vânzare-cumpărare, respectiv, asupra incidenţei, în privinţa acestui act adiţional, a sancţiunii nulităţii absolute pentru lipsa formei autentice. Corect a reţinut, în speţă, instanţa de apel, faptul că, prin actul adiţional nr.1/09.09.2009 şi prin actul intitulat „cesiune de contract”,
Read more »

Stabilirea liniei de hotar se face pe baza folosinţei faptice a proprietăţilor învecinate , dupa caz stabilita prin voinţa comună a proprietarilor.

De la -
La stabilirea pe cale judiciară a liniei de graniţă nu este determinantă asigurarea în totul a suprafeţei de teren înscrise în cartea funciară, în titlurile de proprietate, pentru că acestea garantează existenţa dreptului, dar nu şi întinderea exactă a acestuia, deci a suprafeţei de teren la care s-ar referi. Atunci când între amplasarea unor suprafeţe de teren, determinată cu observarea liniilor de graniţă tradiţionale şi aceea care ar rezulta din respectarea exactă a suprafeţelor de teren înscrise în cartea funciară există diferenţe, trebuie să primeze acele limite ale fondurilor ce corespund folosinţei lor tradiţionale şi, după caz, stabilite prin voinţa comună a proprietarilor. Examinând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, curtea apreciază că este întemeiat în parte şi în consecinţă, în baza art. 304 pct. 9 şi art. 312 alin. 1 Cod proc.civ., urmează să-l admită în parte, pentru următoarele considerente: Sub aspect de CF terenul reclamanţilor este identificat c
Read more »

Refacerea raportului de expertiza de către acelasi expert dupa anularea raportului de expertiza pentru vicii de procedura referitoare la convocarea părţilor ,face admisbila cererea de recuzare, deoarece expertul indicase deja opinia sa în raportul anulat, art. 27 alin. 1 pct. 7 Cpc din 1865.

De la -
Din moment ce raportul anterior de expertiză a fost anulat prin încheierea din 14.06.2013 şi s-a dispus refacerea raportului de expertiză de către acelaşi expert, este evident că, în raport de neîndeplinirea legală a însărcinării sale până la termenul din 28.06.2013 (de pronunţare asupra recuzării) ne aflam în situaţia în care, pe aceleaşi obiective şi cu acelaşi material de analizat expertul  indicase deja opinia sa. Or, aceasta este situaţia tip a art. 27 alin. 1 pct. 7 Cpc din 1865, care instituie practic atât o normă de protecţie a participanţilor la litigiu, cât şi o prezumţie legală de lipsă de imparţialitate.  Obiecţiunile pot conduce doar la aplicarea art. 212 Cpc, respectiv „întregirea” (completarea) expertizei, moment în care, de cele mai multe ori, expertul nici nu antamase, sau oricum nu se pronunţase pe respectivele aspecte sau la o nouă expertiză, situaţie în care, dacă cele ce se solicită sunt identice şi nu sunt elemente noi de analiză putem fi/sau nu în situaţia art.
Read more »