jurisprudenta

       Lăcaşul de cult este locul sfinţit unde se desfăşoară cultul divin, pentru membrii unei comunităţi, care au aderat la respectivul cult. Modul de dobândire a acestor bunuri este de cele mai multe ori din donaţii şi contribuţii ale credincioşilor din cultul respectiv. Aşadar, din punct de vedere al patrimoniului, lăcaşul de cult aparţine membrilor comunităţii şi nu bisericii sau parohiei. Preluarea lăcaşului de cult situat în Baia Mare de către Statul Român a fost abuzivă, însă cu toate acestea nu se poate face abstracţie de efectele generate în timp de acest act normativ, respectiv de faptul că majoritatea credincioşilor greco-catolici care au trecut la cultul ortodox s-au integrat în biserica ortodoxă în decursul a aproape 70 de ani şi nu mai doresc revenirea la cultul greco-catolic. Opţiunea membrilor comunităţii de a adera la un cult sau altul nu poate fi ignorată în cadrul acestui litigiu, iar dacă în 1948 exista o majoritate greco-catolică care utiliza lăcaşul de cult î

    Judecatoria Timisoara, în Dosarul nr. 1863.1/325/2008, în baza dispozitiilor  art. 155 1  C. proc. civ., a suspendat judecata cauzei si a trimis dosarul spre pastrare arhivei Judecatoriei Timisoara pâna când reclamantii se vor conforma dispozitiilor instantei, constatând ca acestia nu au depus la dosar actele de mostenitor ale pârâtilor persoane fizice si nu au facut dovada acceptarii mostenirii defunctului B.P. Reclamantii I.P. si C.L. au declarat recurs, iar Tribunalul Timis, sectia I civila, prin decizia nr. 385/R din data de 16 martie 2012 a admis recursul, a casat încheierea de suspendare a judecarii cauzei din data de 5 octombrie 2010 si a trimis pricina pentru continuarea solutionarii cauzei aceleiasi instante, retinând ca, în speta, nu se identifica cerintele de exigenta ale suspendarii judecatii fundamentate pe dispozitiile  art. 155 1  C. proc. civ. Judecatoria Timisoara, prin sentinta civila nr. 4531 din 21 februarie 2012 pronuntata în Dosarul nr. 1863.1/326/2008, a con

Sustinerea reclamantei privind stabilirea debitului ce revine pârâtei, ca urmare a recunoasterii unei parti din debitul total facuta de reprezentantii scarii 1, si nu pe baza unor documente, care sa fie analizate atât de expert cât si de instante nu are nicio valoare si nu poate constitui o confirmare a valorii debitului pârâtei. Aceasta recunoastere nu poate fi opozabila pârâtei Asociatiei de Proprietari distincta (scara 2) rezulta ca nu se poate determina o datorie certa, lichida si exigibila în sarcina pârâtei, care sa faca aplicabila operatiunea de debransare solicitata de reclamanta.  Pe de alta parte consilierul juridic al reclamantei a declarat ca nu formuleaza obiectiuni cu privire la raportul de expertiza, ceea ce denota achiesarea partii la concluziile raportului de expertiza, care a concluzionat ca reclamanta nu a dovedit existenta debitului pârâtei, invocat prin actiune.   Pe fondul cauzei Înalta Curte constata ca reclamanta R.A.D.E.T. a învestit instanta cu o cerere a

Informatiile furnizate de recurent privind convorbirile dintre doua persoane referitoare la postul de radio „V.A.” - sunt dintre cele care privesc activitati sau atitudini potrivnice regimului comunist.L egea nu prevede conditia realizarii în fapt a  încalcari si îngradiri drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor   , conditia fiind îndeplinita daca aceste informatii sunt de natura a duce la asemenea încalcari.      Analizând cererea de recurs, normele legale incidente în cauza, prevederile  art. 304 1  C. proc. civ. Înalta Curte constata ca aceasta nu este fondata pentru considerentele urmatoarele:      Fara îndoiala informatiile furnizate de recurent privind convorbirile dintre doua persoane referitoare la postul de radio „V.A.” - sunt dintre cele care privesc activitati sau atitudini potrivnice regimului comunist, fiind de notorietate represaliile si verificarile celor care erau vizati ca fiind cei care asculta posturi de radio straine, orice informatie venita

       Activitatea pe care paratul a desfasurat-o se încadrează in noțiunea de colaborator al securitii art. 2  lit. b)  din O.U.G. nr. 24/2008, deoarece acesta a furnizat informatii privind persoanele aflate în atentia Securitatii cu privire la comportamentul si conceptiile acestora, viata de familie, legaturi între persoane, dorinta de a pleca în strainatate, comentarii si manifestari necorespunzatoare legate de aspecte ale activitatii organelor de partid si de stat. Informațiile furnizate de parat despre diferite persoane vizau îngrădirea dreptului la viața privata, libertate de exprimare precum si la libera circulație consacrat de dispozitiile art. 12  parag. 1  si  2  din Pactul International cu privire la drepturile civile si politice ratificat de România prin Decretul  nr. 212/1974 , cât si dreptul la viata privata prevazut de art. 17  parag. 1  din acelasi pact.          Asupra recursului de fata;     Din examinarea lucrarilor din dosar, constata urmatoarele:     Pri

  Potrivit dispozitiilor art. 50 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, chiriasii ale caror contracte de vânzare-cumparare, încheiate cu eludarea prevederilor Legii nr. 112/1995 , au fost desfiintate au dreptul la restituirea pretului actualizat, iar potrivit alin. (2 1 ) cei ale caror contracte au fost încheiate cu respectarea dispozitiilor Legii nr. 112/1995 au dreptul la restituirea pretului de piata.    Prin urmare, chiriasul al carui titlu de proprietate a fost anulat are dreptul la acordarea pretului actualizat iar în cazul în care titlul sau nu a fost anulat, ci doar a fost evins printr-o actiune în revendicare, are dreptul  la valoarea de circulatie a imobilului.     Asupra cauzei de fata, constata urmatoarele:     Prin sentinta civila nr. 105 din 20 ianuarie 2012, Tribunalul Bucuresti, sectia a III-a civila, a respins actiunea formulata de catre reclamantii E.I. si E.M., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finantelor Publice.     Pentru a hotarî