jurisprudenta

      Cu privire la lipsa interesului  acest recurs va fi admis, în considerarea faptului ca actiunea în revendicare întemeiata pe dispozitiile dreptului comun a fost respinsa, iar procedura legii speciale, Legea nr. 10/2001, nu a fost initiata în termenul legal de catre reclamanta, ceea ce a atras pierderea dreptului de a obtine masuri reparatorii în temeiul acesteia, asa încât, într-adevar, nu se mai impunea verificarea modului de preluare a imobilului de catre stat întrucât nu se mai poate obtine nici un folos practic din constatarea acestei preluari. Analizând recursul declarat de pârâtul statul român prin Ministerul Finantelor Publice prin D.G.F.P. Brasov, Înalta Curte îl apreciaza ca fiind fondat, sub urmatoarele aspecte:     Recurentul invoca, pe de o parte, ca imobilul a fost preluat cu titlu valabil iar, pe de alta parte, ca instanta nu putea analiza nevalabilitatea titlului statului cu privire la un imobil care intra sub incidenta Legii  nr. 10/2001 , lege care a epuiz

Reclamantul detine un titlu executoriu, respectiv decizia din 22 mai 2008, emisa de Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor într-o procedura speciala prevazuta de Legea  nr. 10/2001 , modificata prin Legea  nr. 247/2005 , titlu care poate fi valorificat în conditiile normelor speciale prevazute în legile mentionate.    Cu privire la acest aspect, trebuie subliniat ca parcurgerea unei proceduri administrative prealabile este compatibila cu limitarile acceptate de Curtea Europeana ale dreptului de acces la o instanta aspect reamintit în recenta cauza pilot Maria Atanasiu si altii împotriva României.     De altfel, problema de drept ce face obiectul prezentului litigiu, a fost definitiv transata prin decizia din 14 noiembrie 2011, data de Înalta Curte de Casatie si Justitie, în compunerea prevazuta de art. 330 6 alin. (1)  din C. proc. civ., care a statuat ca primirea unor astfel de cereri ar echivala cu deschiderea unei cai paralele legii speciale deja existente, fara nicio

Curtea de Apel Bucuresti  a retinut ca singurele probe administrate în cauza sunt declaratiile colaboratorilor sub acoperire, situatie în care nu se poate face abstractie de jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului în materie - cauza Kostovsky c. Olandei. Concluzionând, s-a retinut ca o hotarâre de condamnare nu se poate întemeia numai pe aceste declaratii, necoroborate cu alte probe, care sa conduca la concluzia, fara niciun fel de îndoiala ca, inculpatii se fac vinovati de infractiunile retinute în sarcina lor.     Examinând legalitatea si temeinicia hotarârilor atacate ICCJ retine ca potrivit  art. 86 1   alin. (6)  si  7  C. proc. pen. combinat cu  art. 224 3  C. proc. pen., prevederi raportate la  art. 21  si  22  din Legea nr. 143/2000 declaratiile investigatorului sub acoperire si implicit ale colaboratorului acestuia pot constitui mijloace de proba si pot servi la aflarea adevarului numai în masura în care sunt coroborate cu fapte si împrejurari ce rezulta din ansamb

Nu se poate ignora faptul ca inculpatul M.G. a depistat cu ocazia controlului efectuat la A.B. o cantitate redusa de tigari, pentru care nu au putut fi prezentate actele de provenienta (4 pachete) ce ar fi putut atrage o sanctiune contraventionala a avertismentului alternativ cu amenda de la 1.000 la 1.500 RON, contravenientul având posibilitatea sa achite în termen de 48 ore jumatate din minimul amenzii.      În acest context, asa cum a retinut si prima instanta, relatiile sociale protejate de legi prin incriminarea celor doua infractiuni au fost lezate, însa într-o modalitate redusa.      Pe lânga gradul de pericol social redus al faptelor comise, Înalta Curte mai are în vedere si cuantumul sumei ce a format obiectul darii si, respectiv, luarii de mita (400 RON), dar si datele care circumstantiaza persoana inculpatilor.      Astfel, inculpatul M.G. era la data respectiva ofiter de politie judiciara în cadrul I.P.J. Bacau, este tânar, casatorit, fara antecedente penale, iar pe

   Functiile de constrângere si de reeducare, precum si scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justa individualizare a sanctiunii, care sa tina seama de persoana careia îi este destinata, pentru a fi ajutata sa se schimbe, în sensul adaptarii la conditiile socio-etice impuse de societate. În speta, fata de modul concret de savârsire a faptelor si de datele ce caracterizeaza favorabil persoana inculpatului - care tin de lipsa antecedentelor penale, recunoasterea faptelor, situatia familiala -, se apreciaza ca aplicarea unei pedepse cu suspendarea conditionata a executarii pedepsei ar fi suficienta pentru a se realiza reeducarea acestuia si prevenirea comiterii de noi infractiuni.     Astfel fiind, Înalta Curte apreciaza ca pedeapsa rezultanta de 1 an si 5 luni închisoare, în conditiile aplicarii dispozitiilor  art. 81  C. pen., este apta sa raspunda scopului preventiv si de reeducare al pedepsei, consfintit prin dispozitiile  art. 52  C. pen., cât si principiul

Folosirea unei arme de foc, cu atât mai mult cu cât evenimentul faptic s-a derulat în incinta unei benzinarii, poate reprezenta un  mijloc  ce pune în pericol viata mai multor persoane.  Însa, caracterul mijlocului care pune în pericol viata mai multor persoane nu se analizeaza din punct de vedere tehnic-absolut, ci personal-concret.     Ori, în concret, în functie de cele derulate, explicitate mai sus, este cert ca arma a fost folosita de catre inculpat exclusiv cu intentia de a agresa partea vatamata, zona în care s-a tras focul de arma a vizat capul partii vatamate E.A.M., fiind exercitata de aproape.     În ceea ce priveste agravanta premeditarii, practicienii dreptului penal au nevoie de elemente concrete pentru a putea decide daca exista sau nu aceasta circumstanta subiectiva, iar actul preparator trebuie sa fie un element concret, usor de identificat. Este însa de refuzat retinerea premeditarii în contextul în care nu exista acte materiale concrete si efective de pregatire, î