Revendicare imobiliara,bun actual, Legea nr. 10/2001, Decizia în interesul Legii nr. 33/2008.
Fiind
vorba despre un imobil preluat de catre stat prin aplicarea Legii de
expropriere nr. 187/1945, el intra în sfera de reglementare a
Legii nr. 10/2001, asa încât actiunea în revendicare nu
poate fi solutionata facând abstractie de normele de drept material continute
de acest act normativ. Trebuie stabilit daca,
în cadrul actiunii în revendicare, promovate dupa intrarea în vigoare a legii
speciale care prevede o anumita procedura de restituire a imobilelor,
reclamantii se pot prevala de un „bun” care sa le faca admisibil demersul.
Or, sub
acest din urma aspect, este de retinut faptul ca reclamantii nu sunt titularii
unui drept de proprietate actual, pe care sa-l poata valorifica pe calea
revendicarii, întrucât acestia nu detin „o hotarâre definitiva si executorie,
care sa-i fi recunoscut calitatea de proprietar si care, prin dispozitivul ei,
sa fi dispus în mod expres restituirea bunului (cauza Atanasiu împotriva
României).
Anterior
învestirii instantei cu actiunea în revendicare, reclamantii nu au promovat
niciun demers prin care sa fi negat valabilitatea titlului statului.
Reclamantii au
declarat recurs prin care au formulat, în temeiul art. 304 pct. 7 si 9 C. proc. civ., urmatoarele critici:
Instanta de apel,
rejudecând dupa casarea cu trimitere, a retinut în mod gresit ca actiunea în
revendicare nu mai este permisa dupa aparitia Deciziei nr. 33/2008 a Înaltei
Curti de Casatie si Justitie.
Instanta a omis a se
pronunta asupra faptului ca instanta de fond nu a comparat titlurile partilor,
asa cum s-a dispus în dosarul de casare.
Instanta a omis sa
stabileasca daca imobilul a fost nationalizat abuziv.
Instanta, care nu
putea sa stabileasca faptul ca reclamantii nu sunt mostenitori ai
proprietarilor tabulari, aspect constatat prin certificatele de mostenitor, a
eludat prevederile art. 17 din Legea nr.
115/1938 si ale art. 26 din Legea nr. 7/1996.
Instanta a dat o
interpretare gresita Deciziei nr. 33/2008 a Înaltei Curti de Casatie si
Justitie, înfrângând dreptul reclamantilor de a se adresa unei instante în
recuperarea bunurilor nationalizate abuziv si fara titlu.
2.2. Analiza
recursului
Recursul nu este
întemeiat, si va fi respins pentru urmatoarele considerente:
Contrar sustinerii
recurentilor, instanta de apel a facut o corecta aplicare a dispozitiilor
speciale de drept material incidente, precum si a dezlegarilor date prin
Decizia în interesul Legii nr. 33/2008, referitoare la modalitatea de
rezolvare a unei actiuni în revendicare, promovata dupa intrarea în vigoare a
Legii nr. 10/2001, respectiv a hotarârii pilot din cauza
Maria Atanasiu împotriva României.
Fiind vorba despre un
imobil preluat de catre stat prin aplicarea Legii de expropriere nr. 187/1945, el intra în sfera de reglementare a
Legii nr. 10/2001, asa încât actiunea în revendicare nu
poate fi solutionata facând abstractie de normele de drept material continute
de acest act normativ.
Pe de alta parte,
trebuie stabilit daca, în cadrul actiunii în revendicare, promovate dupa
intrarea în vigoare a legii speciale care prevede o anumita procedura de
restituire a imobilelor, reclamantii se pot prevala de un „bun” care sa le faca
admisibil demersul.
Or, sub acest din
urma aspect, este de retinut faptul ca reclamantii nu sunt titularii unui drept
de proprietate actual, pe care sa-l poata valorifica pe calea revendicarii,
întrucât acestia nu detin „o hotarâre definitiva si executorie, care sa-i fi
recunoscut calitatea de proprietar si care, prin dispozitivul ei, sa fi dispus
în mod expres restituirea bunului (cauza Atanasiu împotriva României).
Anterior învestirii
instantei cu actiunea în revendicare, reclamantii nu au promovat niciun demers
prin care sa fi negat valabilitatea titlului statului.
Pe cale de
consecinta, reclamantii nu au un „bun” în sensul Conventiei, pe care sa-l
obtina pe calea actiunii în revendicare.
Având în vedere cele
mai sus aratate, instanta de apel a facut aplicarea corecta a legii materiale
incidente în cauza, precum si a celor statuate jurisprudential de catre Curtea
Europeana a Drepturilor Omului, motiv pentru care aspectele deduse analizei
prin cererea de recurs nu întrunesc cerintele art. 304 pct. 9 C. proc. civ..
Pe de alta parte,
desi recurentii au indicat, formal, si motivul de nelegalitate prevazut de art.
304 pct. 7 C. proc. civ., nu au dezvoltat critici care sa se subsumeze cerintei ca
hotarârea atacata sa nu cuprinda motivele pe care se sprijina ori faptul ca
motivele ar fi contradictorii sau straine de natura pricinii. Verificând, din
oficiu, conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ., legalitatea hotarârii, sub acest aspect, instanta de recurs
a constatat ca hotarârea este temeinic motivata si raspunde criticilor
formulate de apelanti.
Având în vedere cele
mai sus retinute, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ. recursul a fost respins ca nefondat.
Text extras din Decizie nr. 2690/2013 a Secţiei Civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sursa
scj.ro.
Comentarii
Trimiteți un comentariu