Revendicare imobiliara,bun actual, Legea nr. 10/2001, Decizia în interesul Legii nr. 33/2008.


Fiind vorba despre un imobil preluat de catre stat prin aplicarea Legii de expropriere nr. 187/1945, el intra în sfera de reglementare a Legii nr. 10/2001, asa încât actiunea în revendicare nu poate fi solutionata facând abstractie de normele de drept material continute de acest act normativ.   Trebuie stabilit daca, în cadrul actiunii în revendicare, promovate dupa intrarea în vigoare a legii speciale care prevede o anumita procedura de restituire a imobilelor, reclamantii se pot prevala de un „bun” care sa le faca admisibil demersul.
    Or, sub acest din urma aspect, este de retinut faptul ca reclamantii nu sunt titularii unui drept de proprietate actual, pe care sa-l poata valorifica pe calea revendicarii, întrucât acestia nu detin „o hotarâre definitiva si executorie, care sa-i fi recunoscut calitatea de proprietar si care, prin dispozitivul ei, sa fi dispus în mod expres restituirea bunului (cauza Atanasiu împotriva României).
    Anterior învestirii instantei cu actiunea în revendicare, reclamantii nu au promovat niciun demers prin care sa fi negat valabilitatea titlului statului.


    Reclamantii au declarat recurs prin care au formulat, în temeiul art. 304 pct. 7 si 9 C. proc. civ., urmatoarele critici:
    Instanta de apel, rejudecând dupa casarea cu trimitere, a retinut în mod gresit ca actiunea în revendicare nu mai este permisa dupa aparitia Deciziei nr. 33/2008 a Înaltei Curti de Casatie si Justitie.
    Instanta a omis a se pronunta asupra faptului ca instanta de fond nu a comparat titlurile partilor, asa cum s-a dispus în dosarul de casare.
    Instanta a omis sa stabileasca daca imobilul a fost nationalizat abuziv.
    Instanta, care nu putea sa stabileasca faptul ca reclamantii nu sunt mostenitori ai proprietarilor tabulari, aspect constatat prin certificatele de mostenitor, a eludat prevederile art. 17 din Legea nr. 115/1938 si ale art. 26 din Legea nr. 7/1996.
    Instanta a dat o interpretare gresita Deciziei nr. 33/2008 a Înaltei Curti de Casatie si Justitie, înfrângând dreptul reclamantilor de a se adresa unei instante în recuperarea bunurilor nationalizate abuziv si fara titlu.
    2.2. Analiza recursului
    Recursul nu este întemeiat, si va fi respins pentru urmatoarele considerente:
    Contrar sustinerii recurentilor, instanta de apel a facut o corecta aplicare a dispozitiilor speciale de drept material incidente, precum si a dezlegarilor date prin Decizia în interesul Legii nr. 33/2008, referitoare la modalitatea de rezolvare a unei actiuni în revendicare, promovata dupa intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, respectiv a hotarârii pilot din cauza Maria Atanasiu împotriva României.
    Fiind vorba despre un imobil preluat de catre stat prin aplicarea Legii de expropriere nr. 187/1945, el intra în sfera de reglementare a Legii nr. 10/2001, asa încât actiunea în revendicare nu poate fi solutionata facând abstractie de normele de drept material continute de acest act normativ.
    Pe de alta parte, trebuie stabilit daca, în cadrul actiunii în revendicare, promovate dupa intrarea în vigoare a legii speciale care prevede o anumita procedura de restituire a imobilelor, reclamantii se pot prevala de un „bun” care sa le faca admisibil demersul.
    Or, sub acest din urma aspect, este de retinut faptul ca reclamantii nu sunt titularii unui drept de proprietate actual, pe care sa-l poata valorifica pe calea revendicarii, întrucât acestia nu detin „o hotarâre definitiva si executorie, care sa-i fi recunoscut calitatea de proprietar si care, prin dispozitivul ei, sa fi dispus în mod expres restituirea bunului (cauza Atanasiu împotriva României).
    Anterior învestirii instantei cu actiunea în revendicare, reclamantii nu au promovat niciun demers prin care sa fi negat valabilitatea titlului statului.
    Pe cale de consecinta, reclamantii nu au un „bun” în sensul Conventiei, pe care sa-l obtina pe calea actiunii în revendicare.
    Având în vedere cele mai sus aratate, instanta de apel a facut aplicarea corecta a legii materiale incidente în cauza, precum si a celor statuate jurisprudential de catre Curtea Europeana a Drepturilor Omului, motiv pentru care aspectele deduse analizei prin cererea de recurs nu întrunesc cerintele art. 304 pct. 9 C. proc. civ..
    Pe de alta parte, desi recurentii au indicat, formal, si motivul de nelegalitate prevazut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., nu au dezvoltat critici care sa se subsumeze cerintei ca hotarârea atacata sa nu cuprinda motivele pe care se sprijina ori faptul ca motivele ar fi contradictorii sau straine de natura pricinii. Verificând, din oficiu, conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ., legalitatea hotarârii, sub acest aspect, instanta de recurs a constatat ca hotarârea este temeinic motivata si raspunde criticilor formulate de apelanti.
    Având în vedere cele mai sus retinute, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ. recursul a fost respins ca nefondat.

Text extras din Decizie nr. 2690/2013 a  Secţiei Civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sursa scj.ro.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Principiul simetriei formelor actelor juridice. Modificarea unei clauze esenţiale a contractului autentic de vânzare-cumpărare, printr-un act adițional, act neîncheiat în forma autentică, duce la incidenţa, în privinţa actului adiţional, a sancţiunii nulităţii absolute pentru lipsa formei autentice.

Stabilirea liniei de hotar se face pe baza folosinţei faptice a proprietăţilor învecinate , dupa caz stabilita prin voinţa comună a proprietarilor.

Refacerea raportului de expertiza de către acelasi expert dupa anularea raportului de expertiza pentru vicii de procedura referitoare la convocarea părţilor ,face admisbila cererea de recuzare, deoarece expertul indicase deja opinia sa în raportul anulat, art. 27 alin. 1 pct. 7 Cpc din 1865.