jurisprudenta

Noţiunea de lege, în accepţiunea jurisprudenţei C.E.D.O. cuprinde mai ales accepţiunea ei materială şi nu formală, incluzând pe lângă legile organice şi textele de rang infralegislativ sau dreptul nescris, important fiind ca toate acestea să îndeplinească cele două calităţi obligatorii, accesibilitatea şi previzibilitatea. Din perspectiva acestor elemente, menţiunea din dispozitivul hotărârii de fond comunicat inculpatului, relativ la data de la care curge termenul pentru declararea apelului reprezintă o furnizare oficială de informaţii procedurale către părţi, care conturează existenţa şi conţinutul normelor juridice aplicabile în cazul determinat, pentru exercitarea căii de atac.         Aşa cum a statuat instanţa supremă în sentinţa penală nr. 3810/2006, cauza temeinică de împiedicare, în sensul prevederilor art. 364 alin. (1) C. proc. pen., constă fie în existenţa cazului fortuit sau a forţei majore, fie în existenţa unei alte cauze care l-a pus pe inculpat în situaţia de a nu p

       Instanţa este obligată să respecte normele cuprinse în art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994. Aplicând în cauză aceste dispoziţii legale, Înalta Curte constată că despăgubirea pentru imobilul expropriat trebuia să se raporteze la valoarea imobilului de la data efectuării raportului de expertiză în prima instanţă şi nu la valoarea de la data exproprierii.    În egală măsură, destinaţia terenului ce trebuie luată în considerare la stabilirea corectă a despăgubirii nu poate fi alta decât aceea pe care terenul a avut-o la data efectuării expertizei întrucât dispoziţiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 stipulează expres că despăgubirea se stabileşte în funcţie de preţurile cu care se vând imobilele de acelaşi fel la data întocmirii raportului.           Recursul este fondat pentru considerentele care succed.        Cu privire la condiţia ca despăgubirea pentru expropriere să fie justă la momentul stabilirii cuantumului prin hotărârea judecătorească, instanţa este ob

Potrivit legii, art. 18  alin.3 din Legea nr. 146/1997, şi propriilor menţiuni, încheierea din 19 decembrie 2012 prin care s-a soluţionat cererea de reexaminare la taxa judiciară  este una irevocabilă, nefiind posibil ca, pe calea ocolită a recursului la decizia din apel ce a anulat apelul acestei părţi ca netimbrat, să se provoace o nouă dezbatere asupra existenţei obligaţiei pârâtului de plată a taxei judiciare de timbru în apel .     Întrucât excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Municipiului Arad a fost invocată de această parte în faza judecăţii de apel nu doar pe calea apelului, anulat, în final, ca netimbrat, ci şi pe calea întâmpinării la apelul reclamantului şi spre a nu se ajunge la o eludare a sancţiunii procesuale instituite prin dispoziţiile art. 20 alin.2 din Legea nr. 146/1997 (prin examinarea criticilor din apelul anulat ca netimbrat, în soluţionarea excepţiei procesuale a lipsei calităţii procesuale pasive a Municipiului Arad, invocată prin întâmpinarea din

  Pericolul concret pentru ordinea  publica rezulta din indicii temeinice privind implicarea inculpatei în comiterea unor infracţiuni grave de corupţie. În opinia instanţei de fond, sinceritatea inculpatei nu constituie o garanţie, această sinceritate nefiind un merit al acesteia, ci rezultatul unui efort desfăşurat de către organele judiciare de.a lungul unor ani de zile pentru descoperirea acestei activităţi infracţionale  Cu privire la situaţia copilul minor al inculpatei, Curtea de Apel a arătat că tocmai această împrejurare ar fi trebuit să o împiedice pe inculpată să deruleze o astfel de activitate infracţională, art. 160 2 C. proc. pen.,  art.255 alin. (1) C. pen. ,art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000           În fapt, s-a reţinut că, petenta l-a sprijinit pe inculpatul D.S., în activitatea sa de mituire a unor magistraţi de la Curtea de Apel Bucureşti, prin obţinerea lichidităţilor necesare.       Conform art. 255 alin. (1) C. pen. şi la art. 7 alin. (2) d