Are calitate procesuala reclamantul care solicita demolarea gardului construit nelegal, prin care se obturează accesul la drumul public pentru locuinta sa, actiunea nu este prescriptibilă deoarece drumurile nu pot fi obiectul dreptului de proprietate privată, art.43 lit.e din OG nr.43/1997, art. 1848 C. civil din 1865.

De la -

Calitatea procesuală activă a reclamantului este justificată de afirmarea dreptului de a utiliza drumul de acces spre locuinta sa. Interesul de a  promova prezenta acțiune, care are ca obiect
obligarea pârâților să desființeze gardul în lungime de 9,40 ml construit pe str. C. care blochează drumul de acces spre locuință, este personal, legitim şi actual atâta vreme cât pârâții au blocat şi ocupat, prin construirea unui gard, o porțiune dinaceastă stradă, împiedicându-i reclamantului accesulspre locuința lui.
În cauză, nu au fost încălcate dispozițiile referitoare la prescripția de 3 ani reglementată de art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, întrucât  prezenta actiune nu este una patrimonială, izvorâtă dintr-un drept de creanță, ci una având ca obiect obligație de a face, care are ca finalitate asigurarea folosinței neîngrădite a drumului public, dreptul de a folosi drumul public având un caracter continuu,fiind, prin urmare, imprescriptibil, fiind recunoscut tuturor celor legitimați să-l folosească. În acelaşisens, legal au fost reținute dispozitiile art. 1848 C. civil, potrivit căruia nu se poate prescrie domeniul lucrurilor, care prin natura lor proprie sau printr-o declarație a legii, nu pot fi obiectul dreptului de proprietate privată, ci sunt scoase afară din comerț.


Prin sentinta civilă  nr.2528 din data de 14.11.2012 pronuntată de Judecătoria Vişeu de Sus a fost admisă actiunea formulată de reclamantul R.N., în contradictoriu cu pârâtii Primăria Comunei
Poienile de Sub Munte prin Primar, C.M. şi C.M., L.M., au fost obligati pârâŃii C.M. şi C.M. să desfiinŃeze gardul în lungime de 9,40 ml construit  pe strada C. din loc. Poienile de Sub Munte, ce
blochează drumul de acces spre locuinta reclamantului, în termen de 30 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii.
A fost obligat pârâtul L.M. să desfiinteze gardul în lungime de 4,4 ml construit pe strada C. din loc. Poienile de Sub Munte, ce blochează drumul de acces spre locuinta reclamantului, în termen
de 30 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii.  De asemenea, au fost obligati pârâtii să plătească reclamantului suma de 19,3 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunta această sentintă, prima instantă a retinut că aşa cum reiese din adresele emise de Primăria Poienile de sub Munte şi Inventarul bunurilor care apartin domeniului public, strada C.
din comuna Poienile de Sub Munte este o stradă balastrată, în lungime de 8 km, aflată proprietatea Statului Român şi în administrarea Consiliului local Poienile de Sub Munte, asigurând accesul spre domiciliul reclamantului şi alte proprietăŃi .
Potrivit Adresei emisă de Primăria Comunei Poienile de Sub Munte sub nr.3999 din 19.09.2012, înregistrată la dosarul cauzei la data de 20.09.2012, pârâții C.M. , C.M. şi L.M. au ocupat o suprafață de 327 mp din drumul de acces la locuinta reclamantului. Reiese astfel că pârâtii C.M. şi C.M. au construit un gard în lungime de 9,40 m, lungimea terasamentului ocupat de aceştia fiind de 45
mp, iar pârâtul L.M. a amplasat un gard în lungime  de 4,40 m, suprafata terasamentului ocupat de acesta fiind de 282 mp. De asemenea, reiese că aceşti pârâți nu au solicitat şi obtinut autorizatie de construire pentru gardul în cauză, la Primăria Poienile de Sub Munte. Cum din întreg probatoriul administrat reiese că strada C. este un drum public, aflat în
proprietatea Statului Român şi administrarea Consiliului Local Poienile de Sub Munte, regimul juridic
al acestuia este supus OG nr.43/1997, aşa cum a fost modificată. Potrivit criteriilor de clasificare din acest act normativ, strada C. din localitatea Poienile de Sub Munte este un drum public de interes local, întretinerea acestuia, executarea de lucrări, amplasarea de constructii fiind atributul administratorului
drumului. În art.17 al.2 din OG nr.43/1997 modificată, se arată că zonele de protectie ale drumurilor publice rămân în proprietatea sau administrarea persoanelor fizice sau juridice care le detin, acestea
având obligatia ca , prin desfăşurarea activitătilor lor, să nu aducă prejudicii drumului sau derulării în sigurantă a traficului, fiindu-le impuse o serie deobligatii şi restrictii în acest sens.
Potrivit art.43 lit.e din acelaşi act normativ, pedrumurile publice este interzisă ocuparea, sub orice formă, a părtii carosabile, a zonei de sigurantă, a podurilor, statiilor mijloc de transport în comun,
statiilor de control sau serviciu ale administratorului drumului, şanturilor, trotuarelor, pistelor, zonelor
de sigurantă ale drumului , iar potrivit art. 44 al.(4) se interzice blocarea sau amplasarea de obstacole de orice fel pe ampriza drumurilor publice, cu exceptia cazurilor anume autorizate de administratorul drumului şi politia rutieră, încălcarea acestei dispozitii constituind contraventie, potrivit art. 61
al.(1)lit.b.

Calitatea procesuală activă a reclamantului este justificată de afirmarea dreptului de a utiliza drumul de acces spre locuinta sa. Interesul de a  promova prezenta acțiune, care are ca obiect
obligarea pârâților să desființeze gardul în lungime de 9,40 ml construit pe str. C. care blochează drumul de acces spre locuință, este personal, legitim şi actual atâta vreme cât pârâții au blocat şi
ocupat, prin construirea unui gard, o porțiune dinaceastă stradă, împiedicându-i reclamantului accesul spre locuința lui.
Faptul că pârâtul nu este proprietarul tabular al terenului, ci doar beneficiarul unui drept de uzufruct viager, nu are relevanță în cauză. Aceasta, în primul rând pentru că terenul în legătură cu
care pârâtul pretinde că nu este proprietar nu este terenul în litigiu, iar în al doilea rând, pentru că obiectul acțiunii nu îl constituie proprietatea asupra terenului, ci obligația de a face, aceea de a
desființa gardul pe care pârâtul l-a ridicat pe o porțiune din terenul proprietatea Statului Român  în administrarea Consiliului Local al comunei Poienile de sub Munte ce aparține domeniului public,
blocând în acest fel accesul reclamantului la locuința sa.
Pârâtul C.M. a recunoscut că nu este proprietarul acelei porțiuni de teren îngrădită care înglobează o parte din traseul fostei linii C., iaradresa nr. 1942 din 13 aprilie 2012 eliberată de Primăria comunei Poienile de sub Munte, confirmă  faptul că, porțiunea de teren pe care pârâții C.M., C.M. şi L.M. au construit acel gard, face parte din in domeniul public al comunei şi acest drum facilitează accesul către proprietățile populației din zonă.
În cauză, nu au fost încălcate dispozițiile referitoare la prescripția de 3 ani reglementată de art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, întrucât  prezenta actiune nu este una patrimonială, izvorâtă
dintr-un drept de creanță, ci una având ca obiect obligație de a face, care are ca finalitate asigurarea folosinței neîngrădite a drumului public, dreptul de a folosi drumul public având un caracter continuu, fiind, prin urmare, imprescriptibil, fiind recunoscut tuturor celor legitimați să-l folosească. În acelaşi sens, legal au fost reținute dispozitiile art. 1848 C. civil, potrivit căruia nu se poate prescrie
domeniul lucrurilor, care prin natura lor proprie sau printr-o declarație a legii, nu pot fi obiectul dreptului de proprietate privată, ci sunt scoase afară din comerț.



 Extras din Decizia nr.4028 din 17 octombrie 2013, a Curții de Apel Cluj, Secția I-a civilă,, sursa: http://www.curteadeapelcluj.eu/jurisprudenta.html.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Principiul simetriei formelor actelor juridice. Modificarea unei clauze esenţiale a contractului autentic de vânzare-cumpărare, printr-un act adițional, act neîncheiat în forma autentică, duce la incidenţa, în privinţa actului adiţional, a sancţiunii nulităţii absolute pentru lipsa formei autentice.

De la -
Unul dintre principiile esenţiale care guvernează dreptul civil este principiul simetriei actelor juridice, cunoscut şi sub denumirea de principiul simetriei formelor (în contracte), în virtutea căruia, orice modificare adusă uneia ori alteia dintre clauzele unui act juridic civiltrebuie să îmbrace aceeaşi formă ca şi actul modificat.Astfel, dacă actul modificat era încheiat în formă autentică, orice modificare a vreuneia din clauzele actului autentic trebuie să îmbrace aceeaşi formă autentică. Din această perspectivă, Curtea constată că în mod corect şi legal s-a apreciat de către instanţa de apel asupra caracterului actului adiţional nr. 1/2009, acela de act modificator alcontractului autentic de vânzare-cumpărare, respectiv, asupra incidenţei, în privinţa acestui act adiţional, a sancţiunii nulităţii absolute pentru lipsa formei autentice. Corect a reţinut, în speţă, instanţa de apel, faptul că, prin actul adiţional nr.1/09.09.2009 şi prin actul intitulat „cesiune de contract”,
Read more »

Stabilirea liniei de hotar se face pe baza folosinţei faptice a proprietăţilor învecinate , dupa caz stabilita prin voinţa comună a proprietarilor.

De la -
La stabilirea pe cale judiciară a liniei de graniţă nu este determinantă asigurarea în totul a suprafeţei de teren înscrise în cartea funciară, în titlurile de proprietate, pentru că acestea garantează existenţa dreptului, dar nu şi întinderea exactă a acestuia, deci a suprafeţei de teren la care s-ar referi. Atunci când între amplasarea unor suprafeţe de teren, determinată cu observarea liniilor de graniţă tradiţionale şi aceea care ar rezulta din respectarea exactă a suprafeţelor de teren înscrise în cartea funciară există diferenţe, trebuie să primeze acele limite ale fondurilor ce corespund folosinţei lor tradiţionale şi, după caz, stabilite prin voinţa comună a proprietarilor. Examinând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, curtea apreciază că este întemeiat în parte şi în consecinţă, în baza art. 304 pct. 9 şi art. 312 alin. 1 Cod proc.civ., urmează să-l admită în parte, pentru următoarele considerente: Sub aspect de CF terenul reclamanţilor este identificat c
Read more »

Refacerea raportului de expertiza de către acelasi expert dupa anularea raportului de expertiza pentru vicii de procedura referitoare la convocarea părţilor ,face admisbila cererea de recuzare, deoarece expertul indicase deja opinia sa în raportul anulat, art. 27 alin. 1 pct. 7 Cpc din 1865.

De la -
Din moment ce raportul anterior de expertiză a fost anulat prin încheierea din 14.06.2013 şi s-a dispus refacerea raportului de expertiză de către acelaşi expert, este evident că, în raport de neîndeplinirea legală a însărcinării sale până la termenul din 28.06.2013 (de pronunţare asupra recuzării) ne aflam în situaţia în care, pe aceleaşi obiective şi cu acelaşi material de analizat expertul  indicase deja opinia sa. Or, aceasta este situaţia tip a art. 27 alin. 1 pct. 7 Cpc din 1865, care instituie practic atât o normă de protecţie a participanţilor la litigiu, cât şi o prezumţie legală de lipsă de imparţialitate.  Obiecţiunile pot conduce doar la aplicarea art. 212 Cpc, respectiv „întregirea” (completarea) expertizei, moment în care, de cele mai multe ori, expertul nici nu antamase, sau oricum nu se pronunţase pe respectivele aspecte sau la o nouă expertiză, situaţie în care, dacă cele ce se solicită sunt identice şi nu sunt elemente noi de analiză putem fi/sau nu în situaţia art.
Read more »