Autoritate părintească se exercita de către ambii părinti, chiar daca parintele caruia i s-a incredintat copilui si-a stabilit locuinta in strainatate si celălalt părinte refuză să-şi dea acordul pentru plecarea copilului în străinătate, art.398 C.civ.

De la -
Împrejurarea că reclamanta după rămânerea irevocabilă a hotărârii de divorț a plecat într-o altă
țară şi doreşte să-l ia şi pe copilul căruia i s-a  stabilit locuința la mamă, nu are nicio influență asupraexercitării autorității părinteşti de către ambii părinți.
Aşa cum corect a reținut instanța de apel, stabilindu-se locuința copilului la mamă, nu s-alimitat din punct de vedere spațial locul în care domiciliază mama împreună cu copilul. În condițiile în care pârâtul refuză să-şi dea acordul pentru plecarea copilului în străinătate,copilul are locuința stabilită la mamă, iar mama are domiciliul în străinătate, potrivit adeverinței dedomiciliu depusă la dosar (f. 33 dosar fond), reclamanta are la dispoziție procedura specială
reglementată de art. 18 alin. 2 teza finală din Legea nr. 272/2004, coroborat cu art. 17 alin. 2 din Legea
nr. 248/2005.

Modificarea măsurilor cu privire la drepturile şi  îndatoririle părinșilor divorțați față de copiii
minori se face, potrivit art. 403 C. civil în cazul schimbării împrejurărilor avute în vedere la data luării
măsurilor.
În prezenta speță, singura modificare produsă este aceea a plecării mamei copilului la muncă în străinătate.Această modificare însă nu este de natură să determine schimbarea modului de exercitare a
Autorității părinteşti, față de cum aceasta a fost  stabilită prin sentința civilă nr. 2119/17.05.2012  a Judecătoriei Zalău, irevocabilă.Autoritatea părintească desemnează ansamblul drepturilor şi obligațiilor pe care le au părinții
de a veghea asupra dezvoltării copilului şi de a lua decizii referitoare la toate aspectele vieții acestuia –
educație, pregătire şcolară, activități extraşcolare, sănătate, etc.
Împrejurarea că reclamanta după rămânerea irevocabilă a hotărârii de divorț a plecat într-o altă țară şi doreşte să-l ia şi pe copilul căruia i s-a  stabilit locuința la mamă, nu are nicio influență asupra
exercitării autorității părinteşti de către ambii părinți.
Aşa cum corect a reținut instanța de apel, stabilindu-se locuința copilului la mamă, nu s-a limitat din punct de vedere spațial locul în care domiciliază mama împreună cu copilul.În ceea ce-l priveşte pe pârât, reclamanta nu a invocat şi nu a dovedit nici un motiv întemeiat pentru care s-ar impune ca exercitarea autorității  părinteşti să-i revină numai ei, în conformitate cu dispozițiile art. 398 alin. 1 C. civil.
Faptul că reclamanta a plecat în străinătate, exercitarea autorității părinteşti asupra copilului se
face de către ambii părinți, aceasta implicând ca în vederea deplasării copilului în străinătate ambii
părinți să-şi dea acordul, iar pârâtul nu îşi dă un astfel de acord, nu constituie un motiv întemeiat  ca
autoritatea părintească să fie exercitată exclusiv de către reclamantă.
În condițiile în care pârâtul refuză să-şi dea acordul pentru plecarea copilului în străinătate,copilul are locuința stabilită la mamă, iar mama are domiciliul în străinătate, potrivit adeverinței de
domiciliu depusă la dosar (f. 33 dosar fond), reclamanta are la dispoziție procedura specială reglementată de art. 18 alin. 2 teza finală din Legea nr. 272/2004, coroborat cu art. 17 alin. 2 din Legea nr. 248/2005.
Prin urmare, constatând că în cauză interesul superior al copilului nu reclamă exercitarea Autorității părinteşti de către un singur părinte, iar refuzul nejustificat al unui părinte de a-şi da acordul
pentru deplasarea copilului în străinătate poate fi suplinit prin mijloace procedurale speciale, altele decât înlăturarea acestui părinte din exercițiul exercitării autorității părinteşti, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod proc.civ., curtea va respinge recursul reclamantei ca nefondat.

 Extras din Decizia nr.3871 / 2013, Curtea de Apel Cluj, Sectia I-a civilă, sursa: http://www.curteadeapelcluj.eu/jurisprudenta.html.



Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Principiul simetriei formelor actelor juridice. Modificarea unei clauze esenţiale a contractului autentic de vânzare-cumpărare, printr-un act adițional, act neîncheiat în forma autentică, duce la incidenţa, în privinţa actului adiţional, a sancţiunii nulităţii absolute pentru lipsa formei autentice.

De la -
Unul dintre principiile esenţiale care guvernează dreptul civil este principiul simetriei actelor juridice, cunoscut şi sub denumirea de principiul simetriei formelor (în contracte), în virtutea căruia, orice modificare adusă uneia ori alteia dintre clauzele unui act juridic civiltrebuie să îmbrace aceeaşi formă ca şi actul modificat.Astfel, dacă actul modificat era încheiat în formă autentică, orice modificare a vreuneia din clauzele actului autentic trebuie să îmbrace aceeaşi formă autentică. Din această perspectivă, Curtea constată că în mod corect şi legal s-a apreciat de către instanţa de apel asupra caracterului actului adiţional nr. 1/2009, acela de act modificator alcontractului autentic de vânzare-cumpărare, respectiv, asupra incidenţei, în privinţa acestui act adiţional, a sancţiunii nulităţii absolute pentru lipsa formei autentice. Corect a reţinut, în speţă, instanţa de apel, faptul că, prin actul adiţional nr.1/09.09.2009 şi prin actul intitulat „cesiune de contract”,
Read more »

Stabilirea liniei de hotar se face pe baza folosinţei faptice a proprietăţilor învecinate , dupa caz stabilita prin voinţa comună a proprietarilor.

De la -
La stabilirea pe cale judiciară a liniei de graniţă nu este determinantă asigurarea în totul a suprafeţei de teren înscrise în cartea funciară, în titlurile de proprietate, pentru că acestea garantează existenţa dreptului, dar nu şi întinderea exactă a acestuia, deci a suprafeţei de teren la care s-ar referi. Atunci când între amplasarea unor suprafeţe de teren, determinată cu observarea liniilor de graniţă tradiţionale şi aceea care ar rezulta din respectarea exactă a suprafeţelor de teren înscrise în cartea funciară există diferenţe, trebuie să primeze acele limite ale fondurilor ce corespund folosinţei lor tradiţionale şi, după caz, stabilite prin voinţa comună a proprietarilor. Examinând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, curtea apreciază că este întemeiat în parte şi în consecinţă, în baza art. 304 pct. 9 şi art. 312 alin. 1 Cod proc.civ., urmează să-l admită în parte, pentru următoarele considerente: Sub aspect de CF terenul reclamanţilor este identificat c
Read more »

Refacerea raportului de expertiza de către acelasi expert dupa anularea raportului de expertiza pentru vicii de procedura referitoare la convocarea părţilor ,face admisbila cererea de recuzare, deoarece expertul indicase deja opinia sa în raportul anulat, art. 27 alin. 1 pct. 7 Cpc din 1865.

De la -
Din moment ce raportul anterior de expertiză a fost anulat prin încheierea din 14.06.2013 şi s-a dispus refacerea raportului de expertiză de către acelaşi expert, este evident că, în raport de neîndeplinirea legală a însărcinării sale până la termenul din 28.06.2013 (de pronunţare asupra recuzării) ne aflam în situaţia în care, pe aceleaşi obiective şi cu acelaşi material de analizat expertul  indicase deja opinia sa. Or, aceasta este situaţia tip a art. 27 alin. 1 pct. 7 Cpc din 1865, care instituie practic atât o normă de protecţie a participanţilor la litigiu, cât şi o prezumţie legală de lipsă de imparţialitate.  Obiecţiunile pot conduce doar la aplicarea art. 212 Cpc, respectiv „întregirea” (completarea) expertizei, moment în care, de cele mai multe ori, expertul nici nu antamase, sau oricum nu se pronunţase pe respectivele aspecte sau la o nouă expertiză, situaţie în care, dacă cele ce se solicită sunt identice şi nu sunt elemente noi de analiză putem fi/sau nu în situaţia art.
Read more »