Postări

Se afișează postări din mai, 2014

Contract de credit, clauze abuzive, comisionul de risc, modificarea unilaterala a dobânzii, declararea anticipată a scadenței împrumutului, art. 4 din Legea nr. 193/2000, art. 3 din Directiva 93/13, Directiva nr. 2008/48/CE.

Art. 3 pct. 2 din Directiva 93/13, prevede că se consideră întotdeauna că o clauză nu s-a negociat individual atunci când a fost redactată în prealabil, iar consumatorul nu a putut să influenţeze conţinutul clauzei, cum este şi contractul de credit în cauză.    Clauza privind comisionul de risc este abuzivă în sensul art. 4 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 193/2000 republicată, deoarece, pe de o parte, pentru acordarea creditului se percep două costuri (fără ca distincţia dintre acestea să fie exprimată în mod clar şi inteligibil), iar, pe de altă parte, faţă de valoarea comisionului de risc pe toată durata contractului, s-a creat în detrimentul intimatilor-consumatori şi contrar cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor. Riscul contractului este acoperit prin constituirea unei garanţii reale ce poate fi suplimentată în anumite condiţii reglementate prin contract, cât şi prin încheierea unei poliţe de asigurare cesionată în favoar

Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte, daunele morale de 30.000 lei nu pot fi cenzurate în recurs, prestație periodica cu titlu de întreținere respinsă deoarece ajutorul dat de victimă era benevol, art.385/9 C.pr.pen, art. 183 C. pen., art. 524 C. civ.

În aceste împrejurări numitul C.C. a prins bicicleta şi s-a îmbrâncit cu G.N., context în care inculpatul a împins puternic victima, aplicându-i o lovitură de pumn la nivelul feţei, care s-a dezechilibrat şi a căzut, lovindu-se cu capul de marginea unei gropi din asfalt… Cu privire la acţiunea civilă, s-a constatat că aceasta este întemeiată în parte, acordându-se părţilor civile sumele de 11.000 RON daune materiale şi 30.000 RON daune morale…Înalta Curte apreciază, de asemenea, că nici recursurile declarate de părţile civile nu sunt fondate.        Critica acestora privind cuantumul daunelor morale este o chestiune de apreciere, ce nu poate fi cenzurată de instanţa de recurs în cadrul niciunuia din cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de art. 385/9 C. proc. pen. şi care devoluează, în principal în drept.        Solicitarea părţii civile G.E. de obligare a inculpatului la plata unei prestaţii periodice ar putea fi examinată în cadrul cazului de casare prevăzut de art.

Conditionarea intabulării dreptului de proprietate, de plata impozitului de către adjudecatar , contravine art. 1 din Protocolul nr. 1. din CEDO ,art. 77 indice 1 alin 6 C. proc. fiscală.

  Recursul formulat  este fondat, întrucât,deşi instantele de fond nu au făcut o greşită aplicare a legii, legea natională contravine art. 1 din Protocolul nr. 1, încălcând dreptul la un bun al petentei şi lipsind-o de cel mai important atribut aldreptului de proprietate, care este cel de dispozitie.  Astfel, este adevărat că dreptul de proprietate este dobândit şi fără înscrierea în cartea funciară  în caz de vânzare silită, aşa cum au retinut instantele de fond, însă titularul său nu poate dispune de  drept decât după înscrierea sa în cartea funciară, aşa cum rezultă din dispozitiile art. 887 Cod proc.civ.,  or lipsirea de atributul de dispozitie este o ingerintă în substanta dreptului de proprietate, în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1.  Ingerinta este prevăzută de lege, însă nu există un raport de proportionalitate între interesul  public ocrotit, constând în colectarea impozitelor asupra imobilelor şi dreptul încălcat, în conditiile în  care petenta nu este ea însăşi cont

Rezultatul alcoolemiei cu relevanţă penală este cel dat de prima prelevare, art.336 alin.(1) Cod penal.

Admite sesizarea formulată de către Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia Penală şi  pentru Cauze cu Minori în dosarul nr.4638/257/2012 prin care se solicită pronunţarea  unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a problemei de drept vizând  interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art.336 alin.(1) Cod penal, în sensul de a se  stabili rezultatul alcoolemiei cu relevanţă penală în ipoteza unei duble prelevări de mostre biologice. În aplicarea art.336 alin.(1) Cod penal, în ipoteza unei duble prelevări de  mostre biologice, rezultatul alcoolemiei cu relevanţă penală este cel dat de prima  prelevare. Obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art.477 alin.3 din Codul de procedură penală. Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 12 mai 2014. Minuta deciziei nr.3 Dosar nr. 3/1/2014/HP/P, ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE COMPLETUL PENTRU DEZLEGAREA UNOR CHESTIUNI DE DREPT ÎN MATERIE , sursa scj.ro.

Ordin de protecţie, amenintarea cu acte de violenta, art. 23 din Legea nr. 217/2003.

Exista o stare de pericol creata prin violenta pericol pentru viaţa, integritatea fizică sau psihică ori libertatea unei persoane deoarece  pârâtul a ameninţat-o cu acte de violenţă pe reclamantă, astfel încât aceasta a fost nevoită să părăsească locuinţa sa şi să se mute la fiica sa,   acesta o ameninţă pe reclamantă şi prin telefon, iar certurile se produc atât la locuinţa reclamantei, cât şi la locul său de muncă, iar anterior s-au produs şi la locuinţa părinţilor reclamantei.  In consecinta instanta obliga pe pârât să păstreze o distanţă minimă de 50 de metri faţă de reclamanta L.D.M.;   obliga pe pârâtul S.M.C. să păstreze o distanţă minimă de 50 de metri faţă de locuinţa reclamantei, a părinţilor acesteia, cât şi fata de locul de muncă al reclamantei;    interzice pârâtului orice contact, inclusiv cel telefonic, prin corespondenţă sau în orice mod cu reclamanta şi cu părinţii acesteia. Instanţa, examinând actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:          Din pr

Lege penala mai favorabila impune comparația globală nu pe insitutții , interpretarea data de art. 5 din Codul Penal prin Decizia nr. 2 din 14 aprilie 2014 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, este neconstitutionala, art. 1 alin. (4), art. 61 alin. (1) din Constitutie.

  Două motive sunt oferite în mod tradiţional în sprijinul acestei metode a comparaţiei globale: în primul rând, fiecare regim represiv are propria sa logică, iar judecătorul nu poate distruge această logică, amestecând diverse reguli din diferite legi penale succesive; în al doilea rând, judecătorul nu se poate substitui legiuitorului şi să creeze un nou regim represiv ad-hoc, alcătuit din diverse reguli ce decurg din diferite legi penale succesive. Curtea observă că noţiunea de instituţie autonomă nu este reglementată în niciunul dintre cele două coduri penale şi nici în legea de aplicare a actualului Cod penal, astfel că nu se poate reţine că o normă din Codul penal care reglementează cu privire la o anumită instituţie de drept penal (recidivă, concurs de infracţiuni, prescripţie etc.) este independentă de legea căreia îi aparţine.  Faptul că legiuitorul a definit în art. 173 din Codul penal noţiunea de lege penală ca fiind "orice dispoziţie cu caracter penal cuprinsă în legi

Litisconsortiu obligatoriu, actiunea de anulare a hotărâri a comisiei judeţene trebuie sa cuprindă si pe beneficiarul ei, principiul disponibilitatii, art. 59 C. proc. civ.

Deşi, în principiu, în funcţie de rolul voinţei părţilor în formarea sa, coparticiparea procesuală are un caracter facultativ, sunt situaţii în care, datorită naturii litigiului, coparticiparea procesuală este obligatorie sau necesară. Aceeaşi este situaţia anulării unei hotărâri a comisiei judeţene, fiind necesar ca pe lângă comisia judeţeană care a emis hotărârea contestată, să fie chemate în judecată şi persoanele beneficiare ale acesteia (sau moştenitorii în cazul în care vreuna dintre ele a decedat ulterior).     Distincţia dintre litisconsorţiul facultativ şi cel necesar (obligatoriu) prezintă importanţă şi pentru speţa de faţă, deoarece instanţa trebuie să constate nevalabilitatea hotărârii contestate şi faţă de beneficiarul acesteia, respectiv numitul D.G.  Instanţa reţine că, raportat la principiul disponibilităţii procesului civil conform căruia reclamantul este cel care stabileşte cadrul procesual, în condiţiile în care acţiunea nu a fost formulată şi faţă de beneficiarul h

Schimbarea locuintei mamei prin stabilirea in Italia, respingere cerere de stabilire a locuintei la tata, legaturi personale ale minorului cu tatal, art.401 C.civ, art.487 si C.civ

Este adevărat că spaţiul de locuit este minimal şi că mama ar trebui să facă eforturi pentru a asigura copilului condiţii mai generoase, însă, de cealaltă parte, stabilirea locuinţei minorului la tată ar însemna, în fapt, stabilirea locuinţei la bunici paterni unde, aşa cum a afirmat chiar intimatul în şedinţa publică din 17 ianuarie 2014 copilul ar urma să locuiască în cursul săptămânii, numai în week-end urmând să stea cu tatăl.       Or, potrivit art. 487 şi urm. C. civ., primii chemaţi să se ocupe de creşterea, îngrijirea şi educarea copiilor sunt părinţii, numai în subsidiar bunicii, iar, în speţă, schimbarea locuinţei minorului la tată ar echivala cu trecerea lui în fapt din grija şi supravegherea mamei în grija şi supravegherea bunicilor, lucru care, apreciază tribunalul, că nu este în acord cu interesul acestuia.        În acest sens, tribunalul mai observă că şi cu prilejul efectuării anchetei psiho-sociale la domiciliul apelantei s-a luat legătura cu copilul care nu-şi mai a

Revendicare, noțiunea de „bun actual" , compararea de titluri nu este posibila in cazul vanzarii bunului, Decizia nr. 33/ 2008 pronunţată de secţiile unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie , Cauza Atanasiu şi alţii contra României (hotărârea CEDO din 12 octombrie 2010).

Un „bun actual" există în patrimoniul proprietarilor deposedaţi abuziv de către stat doar dacă s-a pronunţat în prealabil o hotărâre judecătorească definitivă şi executorie prin care nu numai că s-a recunoscut calitatea de proprietar, ci s-a şi dispus expres în sensul restituirii bunului.     Legea specială nu prevede posibilitatea restituirii în natură în cazul unui imobil înstrăinat terţului - cumpărător, al cărui titlu a fost irevocabil confirmat pe cale judecătorească, respingându-se ca prescrisă cererea în constatarea nulităţii absolute a contractului de privatizare a SC T. SA care se referă la imobilul în litigiu precum şi a certificatului de atestare a dreptului de proprietate (pentru nerespectarea termenului prevăzut de dispoziţiile art. 45 alin. final din Legea nr. 10/2001). Astfel, reclamanţii sunt îndreptăţiţi doar la despăgubirile prevăzute de Legea nr. 10/2001 şi acordate în condiţiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005 ori printr-un alt mecanism pe care statul este