Ordin de protecţie, amenintarea cu acte de violenta, art. 23 din Legea nr. 217/2003.

De la -
Exista o stare de pericol creata prin violenta pericol pentru viaţa, integritatea fizică sau psihică ori libertatea unei persoane deoarece  pârâtul a ameninţat-o cu acte de violenţă pe reclamantă, astfel încât aceasta a fost nevoită să părăsească locuinţa sa şi să se mute la fiica sa,   acesta o ameninţă pe reclamantă şi prin telefon, iar certurile se produc atât la locuinţa reclamantei, cât şi la locul său de muncă, iar anterior s-au produs şi la locuinţa părinţilor reclamantei.  In consecinta instanta obliga pe pârât să păstreze o distanţă minimă de 50 de metri faţă de reclamanta L.D.M.;   obliga pe pârâtul S.M.C. să păstreze o distanţă minimă de 50 de metri faţă de locuinţa reclamantei, a părinţilor acesteia, cât şi fata de locul de muncă al reclamantei;    interzice pârâtului orice contact, inclusiv cel telefonic, prin corespondenţă sau în orice mod cu reclamanta şi cu părinţii acesteia.

Instanţa, examinând actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:   
     Din probele administrate în cauză, rezultă că părţile nu mai trăiesc în concubinaj şi că în prezent s-a formulat plângere penală împotriva pârâtului pentru săvârşirea infracţiunii de ameninţare, prev. de art. 193 C. pen.  

     Între părţi s-au produs neînţelegeri constând în faptul că pârâtul a ameninţat-o cu acte de violenţă pe reclamantă, astfel încât aceasta a fost nevoită să părăsească locuinţa sa şi să se mute la fiica sa, care locuieşte în acelaşi oraş. Mai rezultă că pârâtul o ameninţă pe reclamantă şi prin telefon, că certurile se produc atât la locuinţa reclamantei, cât şi la locul său de muncă, iar anterior s-au produs şi la locuinţa părinţilor reclamantei.  
     Nu rezultă că pârâtul ar avea o comportare necorespunzătoare faţă de copilul minor rezultat din concubinajul părţilor. Din analiza dispoziţiilor art. 23 din Legea nr. 217/2003, rezultă că pentru a se dispune emiterea unui ordin de protecţie este necesar să se dovedească existenţa unei stări de pericol pentru viaţa, integritatea fizică sau psihică ori libertatea unei persoane, stare de pericol care să fie creată printr-un act de violenţă din partea unui membru al familiei.  
     În situaţia de faţă, rezultă că pârâtul-agresor are un comportament ameninţător, capabil să producă temere, faţă de fosta concubină, nu şi faţă de copilul minor.  
     Astfel, urmează a admite cererea modificată şi a emite ordin de protecţie a reclamantei L.D.M.  
     Urmează a dispune pentru o perioadă de şase luni de la data emiterii prezentului ordin, următoarele obligaţii şi interdicţii pentru pârâtul S.M.C., în scopul protejării reclamantei L.D.M.:  
     - va obliga pe pârât să păstreze o distanţă minimă de 50 de metri faţă de reclamanta L.D.M.;  
     - va obliga pe pârâtul S.M.C. să păstreze o distanţă minimă de 50 de metri faţă de locuinţa reclamantei, a părinţilor acesteia, cât şi fata de locul de muncă al reclamantei;  
     - va interzice pârâtului orice contact, inclusiv cel telefonic, prin corespondenţă sau în orice mod cu reclamanta şi cu părinţii acesteia.


 Extras din Sentinţă civilă nr. 2445/2013 a  Judecătoriei Tecuci, sursa portal.just.ro 

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Principiul simetriei formelor actelor juridice. Modificarea unei clauze esenţiale a contractului autentic de vânzare-cumpărare, printr-un act adițional, act neîncheiat în forma autentică, duce la incidenţa, în privinţa actului adiţional, a sancţiunii nulităţii absolute pentru lipsa formei autentice.

De la -
Unul dintre principiile esenţiale care guvernează dreptul civil este principiul simetriei actelor juridice, cunoscut şi sub denumirea de principiul simetriei formelor (în contracte), în virtutea căruia, orice modificare adusă uneia ori alteia dintre clauzele unui act juridic civiltrebuie să îmbrace aceeaşi formă ca şi actul modificat.Astfel, dacă actul modificat era încheiat în formă autentică, orice modificare a vreuneia din clauzele actului autentic trebuie să îmbrace aceeaşi formă autentică. Din această perspectivă, Curtea constată că în mod corect şi legal s-a apreciat de către instanţa de apel asupra caracterului actului adiţional nr. 1/2009, acela de act modificator alcontractului autentic de vânzare-cumpărare, respectiv, asupra incidenţei, în privinţa acestui act adiţional, a sancţiunii nulităţii absolute pentru lipsa formei autentice. Corect a reţinut, în speţă, instanţa de apel, faptul că, prin actul adiţional nr.1/09.09.2009 şi prin actul intitulat „cesiune de contract”,
Read more »

Stabilirea liniei de hotar se face pe baza folosinţei faptice a proprietăţilor învecinate , dupa caz stabilita prin voinţa comună a proprietarilor.

De la -
La stabilirea pe cale judiciară a liniei de graniţă nu este determinantă asigurarea în totul a suprafeţei de teren înscrise în cartea funciară, în titlurile de proprietate, pentru că acestea garantează existenţa dreptului, dar nu şi întinderea exactă a acestuia, deci a suprafeţei de teren la care s-ar referi. Atunci când între amplasarea unor suprafeţe de teren, determinată cu observarea liniilor de graniţă tradiţionale şi aceea care ar rezulta din respectarea exactă a suprafeţelor de teren înscrise în cartea funciară există diferenţe, trebuie să primeze acele limite ale fondurilor ce corespund folosinţei lor tradiţionale şi, după caz, stabilite prin voinţa comună a proprietarilor. Examinând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, curtea apreciază că este întemeiat în parte şi în consecinţă, în baza art. 304 pct. 9 şi art. 312 alin. 1 Cod proc.civ., urmează să-l admită în parte, pentru următoarele considerente: Sub aspect de CF terenul reclamanţilor este identificat c
Read more »

Refacerea raportului de expertiza de către acelasi expert dupa anularea raportului de expertiza pentru vicii de procedura referitoare la convocarea părţilor ,face admisbila cererea de recuzare, deoarece expertul indicase deja opinia sa în raportul anulat, art. 27 alin. 1 pct. 7 Cpc din 1865.

De la -
Din moment ce raportul anterior de expertiză a fost anulat prin încheierea din 14.06.2013 şi s-a dispus refacerea raportului de expertiză de către acelaşi expert, este evident că, în raport de neîndeplinirea legală a însărcinării sale până la termenul din 28.06.2013 (de pronunţare asupra recuzării) ne aflam în situaţia în care, pe aceleaşi obiective şi cu acelaşi material de analizat expertul  indicase deja opinia sa. Or, aceasta este situaţia tip a art. 27 alin. 1 pct. 7 Cpc din 1865, care instituie practic atât o normă de protecţie a participanţilor la litigiu, cât şi o prezumţie legală de lipsă de imparţialitate.  Obiecţiunile pot conduce doar la aplicarea art. 212 Cpc, respectiv „întregirea” (completarea) expertizei, moment în care, de cele mai multe ori, expertul nici nu antamase, sau oricum nu se pronunţase pe respectivele aspecte sau la o nouă expertiză, situaţie în care, dacă cele ce se solicită sunt identice şi nu sunt elemente noi de analiză putem fi/sau nu în situaţia art.
Read more »