Autoritate de lucru judecat. Faptul ca procesele anterioare s-a analizat numai existenţa drepturilor pretinse de apelant iar nu şi cuantumul sumelor datorate de pârâţi, nu poate duce la admisbilitatea unei actiuni de cunatificare a sumelor de bani datorita autoritatii de lucru judecat, art. 480 alin. (1) din noul C. proc. civ.


   Împrejurarea că în sentinţa pronunţată în acest dosar nu s-a indicat cuantumul sumei datorate de pârâţi şi modul de calcul al acesteia nu poate duce la admisibilitatea unei noi acţiuni între aceleaşi părţi, cu acelaşi obiect şi întemeiată pe aceeaşi cauză, reclamantul putând însă să formuleze o cerere de lămurire a înţelesului întinderii sau aplicării dispozitivului hotărârii, în condiţiile art. 281 alin. (1) C. proc civ. din 1865, în vigoare la momentul pronunţării sentinţei nr. 164/2008 a Tribunalului Alba. Ca să existe identitate de obiect nu este necesar ca obiectul să fie formulat în ambele acţiuni în acelaşi mod, ci este suficient ca din cuprinsul cererilor să rezulte că scopul final urmărit de reclamant este acelaşi în ambele litigii. În speţă, reclamantul tinde la obţinerea unui nou titlu executoriu pentru aceleaşi drepturi băneşti pentru care s-a judecat anterior şi care i-au fost recunoscute, iar cuantificarea acestora, în situaţia în care există neînţelegeri cu prilejul executării, se face pe alte căi, prevăzute în C. proc. civ. în acest scop.   În consecinţă, constată că în mod legal prima instanţă a respins cererea reclamantului reţinând autoritatea de lucru judecat, în temeiul prevederilor art. 480 alin. (1) din noul C. proc. civ.
       
   Deliberând asupra cauzei de faţă, Curtea a constatat următoarele:  
     Prin sentinţa civilă nr. 1676 din 15 iulie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 2406/102/2013, Tribunalul Mureş a admis excepţia autorităţii de lucru judecat şi a respins acţiunea formulată de reclamantul N.S.A. în contradictoriu cu pârâţii Tribunalul Alba şi Ministerul Justiţiei.  
     Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut că reclamantul a îndeplinit, în perioada în litigiu, funcţia de asistent judiciar la Tribunalul Alba, iar cererea acestuia prin care solicită să se constate că pârâţii îi datorează suma de 68.356 lei potrivit sentinţei civile nr. 164/2008, nu poate fi primită întrucât există identitate de părţi, obiect şi cauză cu acţiunea soluţionată în Dosarul nr. 4168/107/2007 al Tribunalului Alba.  
     Prin sentinţa menţionată au fost obligaţi pârâţii la acordarea despăgubirilor băneşti reprezentând drepturi salariale rezultate din diferenţa dintre salariul încasat şi cel prevăzut în Anexa I lit. A pct. 6-13 din O.U.G. nr. 27/2006, corespunzător funcţiei exercitate de reclamant. Statuând obligarea pârâţilor la acordarea acestor drepturi, instanţa a stabilit îndreptăţirea reclamantului la diferenţa dintre salariul încasat şi cel prevăzut în Anexa I lit. A pct. 6-13 din O.U.G. nr. 27/2006, constatând dreptul reclamantului la acordarea acestor sume.  
     Tribunalul a reţinut că, în raport de sentinţa civilă nr. 164/2008 a Tribunalului Alba, există condiţiile autorităţii de lucru judecat atât pentru petitul din prezenta cauză, care are ca obiect constatarea sumei de 68.356 lei datorate de pârâţi, conform sentinţei nr. 164/2008, cât şi pentru petitul de obligare a pârâţilor la plata acestei sume.  
     Faptul că în prezenta acţiune reclamantul a indicat şi cuantumul sumei cu titlu de diferenţă de drepturi băneşti nu înseamnă că nu există identitate de obiect şi cauză, reclamantul formulând de fapt aceeaşi acţiune ca şi în Dosarul nr. 4168/107/2007 al Tribunalului Alba. Împrejurarea că în sentinţa pronunţată în acest dosar nu s-a indicat cuantumul sumei datorate de pârâţi şi modul de calcul al acesteia nu poate duce la admisibilitatea unei noi acţiuni între aceleaşi părţi, cu acelaşi obiect şi întemeiată pe aceeaşi cauză, reclamantul putând însă să formuleze o cerere de lămurire a înţelesului întinderii sau aplicării dispozitivului hotărârii, în condiţiile art. 281 alin. (1) C. proc civ. din 1865, în vigoare la momentul pronunţării sentinţei nr. 164/2008 a Tribunalului Alba.  
     Tribunalul a reţinut că, similar, există identitate de părţi, obiect şi cauză în privinţa petitului 2, privind constatarea că pârâţii datorează suma de 55.121 lei, în raport de sentinţa nr. 96/2008 a Tribunalului Sibiu; petitului 3 privind constatarea că pârâţii datorează suma de 55.437 lei în raport de sentinţa nr. 961/2008 a Tribunalului Alba; petitului 4 privind constatarea că pârâţii datorează suma de 33.158 lei, în raport de sentinţa nr. 707/2008 a Tribunalului Sibiu; petitului 5 privind constatarea că pârâţii datorează suma de 11.001, în raport de sentinţa nr. 97/2008 a Curţii de Apel Alba Iulia, precum şi a petitului de obligare a pârâţilor la plata sumelor mai sus menţionate respectiv de obligare a Ministerului Justiţiei să aloce şi să vireze fondurile necesare plăţii acestor sume Tribunalului Alba.  
     Având în vedere că în privinţa pretenţiilor reclamantului, părţile, obiectul şi cauza litigiului de faţă sunt identice cu cele din litigiile soluţionate anterior, tribunalul reţine că autoritatea de lucru judecat a hotărârilor judecătoreşti pronunţate împiedică repunerea în discuţie în prezentul cadru a aceloraşi chestiuni.  
     Reclamantul N.S.A. a declarat apel împotriva acestei hotărâri, solicitând anularea ei, evocarea fondului şi admiterea acţiunii formulate.  
     În motivarea căii de atac promovate, apelantul a arătat că în mod greşit s-a admis excepţia autorităţii lucrului judecat, în contextul în care nu există identitate de obiect între litigiile indicate în sentinţă şi prezenta cauză, subliniind că în procesele anterioare s-a analizat numai existenţa drepturilor pretinse de apelant iar nu şi cuantumul sumelor datorate de pârâţi.  
     Apelantul a mai arătat că prin expertiza contabilă efectuată a rezultat un cuantum mai ridicat al sumelor datorate de pârâţi decât suma calculată de Tribunalul Alba, prin Serviciul Contabilitate.  
     De asemenea, apelantul a subliniat faptul că dispoziţiile art. 281 alin. (1) C. proc. civ. nu sunt aplicabile, întrucât în litigiile anterioare nu s-a pus în discuţie determinarea cuantumului sumelor solicitate.  
     În drept, s-au invocat prevederile art. 480 alin. (3) din noul C. proc. civ.  
     Intimaţii Ministerul Justiţiei şi Tribunalul Alba au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea apelului ca nefondat, arătând că hotărârea atacată este legală şi temeinică.  
     Intimaţii au arătat că în mod legal prima instanţă a admis excepţia autorităţii lucrului judecat, nefiind permisă repunerea în discuţie a unor chestiuni litigioase soluţionate.  
     Examinând calea de atac dedusă judecăţii, prin raportare la motivele invocate, Curtea a constatat următoarele:  
     Reclamantul a îndeplinit, în perioada în litigiu, funcţia de asistent judiciar la Tribunalul Alba.  
     Prin sentinţa civilă nr. 164/2008 a Tribunalului Alba, pronunţată în Dosarul nr. 4168/107/2007, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 373/2009 a Curţii de Apel Alba Iulia, pârâţii au fost obligaţi, în solidar, la acordarea despăgubirilor băneşti reprezentând drepturile salariale rezultate din diferenţa dintre salariul încasat şi cel prevăzut în Anexa I lit. A pct. 6-13 din O.U.G. nr. 27/2006, corespunzător funcţiilor exercitate, pentru perioada 10 aprilie 2006-20 februarie 2008 şi în continuare, stabilindu-se că sumele vor fi actualizate cu indicele de inflaţie, începând cu data naşterii dreptului material şi până la data plăţii efective.  
     Prin sentinţa civilă nr. 96/2008 a Tribunalului Sibiu, pronunţată în Dosarul nr. 3251/107/2007, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 395/2009 a Curţii de Apel Alba Iulia, au fost obligaţi pârâţii la recunoaşterea şi plata drepturilor salariale constând în sporul de risc şi suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizaţia de încadrare brută lunară pentru perioada 17 august 2004-01 februarie 2007, dispunându-se actualizarea sumelor cu indicele de inflaţie, începând cu data naşterii dreptului material şi până la data plăţii efective.  
     Prin sentinţa civilă nr. 961/2008 a Tribunalului Alba, pronunţată în Dosarul nr. 2501/107/2008, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 887/2009 a Curţii de Apel Alba Iulia, au fost obligaţi pârâţii la recunoaşterea şi plata drepturilor salariale constând în sporul de risc şi suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizaţia de încadrare brută lunară începând cu data de 02 februarie 2007 şi în continuare sume care urmează a fi actualizate cu indicele de inflaţie, începând cu data naşterii dreptului material şi până la data plăţii efective.  
     Prin sentinţa civilă nr. 707/2008 a Tribunalului Sibiu, pronunţată în Dosarul nr. 806/57/2009, irevocabilă prin decizia civilă nr. 127/2010 a Curţii de Apel Alba Iulia, au fost obligaţi pârâţii să îi plătească reclamantului sumele reprezentând drepturile salariale cu titlu spor de confidenţialitate, în procent de 15% din indemnizaţia brută lunară, între data de 18 septembrie 2005 şi data de 12 noiembrie 2009, când a intrat în vigoare Legea unică a salarizării nr. 330/2009, stabilindu-se că sumele vor fi cu indicele de inflaţie, începând cu data naşterii dreptului material, până la data plăţii efective.  
     Prin sentinţa civilă nr. 97/2008 a Curţii de Apel Alba Iulia pronunţată în Dosarul nr. 3250/107/2007, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 625/2009 a Curţii de Apel Alba Iulia, au fost obligaţi pârâţii, în solidar, la plata în favoarea reclamantului a drepturilor salariale indexate cu procentul de 5% începând cu data de 01 ianuarie 2007 şi în continuare, stabilindu-se că sumele vor fi actualizare cu rata inflaţiei începând cu data naşterii dreptului material, până la data plăţii efective.  
     Prin cererea formulată în prezenta cauză, reclamantul a solicitat stabilirea cuantumului drepturilor băneşti recunoscute prin hotărârile menţionate mai sus, acesta nefiind mulţumit cu modul de calcul al sumelor datorate de către Tribunalul Alba.  
     Criticile apelantului referitoare la greşita admitere a excepţiei autorităţii lucrului judecat, din perspectiva faptul că nu ar exista identitate de obiect, sunt neîntemeiate, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.  
     Potrivit art. 431 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect. Oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă.  
     Ca să existe identitate de obiect nu este necesar ca obiectul să fie formulat în ambele acţiuni în acelaşi mod, ci este suficient ca din cuprinsul cererilor să rezulte că scopul final urmărit de reclamant este acelaşi în ambele litigii. În speţă, reclamantul tinde la obţinerea unui nou titlu executoriu pentru aceleaşi drepturi băneşti pentru care s-a judecat anterior şi care i-au fost recunoscute, iar cuantificarea acestora, în situaţia în care există neînţelegeri cu prilejul executării, se face pe alte căi, prevăzute în C. proc. civ. în acest scop.  
     În consecinţă, constatând că în mod legal prima instanţă a respins cererea reclamantului reţinând autoritatea de lucru judecat, în temeiul prevederilor art. 480 alin. (1) din noul C. proc. civ., a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul N.S.A. împotriva sentinţei civile nr. 1676 din 15 iulie 2013 pronunţată de Tribunalul Mureş în Dosarul nr. 2406/102/2013.

Decizia nr. 115/2013  a Curții de Apel Târgu Mureş, sursa: portal.just.ro  


   

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Principiul simetriei formelor actelor juridice. Modificarea unei clauze esenţiale a contractului autentic de vânzare-cumpărare, printr-un act adițional, act neîncheiat în forma autentică, duce la incidenţa, în privinţa actului adiţional, a sancţiunii nulităţii absolute pentru lipsa formei autentice.

Stabilirea liniei de hotar se face pe baza folosinţei faptice a proprietăţilor învecinate , dupa caz stabilita prin voinţa comună a proprietarilor.

Refacerea raportului de expertiza de către acelasi expert dupa anularea raportului de expertiza pentru vicii de procedura referitoare la convocarea părţilor ,face admisbila cererea de recuzare, deoarece expertul indicase deja opinia sa în raportul anulat, art. 27 alin. 1 pct. 7 Cpc din 1865.