Autoritate de lucru judecat. Faptul ca procesele anterioare s-a analizat numai existenţa drepturilor pretinse de apelant iar nu şi cuantumul sumelor datorate de pârâţi, nu poate duce la admisbilitatea unei actiuni de cunatificare a sumelor de bani datorita autoritatii de lucru judecat, art. 480 alin. (1) din noul C. proc. civ.
Împrejurarea că în
sentinţa pronunţată în acest dosar nu s-a indicat cuantumul sumei datorate de
pârâţi şi modul de calcul al acesteia nu poate duce la admisibilitatea unei noi
acţiuni între aceleaşi părţi, cu acelaşi obiect şi întemeiată pe aceeaşi cauză,
reclamantul putând însă să formuleze o cerere de lămurire a înţelesului
întinderii sau aplicării dispozitivului hotărârii, în condiţiile art. 281 alin.
(1) C. proc civ. din 1865, în vigoare la momentul pronunţării sentinţei nr.
164/2008 a Tribunalului Alba. Ca să existe identitate de obiect nu este necesar
ca obiectul să fie formulat în ambele acţiuni în acelaşi mod, ci este suficient
ca din cuprinsul cererilor să rezulte că scopul final urmărit de reclamant este
acelaşi în ambele litigii. În speţă, reclamantul tinde la obţinerea unui nou
titlu executoriu pentru aceleaşi drepturi băneşti pentru care s-a judecat
anterior şi care i-au fost recunoscute, iar cuantificarea acestora, în situaţia
în care există neînţelegeri cu prilejul executării, se face pe alte căi,
prevăzute în C. proc. civ. în acest scop.
În consecinţă, constată că în mod legal prima instanţă a respins cererea
reclamantului reţinând autoritatea de lucru judecat, în temeiul prevederilor
art. 480 alin. (1) din noul C. proc. civ.
Deliberând asupra cauzei de faţă, Curtea a
constatat următoarele:
Prin sentinţa
civilă nr. 1676 din 15 iulie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 2406/102/2013,
Tribunalul Mureş a admis excepţia autorităţii de lucru judecat şi a respins
acţiunea formulată de reclamantul N.S.A. în contradictoriu cu pârâţii
Tribunalul Alba şi Ministerul Justiţiei.
Pentru a pronunţa
această hotărâre, tribunalul a reţinut că reclamantul a îndeplinit, în perioada
în litigiu, funcţia de asistent judiciar la Tribunalul Alba, iar cererea
acestuia prin care solicită să se constate că pârâţii îi datorează suma de
68.356 lei potrivit sentinţei civile nr. 164/2008, nu poate fi primită întrucât
există identitate de părţi, obiect şi cauză cu acţiunea soluţionată în Dosarul
nr. 4168/107/2007 al Tribunalului Alba.
Prin sentinţa
menţionată au fost obligaţi pârâţii la acordarea despăgubirilor băneşti
reprezentând drepturi salariale rezultate din diferenţa dintre salariul încasat
şi cel prevăzut în Anexa I lit. A pct. 6-13 din O.U.G. nr. 27/2006,
corespunzător funcţiei exercitate de reclamant. Statuând obligarea pârâţilor la
acordarea acestor drepturi, instanţa a stabilit îndreptăţirea reclamantului la
diferenţa dintre salariul încasat şi cel prevăzut în Anexa I lit. A pct. 6-13
din O.U.G. nr. 27/2006, constatând dreptul reclamantului la acordarea acestor
sume.
Tribunalul a
reţinut că, în raport de sentinţa civilă nr. 164/2008 a Tribunalului Alba,
există condiţiile autorităţii de lucru judecat atât pentru petitul din prezenta
cauză, care are ca obiect constatarea sumei de 68.356 lei datorate de pârâţi,
conform sentinţei nr. 164/2008, cât şi pentru petitul de obligare a pârâţilor
la plata acestei sume.
Faptul că în
prezenta acţiune reclamantul a indicat şi cuantumul sumei cu titlu de diferenţă
de drepturi băneşti nu înseamnă că nu există identitate de obiect şi cauză,
reclamantul formulând de fapt aceeaşi acţiune ca şi în Dosarul nr.
4168/107/2007 al Tribunalului Alba. Împrejurarea că în sentinţa pronunţată în
acest dosar nu s-a indicat cuantumul sumei datorate de pârâţi şi modul de
calcul al acesteia nu poate duce la admisibilitatea unei noi acţiuni între
aceleaşi părţi, cu acelaşi obiect şi întemeiată pe aceeaşi cauză, reclamantul
putând însă să formuleze o cerere de lămurire a înţelesului întinderii sau
aplicării dispozitivului hotărârii, în condiţiile art. 281 alin. (1) C. proc
civ. din 1865, în vigoare la momentul pronunţării sentinţei nr. 164/2008 a Tribunalului
Alba.
Tribunalul a
reţinut că, similar, există identitate de părţi, obiect şi cauză în privinţa
petitului 2, privind constatarea că pârâţii datorează suma de 55.121 lei, în
raport de sentinţa nr. 96/2008 a Tribunalului Sibiu; petitului 3 privind
constatarea că pârâţii datorează suma de 55.437 lei în raport de sentinţa nr.
961/2008 a Tribunalului Alba; petitului 4 privind constatarea că pârâţii
datorează suma de 33.158 lei, în raport de sentinţa nr. 707/2008 a Tribunalului
Sibiu; petitului 5 privind constatarea că pârâţii datorează suma de 11.001, în
raport de sentinţa nr. 97/2008 a Curţii de Apel Alba Iulia, precum şi a
petitului de obligare a pârâţilor la plata sumelor mai sus menţionate respectiv
de obligare a Ministerului Justiţiei să aloce şi să vireze fondurile necesare
plăţii acestor sume Tribunalului Alba.
Având în vedere
că în privinţa pretenţiilor reclamantului, părţile, obiectul şi cauza
litigiului de faţă sunt identice cu cele din litigiile soluţionate anterior,
tribunalul reţine că autoritatea de lucru judecat a hotărârilor judecătoreşti
pronunţate împiedică repunerea în discuţie în prezentul cadru a aceloraşi
chestiuni.
Reclamantul
N.S.A. a declarat apel împotriva acestei hotărâri, solicitând anularea ei,
evocarea fondului şi admiterea acţiunii formulate.
În motivarea căii
de atac promovate, apelantul a arătat că în mod greşit s-a admis excepţia
autorităţii lucrului judecat, în contextul în care nu există identitate de
obiect între litigiile indicate în sentinţă şi prezenta cauză, subliniind că în
procesele anterioare s-a analizat numai existenţa drepturilor pretinse de
apelant iar nu şi cuantumul sumelor datorate de pârâţi.
Apelantul a mai
arătat că prin expertiza contabilă efectuată a rezultat un cuantum mai ridicat
al sumelor datorate de pârâţi decât suma calculată de Tribunalul Alba, prin
Serviciul Contabilitate.
De asemenea,
apelantul a subliniat faptul că dispoziţiile art. 281 alin. (1) C. proc. civ.
nu sunt aplicabile, întrucât în litigiile anterioare nu s-a pus în discuţie
determinarea cuantumului sumelor solicitate.
În drept, s-au
invocat prevederile art. 480 alin. (3) din noul C. proc. civ.
Intimaţii
Ministerul Justiţiei şi Tribunalul Alba au formulat întâmpinare, prin care au
solicitat respingerea apelului ca nefondat, arătând că hotărârea atacată este
legală şi temeinică.
Intimaţii au
arătat că în mod legal prima instanţă a admis excepţia autorităţii lucrului
judecat, nefiind permisă repunerea în discuţie a unor chestiuni litigioase
soluţionate.
Examinând calea
de atac dedusă judecăţii, prin raportare la motivele invocate, Curtea a
constatat următoarele:
Reclamantul a
îndeplinit, în perioada în litigiu, funcţia de asistent judiciar la Tribunalul
Alba.
Prin sentinţa
civilă nr. 164/2008 a Tribunalului Alba, pronunţată în Dosarul nr.
4168/107/2007, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 373/2009 a Curţii de
Apel Alba Iulia, pârâţii au fost obligaţi, în solidar, la acordarea
despăgubirilor băneşti reprezentând drepturile salariale rezultate din
diferenţa dintre salariul încasat şi cel prevăzut în Anexa I lit. A pct. 6-13
din O.U.G. nr. 27/2006, corespunzător funcţiilor exercitate, pentru perioada 10
aprilie 2006-20 februarie 2008 şi în continuare, stabilindu-se că sumele vor fi
actualizate cu indicele de inflaţie, începând cu data naşterii dreptului
material şi până la data plăţii efective.
Prin sentinţa
civilă nr. 96/2008 a Tribunalului Sibiu, pronunţată în Dosarul nr.
3251/107/2007, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 395/2009 a Curţii de
Apel Alba Iulia, au fost obligaţi pârâţii la recunoaşterea şi plata drepturilor
salariale constând în sporul de risc şi suprasolicitare neuropsihică în procent
de 50% din indemnizaţia de încadrare brută lunară pentru perioada 17 august
2004-01 februarie 2007, dispunându-se actualizarea sumelor cu indicele de
inflaţie, începând cu data naşterii dreptului material şi până la data plăţii
efective.
Prin sentinţa
civilă nr. 961/2008 a Tribunalului Alba, pronunţată în Dosarul nr.
2501/107/2008, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 887/2009 a Curţii de
Apel Alba Iulia, au fost obligaţi pârâţii la recunoaşterea şi plata drepturilor
salariale constând în sporul de risc şi suprasolicitare neuropsihică în procent
de 50% din indemnizaţia de încadrare brută lunară începând cu data de 02
februarie 2007 şi în continuare sume care urmează a fi actualizate cu indicele
de inflaţie, începând cu data naşterii dreptului material şi până la data plăţii
efective.
Prin sentinţa
civilă nr. 707/2008 a Tribunalului Sibiu, pronunţată în Dosarul nr.
806/57/2009, irevocabilă prin decizia civilă nr. 127/2010 a Curţii de Apel Alba
Iulia, au fost obligaţi pârâţii să îi plătească reclamantului sumele reprezentând
drepturile salariale cu titlu spor de confidenţialitate, în procent de 15% din
indemnizaţia brută lunară, între data de 18 septembrie 2005 şi data de 12
noiembrie 2009, când a intrat în vigoare Legea unică a salarizării nr.
330/2009, stabilindu-se că sumele vor fi cu indicele de inflaţie, începând cu
data naşterii dreptului material, până la data plăţii efective.
Prin sentinţa
civilă nr. 97/2008 a Curţii de Apel Alba Iulia pronunţată în Dosarul nr.
3250/107/2007, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 625/2009 a Curţii de
Apel Alba Iulia, au fost obligaţi pârâţii, în solidar, la plata în favoarea
reclamantului a drepturilor salariale indexate cu procentul de 5% începând cu
data de 01 ianuarie 2007 şi în continuare, stabilindu-se că sumele vor fi
actualizare cu rata inflaţiei începând cu data naşterii dreptului material,
până la data plăţii efective.
Prin cererea
formulată în prezenta cauză, reclamantul a solicitat stabilirea cuantumului
drepturilor băneşti recunoscute prin hotărârile menţionate mai sus, acesta
nefiind mulţumit cu modul de calcul al sumelor datorate de către Tribunalul
Alba.
Criticile
apelantului referitoare la greşita admitere a excepţiei autorităţii lucrului
judecat, din perspectiva faptul că nu ar exista identitate de obiect, sunt
neîntemeiate, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.
Potrivit art. 431
alin. (1) şi (2) C. proc. civ. nimeni nu poate fi chemat în judecată de două
ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect.
Oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu,
dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă.
Ca să existe
identitate de obiect nu este necesar ca obiectul să fie formulat în ambele
acţiuni în acelaşi mod, ci este suficient ca din cuprinsul cererilor să rezulte
că scopul final urmărit de reclamant este acelaşi în ambele litigii. În speţă,
reclamantul tinde la obţinerea unui nou titlu executoriu pentru aceleaşi
drepturi băneşti pentru care s-a judecat anterior şi care i-au fost
recunoscute, iar cuantificarea acestora, în situaţia în care există neînţelegeri
cu prilejul executării, se face pe alte căi, prevăzute în C. proc. civ. în
acest scop.
În consecinţă,
constatând că în mod legal prima instanţă a respins cererea reclamantului
reţinând autoritatea de lucru judecat, în temeiul prevederilor art. 480 alin.
(1) din noul C. proc. civ., a respins ca nefondat apelul declarat de
reclamantul N.S.A. împotriva sentinţei civile nr. 1676 din 15 iulie 2013
pronunţată de Tribunalul Mureş în Dosarul nr. 2406/102/2013.
Decizia nr. 115/2013 a Curții de Apel Târgu Mureş, sursa:
portal.just.ro
Comentarii
Trimiteți un comentariu