Dreptul la propria imagine. Raspundere civila delictuala. Simpla recunoastere a dreptului încarcat reprezinta o reparatie suficienta în conditiile in care ipostaza în care a fost surprinsa partea în fotografie nu îi prejudiciaza imaginea, art.998-999 C.civ din 1865, art.88 alin 1 din legea nr.8/1996.

De la -
În speta este de necontestat ca a fost publicat portretul reclamantei în revista pârâtei, fara ca reclamantei sa i se fi cerut acordul, astfel ca se verifica ipoteza prevazuta de art.88 alin.1 din Legea nr.8/1996. 
În ceea ce priveste conditiile raspunderii civile delictuale, Curtea considera ca savârsirea unei fapte ilicite a fost dovedita, aceasta constând tocmai în utilizarea portretului fara consimtamântul persoanei reprezentate, fiind evidenta si culpa, atât timp cât avea aceasta obligatie pe care si-a încalcat-o. Ceea ce nu s-a dovedit în speta, situatie retinuta corect de catre prima instanta a fost existenta prejudiciului si în ce consta acesta, deoarece chiar reclamanta în raspunsul la interogatoriu a recunoscut la întrebarea daca publicarea imaginii sale este de natura sa aduca atingere demnitatii si reputatiei sale, ca nu este vorba de demnitatea, ci de imaginea si reputatia sa, ca ipostaza în care a fost surprinsa în fotografie nu îi prejudiciaza imaginea.În aceste conditii Curtea considera ca simpla recunoastere a drepturilor sale reprezinta o reparatie corespunzatoare a încalcarii drepturilor mentionate anterior, tinând cont si de faptul ca pârâta a îndepartat poza care se afla pe site-ul revistei si a publicat si o erata în ziar cerând si scuze pentru eroarea produsa


Curtea a retinut ca prin cererea înregistrata la data de 24.09.2008, pe rolul tribunalului reclamanta J.M. a chemat în judecata pe pârâta SC C.M. SRL, solicitând recunoasterea drepturilor reclamantei de a autoriza utilizarea portretului si constatarea încalcarii acestor drepturi de catre pârâta, prin publicarea în ziarul Can Can si pe site-ul web aflat la adresa www.cancan.ro a fotografiei care o reprezinta; înlaturarea fotografiilor care contin portretul reclamantei publicate pe site-ul aflat la adresa mentionata; obligarea pârâtei la plata despagubirilor estimate provizoriu la valoarea de 300.000 euro, reprezentând prejudiciul cauzat reclamantei prin încalcarea drepturilor prevazute de dispozitiile art.88 din Legea nr.8/1996 privind drepturile de autor si drepturile conexe; obligarea pârâtei la plata daunelor cominatorii în valoare de 1000 RON/zi de întârziere în executarea sentintei pronuntate; publicarea sentintei pronuntate în doua ziare de larga raspândire pe cheltuiala pârâtei; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecata.Prima instanta a respins cererea în tot, considerând ca nu sunt îndeplinite conditiile art.88 alin.1 din Legea nr.8/1996, pe motivul ca nu a fost dovedit prejudiciul nefiind probat continutul acestuia(atingerea adusa onoarei, demnitatii sau vietii private a reclamantei), si nici fapta ilicita atât timp cât pârâta a publicat din eroare fotografia reclamantei din cauza, intentia sa fiind aceea de a publica fotografia mamei vitrege a A.M., si nu a reclamantei J.M., astfel ca nu exista nici vinovatia pârâtei si nici legatura de cauzalitate dintre prejudiciu si fapta ilicita, astfel ca nu ar fi îndeplinite elementele raspunderii civile delictuale.Astfel, considerentele de fapt ale tribunalului sunt în sensul ca nu ar fi îndeplinite conditiile art.998, 999 Cod Civil, pentru intervenirea raspunderii civile delictuale, iar nu ale art.88 alin.1 din Legea nr.8/1996, în sensul ca reclamanta nu ar avea dreptul la protejarea portretului sau si ca pârâta nu i-ar fi încalcat acest drept.
Or, cererea formulata continea si alte capete de cerere decât cel privind obligarea pârâtei la plata unei sume de bani pentru repararea prejudiciului, si anume recunoasterea drepturilor reclamantei de a autoriza utilizarea portretului si constatarea încalcarii acestor drepturi de catre pârâta, prin publicarea în ziarul Can Can si pe site-ul web aflat la adresa www.cancan.ro a fotografiei care o reprezinta, pe care instanta de apel le considera întemeiate.Astfel, potrivit art.88 Legea nr.8/1996: "(1)Utilizarea unei opere care contine un portret necesita consimtamântul persoanei reprezentate în acest portret. Autorul, proprietarul sau posesorul acesteia nu are dreptul sa o reproduca sau sa o utilizeze fara consimtamântul persoanei reprezentate sau al succesorilor acesteia, timp de 20 de ani dupa moartea persoanei reprezentate. (2) În lipsa unei clauze contrare, consimtamântul nu este necesar daca persoana reprezentata în portret este de profesie model sau a primit o remuneratie pentru a poza. (3) Consimtamântul prevazut la alin. (1) nu este necesar pentru utilizarea unei opere care contine portretul: a) unei persoane general cunoscute, daca portretul a fost executat cu ocazia activitatilor sale publice; b) unei persoane a carei reprezentare constituie numai un detaliu al unei opere ce prezinta o adunare, un peisaj sau o manifestare publica."
În speta, este de necontestat ca a fost publicat portretul reclamantei în revista pârâtei, fara ca reclamantei sa i se fi cerut acordul, astfel ca se verifica ipoteza prevazuta de art.88 (1) din Legea nr.8/1996.Nu sunt îndeplinite conditiile situatiilor de exceptie când nu este necesar consimtamântul, prevazute la alin.2 si 3 ale aceluiasi articol, având în vedere ca nu s-a sustinut ca persoana reprezentata ar fi de profesie model sau ca ar fi primit o remuneratie pentru a poza, nici persoana general cunoscuta, pentru a se cerceta daca portretul a fost executat cu ocazia activitatilor sale publice.De asemenea, nu sunt îndeplinite nici conditiile literei b a alin.3, întrucât portretul reclamantei nu a fost prezentat într-o poza de grup, pentru a fi considerat un detaliu al unei opere ce prezinta o adunare, un peisaj sau o manifestare publica, ci singular.
În ceea ce priveste conditiile raspunderii civile delictuale, Curtea considera ca savârsirea unei fapte ilicite a fost dovedita, aceasta constând tocmai în utilizarea portretului fara consimtamântul persoanei reprezentate, fiind evidenta si culpa, atât timp cât avea aceasta obligatie pe care si-a încalcat-o. În cazul raspunderii civile delictuale nu este necesara existenta vinovatiei sub forma intentiei, fiind suficienta savârsirea faptei din neglijenta. Or, chiar prima instanta retine ca pârâta a publicat din eroare fotografia.Ceea ce nu s-a dovedit în speta, situatie retinuta corect de catre prima instanta a fost existenta prejudiciului si în ce consta acesta.
Chiar reclamanta în raspunsul la interogatoriu a recunoscut la întrebarea daca publicarea imaginii sale este de natura sa aduca atingere demnitatii si reputatiei sale, ca nu este vorba de demnitatea, ci de imaginea si reputatia sa, ca ipostaza în care a fost surprinsa în fotografie nu îi prejudiciaza imaginea. Reclamanta a mai aratat ca prejudiciul consta în aceea ca fotografia sa era însotita de un titlu care se referea la alta persoana, respectiv mama vitrega a A.M., dar nu a aratat concret ce prejudiciu i-a provocat o asemenea asociere.
În aceste conditii Curtea considera ca simpla recunoastere a drepturilor sale reprezinta o reparatie corespunzatoare a încalcarii drepturilor mentionate anterior, tinând cont si de faptul ca pârâta a îndepartat poza care se afla pe site-ul revistei si a publicat si o erata în ziar cerând si scuze pentru eroarea produsa.
În consecinta, în temeiul art.296 raportat la art.295 Cod Procedura Civila, Curtea va admite apelul, va schimba, în parte, sentinta apelata în sensul ca va admite, în parte, actiunea, va constata ca reclamanta este titulara dreptului de a autoriza utilizarea portretului, va constata ca pârâta a încalcat dreptul reclamantei la autorizarea utilizarii portretului prin publicarea fotografiei reclamantei în ziarul Can-Can si pe site-ul www.cancan.ro, va mentine celelalte dispozitii ale sentintei apelate.



Extras din Decizia nr. 223A/ 2009, a  Curții de Apel Bucureşti, Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă şi asigurări sociale, sursa:http://jurisprudentacab.cab1864.eu

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Principiul simetriei formelor actelor juridice. Modificarea unei clauze esenţiale a contractului autentic de vânzare-cumpărare, printr-un act adițional, act neîncheiat în forma autentică, duce la incidenţa, în privinţa actului adiţional, a sancţiunii nulităţii absolute pentru lipsa formei autentice.

De la -
Unul dintre principiile esenţiale care guvernează dreptul civil este principiul simetriei actelor juridice, cunoscut şi sub denumirea de principiul simetriei formelor (în contracte), în virtutea căruia, orice modificare adusă uneia ori alteia dintre clauzele unui act juridic civiltrebuie să îmbrace aceeaşi formă ca şi actul modificat.Astfel, dacă actul modificat era încheiat în formă autentică, orice modificare a vreuneia din clauzele actului autentic trebuie să îmbrace aceeaşi formă autentică. Din această perspectivă, Curtea constată că în mod corect şi legal s-a apreciat de către instanţa de apel asupra caracterului actului adiţional nr. 1/2009, acela de act modificator alcontractului autentic de vânzare-cumpărare, respectiv, asupra incidenţei, în privinţa acestui act adiţional, a sancţiunii nulităţii absolute pentru lipsa formei autentice. Corect a reţinut, în speţă, instanţa de apel, faptul că, prin actul adiţional nr.1/09.09.2009 şi prin actul intitulat „cesiune de contract”,
Read more »

Stabilirea liniei de hotar se face pe baza folosinţei faptice a proprietăţilor învecinate , dupa caz stabilita prin voinţa comună a proprietarilor.

De la -
La stabilirea pe cale judiciară a liniei de graniţă nu este determinantă asigurarea în totul a suprafeţei de teren înscrise în cartea funciară, în titlurile de proprietate, pentru că acestea garantează existenţa dreptului, dar nu şi întinderea exactă a acestuia, deci a suprafeţei de teren la care s-ar referi. Atunci când între amplasarea unor suprafeţe de teren, determinată cu observarea liniilor de graniţă tradiţionale şi aceea care ar rezulta din respectarea exactă a suprafeţelor de teren înscrise în cartea funciară există diferenţe, trebuie să primeze acele limite ale fondurilor ce corespund folosinţei lor tradiţionale şi, după caz, stabilite prin voinţa comună a proprietarilor. Examinând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, curtea apreciază că este întemeiat în parte şi în consecinţă, în baza art. 304 pct. 9 şi art. 312 alin. 1 Cod proc.civ., urmează să-l admită în parte, pentru următoarele considerente: Sub aspect de CF terenul reclamanţilor este identificat c
Read more »

Refacerea raportului de expertiza de către acelasi expert dupa anularea raportului de expertiza pentru vicii de procedura referitoare la convocarea părţilor ,face admisbila cererea de recuzare, deoarece expertul indicase deja opinia sa în raportul anulat, art. 27 alin. 1 pct. 7 Cpc din 1865.

De la -
Din moment ce raportul anterior de expertiză a fost anulat prin încheierea din 14.06.2013 şi s-a dispus refacerea raportului de expertiză de către acelaşi expert, este evident că, în raport de neîndeplinirea legală a însărcinării sale până la termenul din 28.06.2013 (de pronunţare asupra recuzării) ne aflam în situaţia în care, pe aceleaşi obiective şi cu acelaşi material de analizat expertul  indicase deja opinia sa. Or, aceasta este situaţia tip a art. 27 alin. 1 pct. 7 Cpc din 1865, care instituie practic atât o normă de protecţie a participanţilor la litigiu, cât şi o prezumţie legală de lipsă de imparţialitate.  Obiecţiunile pot conduce doar la aplicarea art. 212 Cpc, respectiv „întregirea” (completarea) expertizei, moment în care, de cele mai multe ori, expertul nici nu antamase, sau oricum nu se pronunţase pe respectivele aspecte sau la o nouă expertiză, situaţie în care, dacă cele ce se solicită sunt identice şi nu sunt elemente noi de analiză putem fi/sau nu în situaţia art.
Read more »