Interpretarea art. 6 alin. (1) din Codul penal, în ipoteza în care este vorba despre o hotărâre de condamnare cu aplicarea art. 3201 din Codul de procedură penală anterior.
In aplicarea legii
penale mai favorabile, după judecarea definitivă a cauzei, potrivit art. 6
alin. (1) din Codul penal, atunci când se compară pedeapsa aplicată cu maximul
special prevăzut de legea nouă, nu se va lua în considerare cauza specială de
reducere a pedepsei prevăzută de art. 3201 alin. 7 din Codul de
procedură penală anterior, reţinută condamnatului şi valorificată în pedeapsa
concretă.
Prevederile art. 3201 din Codul de procedură
penală anterior se aplică până la începerea cercetării judecătoreşti, iar în
situaţii tranzitorii (recunoaşterea vinovăţiei de către inculpaţii care au fost
trimişi în judecată sub imperiul legii vechi - anterior Legii nr. 202/2010, dar
care, depăşind momentul procesual al începerii cercetării judecătoreşti şi până
la soluţionarea definitivă a cauzei, se judecă potrivit legii noi - după
intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010 care a introdus art. 3201 din
Codul de procedură penală anterior), până la primul termen de judecată cu
procedura completă imediat următor intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă
a Guvernului nr. 121/2011.
Prin urmare, cauza specială de reducere a
pedepsei - art. 3201 din Codul de procedură penală anterior -
se aplică numai în cursul judecăţii, până la pronunţarea unei hotărâri
definitive (în situaţii tranzitorii), şi nu este susceptibilă de
aplicabilitatea principiului retroactivităţii legii penale mai favorabile în
faza executării. Nu ar putea fi admisă o teză contrară, întrucât s-ar aduce
atingere stabilităţii raporturilor juridice - unul dintre elementele fundamentale
ale supremaţiei dreptului, care prevede, printre altele, ca soluţia dată în mod
definitiv oricărui litigiu de către instanţe să nu mai poată fi supusă
rejudecării.
Ca atare, nu există niciun argument
juridic pentru ca, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, prin
intervenirea unei legi mai favorabile, care prevede o pedeapsă mai uşoară decât
sancţiunea aplicată şi care depăşeşte maximul special prevăzut de legea nouă,
să opereze succesiv reducerea pedepsei - iniţial până la maximul special
prevăzut de legea nouă şi apoi reducerea acestui maxim cu încă o treime ca
urmare a judecării cauzei în fond prin aplicarea dispoziţiilor art. 3201 din
Codul de procedură penală anterior.
De altfel, prin Decizia nr. 7 din 26 mai
2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor
chestiuni de drept în materie penală a stabilit că, în aplicarea legii penale
mai favorabile, potrivit art. 6 din Codul penal, în cazul infracţiunilor
continuate, prin sintagma "maxim special prevăzut de legea nouă pentru
infracţiunea săvârşită" se înţelege maximul special prevăzut de lege
pentru infracţiune, fără luarea în considerare a cauzei de majorare a pedepsei
prevăzută pentru infracţiunea continuată.
De asemenea, prin Decizia nr. 8 din 26
mai 2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea
unor chestiuni de drept în materie penală a statuat că, în aplicarea legii
penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei, potrivit art. 6 alin.
(1) din Codul penal, la maximul special prevăzut de legea nouă pentru
infracţiunea săvârşită nu se vor lua în considerare circumstanţele atenuante
sau agravante reţinute condamnatului şi care apar valorificate în pedeapsa
concretă, atunci când se compară pedeapsa aplicată cu maximul special prevăzut
de legea nouă.
Pentru considerentele expuse rezultă că,
în aplicarea legii penale mai favorabile, după judecarea definitivă a cauzei,
potrivit art. 6 alin. (1) din Codul penal, atunci când se compară pedeapsa
aplicată cu maximul special prevăzut de legea nouă, nu se va lua în considerare
cauza specială de reducere a pedepsei prevăzută de art. 3201 alin.
7 din Codul de procedură penală anterior, reţinută condamnatului şi
valorificată în pedeapsa concretă.
Extras din Decizia nr. 14/2014, ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE -COMPLETUL PENTRU DEZLEGAREA UNOR
CHESTIUNI DE DREPT ÎN MATERIE PENALĂ, sursa : Monitorul Oficial, Partea I nr. 525 din 15/07/2014
Comentarii
Trimiteți un comentariu