Actiunea în grănițuire este inadmisibilă în lipsa unei cereri de revendicare, atunci când ea presupune mutarea gardului înspre proprietatea pârâtului , art. 560, 563 C.civ.

De la -
Reclamanţii,       formulând       acţiunea      în   grăniţuire,     nu    au    solicitat revendicarea acestei suprafeţe,deşi aceasta se impunea, având în vedere că, tocmai din cauza acestei suprapuneri, dreptul lor tabular asupra celor 146 mp s-a transformat într- unul      litigios   (într-adevăr,      la   momentul       promovării        acţiunii,    acest    element      al suprapunerii       terenurilor     nu   putea    fi  anticipat,   însă  s-a    evidenţiat    după  efectuarea expertizei care a relevat existenţa suprapunerii terenurilor a căror grăniţuire o solicită cu 146 mp, astfel încât, printr-o eventuală întregire de acţiune, reclamanţii ar fi trebuit să investească prima instanţă cu o acţiune în revendicare a suprafeţei de 146 mp).      În absenţa unei cereri de revendicare a suprafeţei de 146 mp de către reclamanţi,   grefată  pe   contestarea   legalităţii   titlului   de   proprietate   al   pârâţilor,   cu privire la suprafaţa de 146 mp, acţiunea în grăniţuire nu este admisibilă, urmând a fi respinsă       
     
  Analizând   recursul   formulat   prin   prisma   motivelor   invocate,   curtea constată  că  acesta        este   fondat    în  parte,   urmând      a  fi  admis     pentru    următoarele considerente:                     În   ceea   ce   priveşte   cererea   de   grăniţuire   a   proprietăţilor   deţinute   de reclamanţi      şi  de   pârâţii   recurenţi,    în   prezentul     cadru    procesual     aceasta    nu   este admisibilă, pentru considerentele ce urmează:                     Proprietăţile     ce  se   solicită  a   fi  delimitate    în  prezentul    litigiu   sunt: suprafaţa de 2200 mp evidenţiată în CF nr. 184/N Aghireş, nr. cad. 573 (f. 11 dosar fond), aparţinând reclamanţilor şi suprafaţa de 2072 mp, aparţinând pârâţilor compusă din două suprafeţe distincte de 1272 mp, nr. top 122/b/2 – 123/b/2, înscrise în CF nr. 1837 Aghireş, respectiv de 800 mp, nr. top 122/b/1 – 123/b/1.     Expertiza efectuatăşi completată în faţa primei instanţe, a relevat că o suprafaţă  de       146   mp    se   regăseşte     faptic   atât  pe   cea  de    2200     mp    proprietatea reclamanţilor,   cât  şi   pe   suprafaţa   de   1272   mp   (făcând   parte   din   suprafaţa   totală  de 2072   mp),   proprietatea   pârâţilor,   existând   în   consecinţă  o   suprapunere   a   terenurilor proprietatea părţilor cu această suprafaţă de 146 mp (f. 62,  64 dosar fond, suprafaţa marcată între pct. 2-3-4-5-6-7-8-f-g-h-2).     Expertiza   a   relevat   totodată şi   că  din   punct   de   vedere   al   evidenţei cadastrale actuale, această suprafaţă de 146 mp face parte din terenul în suprafaţă de 2200 mp, intabulat în CF 184/N Aghireş, nr. cad. 573. proprietatea reclamanţilor.           Instanţele   de   fond   au   stabilit   linia  de   hotar   dintre   cele   două  proprietăţi   pe aliniamentul 2-3-4-5-6-7-8 evidenţiat pe anexa 2 C la completarea nr. 2 la expertiza efectuată de expert I.M. (f. 200 dosar fond), variantă în care terenul reclamanţilor în suprafaţă de 2200 mp nr. cad. 573 nu suferă nicio modificare de suprafaţă, iar terenul proprietatea      pârâţilor    în  suprafaţă  de      2072    mp,    nr.  top   122/6/1     –  123/6/1     este diminuată cu 146 mp, rămânând o suprafaţă de 1926 mp.         Pârâţii   recurenţi,   pe   de   altă  parte,   solicită  stabilirea   liniei   de   hotar   în conformitate cu anexa 4C a completării raportului de expertiză (f,. 202 dosar fond), pe aliniamentul 10-9-8-7-8.          Potrivit   acestei   variante   solicitate   de   pârâţi,   aceştia   ar   fi   cei   care   ar rămâne cu întreaga suprafaţă asupra căreia sunt intabulaţi, respectiv 2072 mp, în timp ce terenul proprietatea reclamanţilor ar fi diminuată cu 146 mp, de la 2200 mp la 2054 mp.     Reiese aşadar că, în ce priveşte această suprafaţă de 146 mp, în funcţie de aliniamentul ales pentru stabilirea liniei de graniţă dintre cele două proprietăţi, o pierd fie pârâţii (în varianta aleasă de instanţele de fond), fie reclamanţii (în varianta solicitată de pârâţi în apel şi recurs).  Niciuna din aceste variante nu este însă legalăşi echitabilă, până când, fie   părţile,   pe   cale   amiabilă,   fie   printr-o   hotărâre   judecătorească  irevocabilă,   se   va stabili apartenenţa real valabilă a acestei suprafeţe de 146 mp, având în vedere că în prezent, atât reclamantul C.V. cât  şi pârâtul D.A. deţin titluri de proprietate valabile, dobândite      prin   constituirea     dreptului    de  proprietate     în  temeiul    Legii   nr.   18/1991. Terenurile      ce   au   făcut   obiectul     constituirii   dreptului     de   proprietate     în  favoarea ambilor,   a   reieşit   din   expertiza   efectuată  în   faţa   primei   instanţe   că  se   suprspun   cu suprafaţa de 146 mp.   Reclamanţii,       formulând       acţiunea      în   grăniţuire,     nu    au    solicitat revendicarea acestei suprafeţe,deşi aceasta se impunea, având în vedere că, tocmai din
cauza acestei suprapuneri, dreptul lor tabular asupra celor 146 mp s-a transformat într- unul      litigios   (într-adevăr,      la   momentul       promovării        acţiunii,    acest    element      al suprapunerii       terenurilor     nu   putea    fi  anticipat,   însă  s-a    evidenţiat    după  efectuarea expertizei care a relevat existenţa suprapunerii terenurilor a căror grăniţuire o solicită cu 146 mp, astfel încât, printr-o eventuală întregire de acţiune, reclamanţii ar fi trebuit să investească prima instanţă cu o acţiune în revendicare a suprafeţei de 146 mp).      În absenţa unei cereri de revendicare a suprafeţei de 146 mp de către reclamanţi,   grefată  pe   contestarea   legalităţii   titlului   de   proprietate   al   pârâţilor,   cu privire la suprafaţa de 146 mp, acţiunea în grăniţuire nu este admisibilă, urmând a fi respinsă.           Pârâţii, pe de altă parte, în precizarea cererii reconvenţionale formulate în faţa primei instanţe la termenul de judecată din 12.03.2013 (f. 190 dos. fond) au solicitat exclusiv rectificarea CF nr. 184/N Aghireş, nr. cad. 573, în sensul anulării încheierii de intabulare nr. 19068/2006, în ceea ce priveşte amplasamentul suprafeţei de 146 mp.                      Acţiunea   în   rectificarea   cărţii   funciare   este   o   acţiune   în   realizarea   de drepturi,      deoarece      partea    care    o   promovează  urmăreşte  să  obţină  o      hotărâre judecătorească prin care să se dispună radierea sau îndreptarea unei înscrieri în cartea funciară. Aducerea la îndeplinire a unei asemenea hotărâri presupune fie restabilirea situaţiei     tabulare    anterioare,     prin    radierea    înscrierii    inexacte     sau   nevalabile,      fie înlocuirea înscrierii nevalabile sau inexacte cu o înscriere conformă a situaţiei juridice a imobilului
           În concluzie, reiese că:    
        - terenurile cu privire la care reclamanţii solicită grăniţuirea se suprapun pe o porţiune de 146 mp, dreptul de proprietate intabulat în CF al reclamanţilor devenind litigios, întrucât atât reclamantul C.V., cât şi pârâtul D.A. deţin titluri de proprietate valabile     (obţinute    în  urma     constituirii   dreptului    de   proprietate    în   baza   Legii    nr. 18/1991); 
           - reclamanţii, proprietari tabulari ai acestei suprafeţe, nu au formulat acţiune în revendicare, în condiţiile în care dreptul de proprietate asupra suprafeţei de 146 mp este litigios, dată fiind suprapunerea sa atât pe terenul proprietatea reclamanţilor, cât şi   pe   terenul   proprietatea   pârâţilor.   În   absenţa   capătului   de   cerere   având   ca   obiect revendicare, acţiunea în grăniţuire nu este admisibilă;   
        -  pârâţii,   care   contestă  legalitatea   dreptului   de   proprietate   al   reclamanţilor asupra acestei suprafeţe de 146 mp, nu au formulat o cerere de anulare a titlului ce a stat    la  baza    intabulării    dreptului     de   proprietate     al   reclamanţilor      (respectiv,     a reclamantului C.V.) cu privire la această suprafaţă. În absenţa acestei acţiuni de fond, acţiunea în rectificare CF nu este admisibilă;           În această situaţie, curtea constată că situaţia juridică a suprafeţei de 146 mp nu este lămurită. Instanţa nu a fost în mod legal sesizată cu cereri în baza cărora să tranşeze apartenenţa dreptului de proprietate asupra suprafeţei de 146 mp (cu privire la   care   terenurile    deţinute    de  reclamanţi    şi   pârâţi   se  suprapun),     prin   compararea titlurilor de proprietate deţinute de părţi, consecinţa fiind inadmisibilitatea în prezentul cadru procesual, atât a acţiunii în grăniţuire formulată de reclamanţi, cât şi a cererii de rectificare     CF   nr.   184/N    Aghireş,     nr.  cadastral    573    formulată  de     pârâţi   pe   cale reconvenţională.     



Extras din Decizia nr. 788/2014  a Curții de Apel Cluj, secţia I-a civilă, sursa:http://www.curteadeapelcluj.ro/jurisprudenta.html, DECIZII RELEVANTE Anul 2014, trimestrul II

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Principiul simetriei formelor actelor juridice. Modificarea unei clauze esenţiale a contractului autentic de vânzare-cumpărare, printr-un act adițional, act neîncheiat în forma autentică, duce la incidenţa, în privinţa actului adiţional, a sancţiunii nulităţii absolute pentru lipsa formei autentice.

De la -
Unul dintre principiile esenţiale care guvernează dreptul civil este principiul simetriei actelor juridice, cunoscut şi sub denumirea de principiul simetriei formelor (în contracte), în virtutea căruia, orice modificare adusă uneia ori alteia dintre clauzele unui act juridic civiltrebuie să îmbrace aceeaşi formă ca şi actul modificat.Astfel, dacă actul modificat era încheiat în formă autentică, orice modificare a vreuneia din clauzele actului autentic trebuie să îmbrace aceeaşi formă autentică. Din această perspectivă, Curtea constată că în mod corect şi legal s-a apreciat de către instanţa de apel asupra caracterului actului adiţional nr. 1/2009, acela de act modificator alcontractului autentic de vânzare-cumpărare, respectiv, asupra incidenţei, în privinţa acestui act adiţional, a sancţiunii nulităţii absolute pentru lipsa formei autentice. Corect a reţinut, în speţă, instanţa de apel, faptul că, prin actul adiţional nr.1/09.09.2009 şi prin actul intitulat „cesiune de contract”,
Read more »

Stabilirea liniei de hotar se face pe baza folosinţei faptice a proprietăţilor învecinate , dupa caz stabilita prin voinţa comună a proprietarilor.

De la -
La stabilirea pe cale judiciară a liniei de graniţă nu este determinantă asigurarea în totul a suprafeţei de teren înscrise în cartea funciară, în titlurile de proprietate, pentru că acestea garantează existenţa dreptului, dar nu şi întinderea exactă a acestuia, deci a suprafeţei de teren la care s-ar referi. Atunci când între amplasarea unor suprafeţe de teren, determinată cu observarea liniilor de graniţă tradiţionale şi aceea care ar rezulta din respectarea exactă a suprafeţelor de teren înscrise în cartea funciară există diferenţe, trebuie să primeze acele limite ale fondurilor ce corespund folosinţei lor tradiţionale şi, după caz, stabilite prin voinţa comună a proprietarilor. Examinând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, curtea apreciază că este întemeiat în parte şi în consecinţă, în baza art. 304 pct. 9 şi art. 312 alin. 1 Cod proc.civ., urmează să-l admită în parte, pentru următoarele considerente: Sub aspect de CF terenul reclamanţilor este identificat c
Read more »

Refacerea raportului de expertiza de către acelasi expert dupa anularea raportului de expertiza pentru vicii de procedura referitoare la convocarea părţilor ,face admisbila cererea de recuzare, deoarece expertul indicase deja opinia sa în raportul anulat, art. 27 alin. 1 pct. 7 Cpc din 1865.

De la -
Din moment ce raportul anterior de expertiză a fost anulat prin încheierea din 14.06.2013 şi s-a dispus refacerea raportului de expertiză de către acelaşi expert, este evident că, în raport de neîndeplinirea legală a însărcinării sale până la termenul din 28.06.2013 (de pronunţare asupra recuzării) ne aflam în situaţia în care, pe aceleaşi obiective şi cu acelaşi material de analizat expertul  indicase deja opinia sa. Or, aceasta este situaţia tip a art. 27 alin. 1 pct. 7 Cpc din 1865, care instituie practic atât o normă de protecţie a participanţilor la litigiu, cât şi o prezumţie legală de lipsă de imparţialitate.  Obiecţiunile pot conduce doar la aplicarea art. 212 Cpc, respectiv „întregirea” (completarea) expertizei, moment în care, de cele mai multe ori, expertul nici nu antamase, sau oricum nu se pronunţase pe respectivele aspecte sau la o nouă expertiză, situaţie în care, dacă cele ce se solicită sunt identice şi nu sunt elemente noi de analiză putem fi/sau nu în situaţia art.
Read more »