Soluţionarea cauzei în lipsa inculpatului, aflata într-un loc de deținere în străinatate, atrage rejudecarea cauzei datorita încălcării dreptului la apărare

Câtă vreme judecarea cauzei s-a derulat în faţa primei instanţe fărăprezenţa inculpatului arestat în străinătate, care nu a fost nici măcar citat, Curtea apreciază că în speţă există un caz de nulitate absolută vizat de art. 281 lit e NCPP, ce impune în baza art. 421 pct 2 lit b NCPP, admiterea apelului Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca împotriva sentintei penale nr. 495 din 18 aprilie 2013 a Judecătoriei Cluj Napoca pe care o va desfiinţa în întregime si va dispune rejudecarea cauzei de către Judecătoria Cluj Napoca.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA CLUJ-NAPOCA care a solicitat admiterea căii de atac, desfiinţarea sentinţei atacate doar în ceea ce priveşte recalificarea faptei din art.208, 209 lit.a,e,g şi i C.pen. cu aplic.art.41 alin.2 C.pen. în art.228 lit.g,d NCP cu aplic.art.35 NCP, apreciind că sub aspectul modalităţii de executare, este oportunăsuspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante, având în vedere împrejurarea că inculpatul a executat o pedeapsă în străinătate, acesta fiind motivul pentru care nu a participat la soluţionarea procesului la Judecătoria Cluj Napoca.Curtea examinând apelul declarat, prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări: Din declaraţia dată de inculpat în faţa Curţii reiese fără dubiu că acesta a fost deţinut în străinătate în Penitenciarul Tegel în perioada decembrie 2008-august 2010 şi de asemenea în perioada 9 noiembrie 2012- 1 aprilie 2014, aceste susţineri coroborându-se şi cu actele scrise ataşate cauzei.

În aceste condiţii este evident că inculpatul a lipsit de la judecarea cauzei derulat în faţa instanţei de fond, de la 26 februarie 2009- 18 aprilie 2013. Potrivit practicii judiciare constante în materie, inculpatul deţinut se citează la penitenciar, chiar dacă acesta este privat de libertate în străinătate, pentru executarea unei pedepse, întrucât textul de lege nu face nicio distincţie după cum locul de încarcerare se află în ţară sau străinătate.

Aşa fiind, se observă doar că pe parcursul judecării cauzei în faţa judecătoriei, inculpatul R.V. a fost citat de la domiciliu şi prin publicitate la sediul Consiliului Local în a cărui rază teritorială s-a săvârşit infracţiunea.

Judecătoria Cluj-Napoca nu este în culpă, deoarece magistratul fondului nu avea de unde să cunoască că inculpatul se află deţinut într-o închisoare din străinătate. Cu toate acestea se impune rejudecarea cauzei de către prima instanţă pentru respectarea dreptului la apărare a inculpatului şi la un proces echitabil.

Prin modalitatea de a realiza cercetarea judecătorească, Judecătoria Cluj-Napoca trebuie să-i asigure inculpatului R.V. ocazia potrivită şi suficientăpentru a-şi valorifica în mod util dreptul său de apărare (Vaturi împotriva Franţei- Hotărârea din 13 aprilie 2006, Desterhem împotriva Franţei- Hotărârea din 18 mai 2004) şi să asigure echilibrul şi egalitatea de arme care trebuie săprimeze pe tot parcursul procesului penal între acuzare şi apărare. Noţiunea de proces echitabil cere ca instanţa internă de judecată săexamineze problemele esenţiale ale cauzei şi să nu se mulţumească să confirme pur şi simplu rechizitoriul, trebuind să-şi motiveze hotărârea (Cauza Helle împotriva Finlandei, Hotărârea din 19 decembrie 1997, Cauza Boldea împotriva României - Hotărârea din 15 decembrie 2007). Curtea Europeană, arată de asemenea, că prezenţa acuzatului la şedinţa de judecată are o importanţă esenţială pentru o bună soluţionare a cauzei, în sensul căinstanţa trebuie să examineze nu numai personalitatea acuzatului şi starea sa de spirit la momentul comiterii infracţiunii pentru care este trimis în judecată, ci şi mobilurile activităţii sale infracţionale, iar „asemenea aprecieri au a cântări substanţial în soluţia ce urmează a fi pronunţată; caracterul echitabil al procedurii impune atât prezenţa acuzatului cât şi a celorlalte părţi vătămate, civile sau responsabile civilmente la instanţă, alături de apărătorii lor”. (cauza CEDO Kremzow contra Austriei din 21 septembrie 1993).

Prezenţa inculpatului la judecată este necesară şi prin prisma cauzei CEDO Constantinescu contra României pentru a se respecta prevederile art. 6 din CEDO, dispoziţii ce impun pentru magistraţi examinarea cauzei în fapt şi în drept, neputând proceda la o apreciere globală asupra vinovăţiei sau inocenţei inculpatului, fără a-l asculta pe acesta, şi fără a evalua, în mod direct, elementele de probă prezentate personal de apelant, în caz contrar procedura derulată în faţa judecătorilor neîndeplinind exigenţele unui proces echitabil.

Aşa fiind, câtă vreme judecarea cauzei s-a derulat în faţa primei instanţe fărăprezenţa inculpatului arestat în străinătate, care nu a fost nici măcar citat, Curtea apreciază că în speţă există un caz de nulitate absolută vizat de art. 281 lit e NCPP, ce impune în baza art. 421 pct 2 lit b NCPP, admiterea apelului Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca împotriva sentintei penale nr. 495 din 18 aprilie 2013 a Judecătoriei Cluj Napoca pe care o va desfiinţa în întregime si va dispune rejudecarea cauzei de către Judecătoria Cluj Napoca.

Cu ocazia rejudecării cauzei magistratul fondului va relua procedura judiciarăde la primul act procesual necesar respectiv citarea inculpatului din România de la noul loc de detenţie, Penitenciarul Gherla, va proceda la audierea acestuia, va încuviinţa toate probele propuse de acuzare şi apărare în favoarea şi în defavoarea inculpatului Roşu, pentru a pronunţa o soluţie legală şi temeinică în cauză.  Se va constata că inculpatul R.V. este arestat in altă cauză.

 Extras din Decizia nr. 453 din 14 mai 2014, Curtea de Apel Cluj, Secţia penală şi de minori, sursa:http://www.curteadeapelcluj.ro/jurisprudenta.html, DECIZII RELEVANTE Anul 2014, trimestrul II.