Principiul simetriei formelor actelor juridice. Modificarea unei clauze esenţiale a contractului autentic de vânzare-cumpărare, printr-un act adițional, act neîncheiat în forma autentică, duce la incidenţa, în privinţa actului adiţional, a sancţiunii nulităţii absolute pentru lipsa formei autentice.
Unul dintre principiile esenţiale care guvernează dreptul civil este
principiul simetriei actelor juridice, cunoscut şi sub denumirea de principiul
simetriei formelor (în contracte), în virtutea căruia, orice modificare adusă
uneia ori alteia dintre clauzele unui act juridic civiltrebuie să îmbrace
aceeaşi formă ca şi actul modificat.Astfel, dacă actul modificat era încheiat
în formă autentică, orice modificare a vreuneia din clauzele actului autentic
trebuie să îmbrace aceeaşi formă autentică. Din această perspectivă, Curtea
constată că în mod corect şi legal s-a apreciat de către instanţa de apel
asupra caracterului actului adiţional nr. 1/2009, acela de act modificator alcontractului
autentic de vânzare-cumpărare, respectiv, asupra incidenţei, în privinţa
acestui act adiţional, a sancţiunii nulităţii absolute pentru lipsa formei
autentice.
Corect a reţinut, în speţă,
instanţa de apel, faptul că, prin actul adiţional nr.1/09.09.2009 şi prin actul
intitulat „cesiune de contract”, s-a modificat, practic, o clauză esenţială a
contractului autentic de vânzare-cumpărare, respectiv, clauza referitoare la obligaţia
cumpărătorului de plată a preţului, ca şi clauză esenţială în contract,
întrucât, viza însăşi executarea uneia din obligaţiile esenţiale asumate de una
din părţile contractante.Este ştiut faptul că în contractul de
vânzare-cumpărare vânzătorului îi revin două obligaţii esenţiale, respectiv,
aceea de a transfera proprietatea lucrului vândut şi de a preda lucrul vândut
în puterea şi posesiunea cumpărătorului - în acest sens dispunând art. 1295
alin.1 C.civ. şi art. 1314 şi urm. C.civ. -, respectiv, de a-l garanta pe
cumpărător pentru liniştita posesiune a lucrurilor şi pentru viciile acestuia,
în timp ce principala obligaţie ce îi revine cumpărătorului este, conform art.
1361 C.civ., aceea de a plăti preţul la ziua şi la locul determinat prin
contract.
Prin urmare, este cert faptul că
modificarea art. 3 din contractul autentic de vânzare cumpărare nr.
110/11.01.2008, modificare intervenită prin aşa zisul act adiţional nr. 1/09.09.2009,
reprezintă o modificare a unei clauze esenţiale a contractului autentic de vânzare-cumpărare
– întrucât, vizează practic modificarea însăşi a obligaţiei principale şi esenţiale
ce cade în sarcina cumpărătorului, aceea de plată a preţului vânzării -, astfel
încât, prin prisma principiului simetriei formelor, actul adiţional nr.
1/09.09.2009 trebuia să îmbrace forma autentică, sub sancţiunea nulităţii
absolute.
Din această perspectivă, Curtea
constată că în mod corect şi legal s-a apreciat de către instanţa de apel
asupra caracterului actului adiţional nr. 1/2009, acela de act modificator alcontractului
autentic de vânzare-cumpărare, respectiv, asupra incidenţei, în privinţa
acestui act adiţional, a sancţiunii nulităţii absolute pentru lipsa formei
autentice. Pe cale de consecinţă, dacă acest act adiţional este lovit de
nulitate absolută, este de domeniul evidenţei faptul că art. 3 alin. 3 din
contractul autentic de vânzare-cumpărare nr.110/11.01.2008 nu a fost modificat,
astfel încât, în temeiul acestei clauze contractuale, vânzătorul R.I. era pe
deplin îndreptăţit să solicite de la cumpărătorul O.C.R. achitarearestului de
preţ de 48.000 Euro, în numerar.
Situaţia este similară şi în
cazul actului intitulat „cesiune de contract nr. 1/10.03.2010”,având în vedere
că obiectul acestei aşa zise cesiuni de contract viza practic, modificareaaceleiaşi
clauze esenţiale din contractul autentic de vânzare-cumpărare, referitoare la
obligaţia esenţială a cumpărătorului, de plată a preţului în condiţiile
stipulate în art. 3 din contractul devânzare-cumpărare autentic.
Drept urmare, întrucât şi această
cesiune de contract viza modificarea unei clauze esenţiale a contractului de
vânzare-cumpărare autentic, în virtutea aceluiaşi principiu alsimetriei
formelor, actul intitulat „cesiune de contract nr. 1/10.03.2010”, trebuia să
îmbraceforma autentică, sub sancţiunea nulităţii sale absolute.
Curtea de Apel Cluj, Secţia I-a civilă, Extras din decizia nr. 1158 din 26 septembrie 2014 sursa:http://www.curteadeapelcluj.ro/jurisprudenta.html,
DECIZII RELEVANTE Anul 2014, trimestrul III 2014.
Comentarii
Trimiteți un comentariu