Aplicarea concomitentă a dispoziţiilor art. 4 şi art. 5 din Codul penal.

Punctul de vedere agreat de participanţii la întâlnire a fost în sensul că aplicarea legii de dezincriminare, potrivit art. 4 C. pen. este un demers distinct de aplicarea legii penale mai favorabile, conform art. 5 C. pen., şi anterior acestuia. Astfel, într-o primă etapă, se va face  aplicarea art. 4 C. pen., privind dezincriminarea, iar aplicarea legii penale mai favorabile se va face ulterior, cu privire la faptele incriminate şi în legea nouă. În acest sens pledează chiar faptul că legiuitorul a înţeles să reglementeze în două texte distincte cele două instituţii.


 În practica judiciară s-a pus problema legii aplicabile, în cazul unui inculpat trimis în judecată pentru comiterea, sub imperiul legii vechi, a două infracţiuni în concurs, dintre care una dezincriminată potrivit Codului penal actual, în condiţiile în care tratamentul sancţionator pentrru ambele infracţiuni în condiţiile Codului penal anterior este mai favorabil inculpatului decât pedeapsa pentru infracţiunea nedezincriminată, conform legii noi. Problema s-a pus cel mai frecvent în legătură cu infracţiunile de vătămare corporală şi ucidere din culpă, comise în contextul unui accident rutier. Într-o primă opinie, s-a apreciat că, deşi, potrivit legii noi, fapta de vătămare corporală din culpă este dezincriminată, această lege, spre deosebire de legea anterioară, nu permite aplicarea unei pedepse neprivative de libertate pentru infracţiunea de ucidere din culpă. Ca urmare, este mai favorabilă pentru inculpat condamnarea sa pentru ambele infracţiuni, urmată de suspendarea sub supraveghere a pedepsei rezultante, potrivit Codului penal anterior. În alte situaţii, instanţa a constatat că fapta de vătămare corporală nu mai constituie infracţiune, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru a fi angajată răspunderea penală, întrucât inculpatul nu se afla sub influenţa băuturilor alcoolice în momentul accidentului ori a unei substanţe psihoactive sau în desfăşurarea unei activităţi ce constituie prin ea însăşi infracţiune şi nici nu i-au fost produse victimei vreuna din consecinţele prevăzute la art. 194 C. pen. În consecinţă, devin incidente dispoziţiile art. 4 C. pen. având denumirea marginală „aplicarea legii penale de dezincriminare”, conform cărora „legea penală nu se aplică faptelor săvârşite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă. În acest caz, executarea pedepselor, a măsurilor educative şi a măsurilor de siguranţă, pronunţate în baza legii vechi, precum şi toate consecinţele penale ale hotărârilor judecătoreşti privitoare la aceste fapte încetează prin intrarea în vigoare a legii noi.” În motivarea unor astfel de soluţii s-a subliniat că, în astfel de situaţii, nu sunt incidente dispoziţiile art. 5 C. pen. întrucât limitele de pedeapsă prevăzute în noul Cod penal sunt identice cu limitele de pedeapsă prevăzute de vechea reglementare, regimul sancţionator al concursului de infracţiuni prevăzut de vechiul Cod penal este mai favorabil întrucât prevede un spor de pedeapsă facultativ, şi nu un spor de pedeapsă obligatoriu, ca în noul Cod penal, suspendarea condiţionată a executării pedepsei prevăzută de art. 81 C. pen. anterior este mai favorabilă decât suspendare sub supraveghere reglementată de art. 91 C. pen. în vigoare, astfel încât a aplicat legea în vigoare la data comiterii infracţiunii. Punctul de vedere agreat de participanţii la întâlnire a fost în sensul că aplicarea legii de dezincriminare, potrivit art. 4 C. pen. este un demers distinct de aplicarea legii penale mai favorabile, conform art. 5 C. pen., şi anterior acestuia. Astfel, într-o primă etapă, se va face 3 aplicarea art. 4 C. pen., privind dezincriminarea, iar aplicarea legii penale mai favorabile se va face ulterior, cu privire la faptele incriminate şi în legea nouă. În acest sens pledează chiar faptul că legiuitorul a înţeles să reglementeze în două texte distincte cele două instituţii.


Sursa  ww.inm-lex.ro/fisiere/d_766/Minuta intalnire presedinti penale.pdf

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Principiul simetriei formelor actelor juridice. Modificarea unei clauze esenţiale a contractului autentic de vânzare-cumpărare, printr-un act adițional, act neîncheiat în forma autentică, duce la incidenţa, în privinţa actului adiţional, a sancţiunii nulităţii absolute pentru lipsa formei autentice.

Stabilirea liniei de hotar se face pe baza folosinţei faptice a proprietăţilor învecinate , dupa caz stabilita prin voinţa comună a proprietarilor.

Refacerea raportului de expertiza de către acelasi expert dupa anularea raportului de expertiza pentru vicii de procedura referitoare la convocarea părţilor ,face admisbila cererea de recuzare, deoarece expertul indicase deja opinia sa în raportul anulat, art. 27 alin. 1 pct. 7 Cpc din 1865.