Accident de circulație.Daunele morale în cunatum de 35.000 lei constituie o compensare rezonabilă a traumelor psihice , fiecare dintre victime au necesitat 100 zile îngrijiri medicale în vederea vindecării, art.54 alin.4 din Legea 136/1995, art. 1391 Cod civil.

 Curtea reţine că victimele au fost spitalizate o perioadă lungă de timp, necesitând 100 zile îngrijiri medicale, după care s-au aflat în tratament medical, în cursul căruia au continuat să aibă dureri. Internarea în spital, conştiinţa de a fi bolnavi, suferinţa de a fi privaţi de o viaţă normală corespunzătoare vârstei, implică şi o suferinţă psihică, ce presupune, de asemenea, o compensaţie şi anume sub forma unor daune morale pentru prejudiciul nepatrimonial ce li s-a cauzat.Nu poate fi omisă împrejurarea că partea civilă N.G. a fost în vârstă de 48 de ani la data accidentului şi este pensionar iar partea civilă N.G.T. la data evenimentului rutier era în vârstă de 24 de ani şi este mecanic auto, leziunile suferite în urma faptei inculpatului, putându-i pune în pericol grav exercitarea pe viitor în condiţii corespunzătoare a meseriei deţinute.




 Nu poate fi primită solicitarea asigurătorului de a fi reduse daunele morale, acestea fiind proporţionale cu prejudiciul încercat de părţile civile N.G.T. şi N.G.. Conform art.54 alin.4 din Legea 136/1995 modificată, „în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, asiguraţii sunt obligaţi să se apere în proces, iar citarea asiguratorului este obligatorie.” De aici rezultă voinţa legiuitorului de a limita poziţia procesuală a societăţii de asigurare la calitatea sa de asigurător, care îi oferă suficiente posibilităţi de apărare atât în nume propriu, cât şi prin subrogare în drepturile asiguratului. Potrivit noilor dispoziţii procesual penale, intrate în vigoare la 1 februarie 2014, asigurătorul are calitatea de parte responsabilă civilmente. În cazul producerii unui accident de circulaţie, având ca urmare cauzarea unui prejudiciu, pentru care s-a încheiat contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă, coexistă repararea pagubei bazată pe Codul civil – temei delictual – cu cea contractuală a asiguratorului, bazată pe contractul de asigurare încheiat în condiţiile reglementate prin Legea 136/1995 modificată. Mai mult, potrivit art. 2224 din Noul Cod civil, drepturile terţelor persoane păgubite se exercită împotriva celor răspunzători de producerea pagubei. Potrivit alin. 2 al aceluiaşi articol, asigurătorul poate fi chemat în judecată de persoanele păgubite, în limitele obligaţiilor ce îi revin acestuia din contractul de asigurare. Prin decizia nr.1/2005 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi în aplicarea disp. art. 54 alin.4 şi ale art. 57 din Legea nr.136/1995, privind asigurările şi reasigurările în România, cu modificările ulterioare, a stabilit că societatea de asigurare participă în procesul penal în calitate de asigurator de răspundere civilă. Curtea consideră că nu se impune diminuarea cuantumului daunelor morale acordate părţilor civile N.G. T. şi N.G., raportat la dispoziţiile art. 1391 NCC, deoarece despăgubirile acordate de instanţa fondului, prezintă un raport rezonabil de proporţionalitate cu atingerea adusă sănătăţii fizice şi psihice a acestora, reflectând gradul de lezare a valorii sociale ocrotite, intensitatea şi gravitatea suferinţei acestora, ambii necesitând pentru vindecare 100 zile îngrijiri medicale. Este de relevat, că în sarcina părţilor civile, instanţele nu au putut reţine vreo culpă în producerea accidentului, aceasta revenind în întregime inculpatului asigurat la SC G. Bucureşti. Curtea, respectând conţinutul RIL-ului 1/2005 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie apreciază că în mod corect Judecătoria Zalău a introdus în cauză şi a citat ca asigurător SC G.A. SA BUCUREŞTI. Instanţa fondului la stabilirea daunelor morale a avut în vedere vârsta de 48 de ani a părţii civile N.G. şi de 24 de ani a părţii civile N.G. T., culpa exclusivă a inculpatului în producerea evenimentului rutier, împrejurarea că fiecare dintre victime au necesitat 100 zile îngrijiri medicale în vederea vindecării, condiţii în care cuantumul daunelor morale fixate este rezonabil şi va fi menţinut de către Curte. Curtea reţine că victimele au fost spitalizate o perioadă lungă de timp, necesitând 100 zile îngrijiri medicale, după care s-au aflat în tratament medical, în cursul căruia au continuat să aibă dureri. Internarea în spital, conştiinţa de a fi bolnavi, suferinţa de a fi privaţi de o viaţă normală corespunzătoare vârstei, implică şi o suferinţă psihică, ce presupune, de asemenea, o compensaţie şi anume sub forma unor daune morale pentru prejudiciul nepatrimonial ce li s-a cauzat. Curtea reţine că daunele morale stabilite de judecătorie trebuie să aibă efecte compensatorii şi nu să constituie amenzi excesive pentru autorii prejudiciilor şi nici venituri nejustificate pentru victimele accidentelor. Aşa cum se arată în literatura de specialitate „sumele de bani acordate cu titlu de daune morale trebuie să poată fi calificate numai ca despăgubiri”. La stabilirea cuantumului daunelor morale Curtea va avea în vedere dispoziţiile dreptului intern şi european art. 1391 Cod civil, şi art 41 din CEDO şi ea apreciază că sumele de câte 35.000 lei acordate de către judecătorie, vor constitui o compensare rezonabilă a traumelor psihice încercate de victime, ca efect al faptei inculpatului. Nu poate fi omisă împrejurarea că partea civilă N.G. a fost în vârstă de 48 de ani la data accidentului şi este pensionar iar partea civilă N.G.T. la data evenimentului rutier era în vârstă de 24 de ani şi este mecanic auto, leziunile suferite în urma faptei inculpatului, putându-i pune în pericol grav exercitarea pe viitor în condiţii corespunzătoare a meseriei deţinute. Aşa fiind solicitarea asigurătorului de a se dispune reducerea cuantumului daunelor morale, nu este fondată.


Curtea de Apel Cluj, Secţia penală, extras din  Decizia nr. 871/A din 22 octombrie 2014 , sursa http://www.curteadeapelcluj.ro/Jurisprudenta/sectia%20penala/penal%20trim%204%202014.pdf

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Principiul simetriei formelor actelor juridice. Modificarea unei clauze esenţiale a contractului autentic de vânzare-cumpărare, printr-un act adițional, act neîncheiat în forma autentică, duce la incidenţa, în privinţa actului adiţional, a sancţiunii nulităţii absolute pentru lipsa formei autentice.

Stabilirea liniei de hotar se face pe baza folosinţei faptice a proprietăţilor învecinate , dupa caz stabilita prin voinţa comună a proprietarilor.

Refacerea raportului de expertiza de către acelasi expert dupa anularea raportului de expertiza pentru vicii de procedura referitoare la convocarea părţilor ,face admisbila cererea de recuzare, deoarece expertul indicase deja opinia sa în raportul anulat, art. 27 alin. 1 pct. 7 Cpc din 1865.