Durata extinsă din 2011 şi până în prezent a măsurii controlului judiciar, pe o durată de 4 ani, poate dobândi un caracter nerezonabil dacă, în raport de gravitatea faptelor, complexitatea cauzei, probatoriul rămas a fi efectuat, comportamentul procesual al inculpatului, se dovedeşte a fi o măsură disproporţionată faţă de scopul urmărit, cel al bunei derulări a procesului penal, art.242 alin.1 C.pr.pen.
Revocarea
controlului judiciar sau menţinerea acestuia, trebuie examinată, însă, şi în
raport de dispoziţiile art.5 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, dar
şi a art.2 din Protocolul nr.4 adiţional la Convenţia menţionată. Cât priveşte
necesitatea menţinerii măsurii preventive într-o societate democratică,
instanţa europeană a statuat că prevederile aplicabile într-un stat trebuie să
respecte pe cât posibil valorile unei societăţi democratice, în special
preeminenţa dreptului. Pe de altă parte, autorităţile judiciare naţionale pot
dispune restrângerea libertăţii de mişcare a unei persoane cu respectarea
necesităţii proporţionalităţii măsurii şi a scopului pentru care aceasta a fost
aplicată. Durata extinsă din 2011 şi
până în prezent a măsurii controlului judiciar, pe o durată de 4 ani, poate
dobândi un caracter nerezonabil dacă, în raport de gravitatea faptelor,
complexitatea cauzei, probatoriul rămas a fi efectuat, comportamentul procesual
al inculpatului, se dovedeşte a fi o măsură disproporţionată faţă de scopul
urmărit, cel al bunei derulări a procesului penal. Prelungirea măsurii poate
deveni nejustificată dacă se constată dispariţia justului echilibru între
restrângerea dreptului la liberă circulaţie al inculpatului şi scopul urmărit,
prin atingerea adusă acestui drept. Inculpatului i s-a restrâns dreptul la
libera circulaţie, pentru o durată apreciată de Curte, ca excesivă. Inculpatul
este acuzat de comiterea unor infracţiuni grave, dar natura acuzaţiilor nu poate
constitui un temei pentru restrângerea unor drepturi pentru o durată mare de
timp, întrucât orice persoană are vocaţia de a fi judecată într-un termen
rezonabil, pentru a se evita menţinerea ei într-o stare de nesiguranţă, cu
privire la situaţia sa pentru o perioadă de timp prea mare (C.E.D.O, cauza
Wemhhof c/a R.F.G.), cu atât mai mult cu cât acuzaţiile penale sunt însoţite de
o restrângere a dreptului la libera circulaţie. Această restrângere nu poate fi
acceptată, decât prin raportare şi la durata rezonabilă a măsurii, condiţie ce
rezultă din art.6 paragraf 1 al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului
şi a libertăţilor fundamentale, întrucât prin perpetuarea unei măsuri
restrictive de drepturi, se încalcă dreptul la un proces echitabil, cu referire
la componenta judecării cauzei într-un termen rezonabil.
Prin
sentinţa penală 158 din 23 aprilie 2013 a Tribunalului Cluj s-a dispus
condamnarea inculpatului R.A. pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere fără
drept a unor date informatice în scopul comiterii infracţiunii de transfer
neautorizat de date prev.de art.46 alin.2 din Legea 161/2003 cu art.41 alin.2
C.p., la o pedeapsă de 2 ani închisoare. De asemenea, pentru comiterea
infracţiunii de transmitere neautorizată de date de identificare în scopul
efectuării de operaţiuni prev.de art.1 pct.11 din Legea 365/2002, faptă
incriminată de art.27 alin.3 din Legea 365/2002 cu aplicarea art.41 alin.2
C.pen., acesta a fost condamnat la 2 ani şi 6 luni închisoare. Prin aceeaşi
sentinţă, inculpatul a fost condamnat şi pentru săvârşirea infracţiunii de
deţinere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu prev.de art.4
alin.1 din Legea 143/2000 la o pedeapsă de 1000 lei amendă. În urma concursului
real de infracţiuni, constatat de tribunal, instanţa a contopit pedepsele,
inculpatul urmând să o execute pe cea mai grea, de 2 ani şi 6 luni închisoare,
prin privare de libertate. Prin aceeaşi sentinţă, s-a modificat controlul judiciar
impus inculpatului prin dec.pen.509/2011 a Curţii de Apel Cluj, schimbat
anterior prin încheierile penale f.nr.din datele de 21.05.2012, 18.09.2012,
03.12.2012, 22.01.2013 şi 19.02.2013 ale Tribunalului Cluj, în sensul că s-au
înlăturat obligaţiile impuse inculpatului în temeiul art.1602 , alin.31
C.pr.pen., menţinânduse celelalte obligaţii impuse inculpatului, până la
rămânerea definitivă a acestei sentinţe……
Potrivit
disp.art.242 alin.1 C.pr.pen., atunci când nu mai exista vreun temei care să
justifice menţinerea măsurii preventive, aceasta trebuie revocată din oficiu
sau la cerere. Inexistenţa vreunui temei care să justifice menţinerea în
continuare a controlului judiciar, este supusă aprecierii instanţei, care are
îndatorirea de a constata dispariţia temeiului pentru care a fost luată măsura
preventivă. În speţă, revocarea controlului judiciar sau menţinerea acestuia,
trebuie examinată, însă, şi în raport de dispoziţiile art.5 din Convenţia
Europeană a Drepturilor Omului, dar şi a art.2 din Protocolul nr.4 adiţional la
Convenţia menţionată. Conform art.2 paragrafele 2 şi 3 din Protocolul nr.4 adiţional
la Convenţie, orice persoană este liberă să părăsească orice ţară, inclusiv pe
a sa, iar exercitarea acestui drept nu poate face obiectul altor restrângeri
decât acelea care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare, într-o
societate democratică, pentru securitatea naţională, siguranţa publică,
menţinerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protecţia sănătăţii sau
a moralei, ori pentru protejarea drepturilor şi libertăţilor altora. Instanţa
dispune revocarea măsurii preventive a controlului judiciar, dacă, în urma
acestei examinări, constată că măsura preventivă nu mai poate fi considerată
necesară într-o societate democratică şi proporţională cu scopul urmărit prin
aplicarea acesteia, cum este cazul în care inculpatul a respectat întocmai, pe
durata pentru care măsura preventivă a fost luată şi menţinută, obligaţiile
dispuse de instanţa de judecată, s-a prezentat la fiecare termen al dosarului
şi a fost audiat cu privire la infracţiunile reţinute prin rechizitoriu.
Paragraful 3 al aceluiaşi articol, statuează că „exercitarea acestor drepturi
nu poate face obiectul altor restrângeri decât acelea care, prevăzute de lege,
constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea
naţională, siguranţa publică, menţinerea ordinii publice, prevenirea faptelor
penale, protecţia sănătăţii sau a moralei, ori pentru protejarea drepturilor şi
libertăţilor altora.” În sistemul european de protecţie a drepturilor omului,
conceptul de libertate are două componente: primul este cel prevăzut în art.5
din Convenţie, care garantează libertatea şi siguranţa persoanei, acestea
privind libertatea sa fizică, şi anume dreptul oricărei persoane de a nu fi
reţinută sau arestată în mod abuziv; cel de al doilea priveşte restricţiile la
libertatea de circulaţie, care intră în domeniul de aplicare al art.2 din
Procotolul nr.4 adiţional la Convenţie. Dreptul la liberă circulaţie, atât în
interiorul unui stat, cât şi între state nu este absolut, exercitarea acestuia
putând face obiectul unor restrângeri, astfel cum sunt prevăzute în art.2
paragraful 3 din Protocolul nr.4. Cât priveşte necesitatea menţinerii măsurii
preventive într-o societate democratică, instanţa europeană a statuat că
prevederile aplicabile într-un stat trebuie să respecte pe cât posibil valorile
unei societăţi democratice, în special preeminenţa dreptului. Pe de altă parte,
autorităţile judiciare naţionale pot dispune restrângerea libertăţii de mişcare
a unei persoane cu respectarea necesităţii proporţionalităţii măsurii şi a
scopului pentru care aceasta a fost aplicată. Curtea reţine că în speţă, nu mai
există temeiuri care să justifice prelungirea măsurii controlului judiciar, în
condiţiile în care aceasta reprezintă o măsură restrictivă de libertate, cu
caracter de excepţie, iar constatarea că în cauză există indicii care conduc la
presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi comis faptele pentru care este
cercetat, nu este suficientă şi nu justifică prin ea însăşi, prelungirea
măsurii. De remarcat, că a fost finalizată până în prezent urmărirea penală,
judecata în primă instanţă, dosarul aflându-se în apel, cale ordinară de atac,
mai fiind necesar a se depune, pentru justa soluţionare a cauzei doar probe
scrise, care trebuie să parvină din străinătate, motiv pentru care menţinerea
unei măsuri restrictive de libertate, faţă de inculpatul R., nu mai este
justificată. Pe de altă parte, aşa cum rezultă din actele dosarului, măsura
controlului judiciar s-a luat faţă de acesta la 6 aprilie 2011, după ce în luna
martie 2011 a fost trimis în judecată la Tribunalul Cluj. Curtea reţine că prin
ordonanţa de urgenţă publicată la 15 decembrie 2014, în art.2151 alin.8
C.pr.pen., se prevede că „în cursul judecăţii în primă instanţă, durata totală
a controlului judiciar nu poate depăşi un termen rezonabil şi, în toate
cazurile, nu poate depăşi 5 ani de la momentul trimiterii în judecată.” Având
în vedere conduita procesuală a inculpatului, înainte de a se dispune faţă de
el măsura preventivă, dar şi ulterior, acesta prezentându-se la toate chemările
organului de urmărire penală, respectând întocmai dispoziţiile acestuia, precum
şi a obligaţiilor dispuse de instanţa de judecată, în condiţiile în care se
efectuează cercetări de la începutul anului 2009, toate acestea constituie
garanţii suficiente că buna desfăşurare a procesului penal, nu va fi
împiedecată în niciun fel, iar derularea cercetării judecătoreşti poate fi
realizată în continuare şi fără a se dispune o restrângere a libertăţii de
mişcare a inculpatului R.A.. Între privarea de libertate şi restricţia
libertăţii de circulaţie nu există deosebiri de natură ori de esenţă ci, doar
de diferenţă de grad ori de intensitate (cauza Guzzardi c/a Italiei, hotărârea
din 6.11.1980, citată în hotărârea din 25.01.2007 în cauza Sissanis împotriva
României). Curtea reţine şi apreciază că, prelungirea măsurii preventive a
controlului judiciar faţă de inculpat nu mai poate fi privită ca fiind
necesară, într-o societate democratică şi proporţională cu scopul urmărit, prin
aplicarea acesteia. Durata extinsă din 2011 şi până în prezent a măsurii
controlului judiciar, pe o durată de 4 ani, poate dobândi un caracter
nerezonabil dacă, în raport de gravitatea faptelor, complexitatea cauzei,
probatoriul rămas a fi efectuat, comportamentul procesual al inculpatului, se
dovedeşte a fi o măsură disproporţionată faţă de scopul urmărit, cel al bunei
derulări a procesului penal. Prelungirea măsurii poate deveni nejustificată
dacă se constată dispariţia justului echilibru între restrângerea dreptului la
liberă circulaţie al inculpatului şi scopul urmărit, prin atingerea adusă
acestui drept. Inculpatului i s-a restrâns dreptul la libera circulaţie, pentru
o durată apreciată de Curte, ca excesivă. Inculpatul este acuzat de comiterea
unor infracţiuni grave, dar natura acuzaţiilor nu poate constitui un temei
pentru restrângerea unor drepturi pentru o durată mare de timp, întrucât orice
persoană are vocaţia de a fi judecată într-un termen rezonabil, pentru a se
evita menţinerea ei într-o stare de nesiguranţă, cu privire la situaţia sa pentru
o perioadă de timp prea mare (C.E.D.O, cauza Wemhhof c/a R.F.G.), cu atât mai
mult cu cât acuzaţiile penale sunt însoţite de o restrângere a dreptului la
libera circulaţie. Această restrângere nu poate fi acceptată, decât prin
raportare şi la durata rezonabilă a măsurii, condiţie ce rezultă din art.6
paragraf 1 al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale, întrucât prin perpetuarea unei măsuri restrictive de drepturi, se
încalcă dreptul la un proces echitabil, cu referire la componenta judecării
cauzei într-un termen rezonabil. Aşa fiind, în speţă sunt incidente prevederile
art.242 alin.1 C.pr.pen., rap.la art.2151 alin.8 C.pr.pen., condiţii în care,
Curtea va revoca măsura preventivă a controlului judiciar luată faţă de inculpatul
R.A., prin decizia penală nr. 509 din 6 aprilie 2011 a Curţii de Apel Cluj şi a
modificărilor aduse acesteia prin încheierea penală din 17 mai 2012; 18
septembrie 2012; 19 februarie 2013 de Tribunalul Cluj şi va înlătura
obligaţiile impuse inculpatului prin aceste hotărâri. Cheltuielile judiciare
vor rămâne în sarcina statului, în baza art.275 alin.3 C.pr.pen. (Judecător
Delia Purice)
Curtea de Apel Cluj, Secţia penală, Extras Încheiere din 17 decembrie 2014, sursa: http://www.curteadeapelcluj.ro/Jurisprudenta/sectia%20penala/penal%20trim%204%202014
Comentarii
Trimiteți un comentariu