Tulburare de posesie, stabilirea despăgubirii în echitate, art.41 din Convenţia Europeană.A Drepturilor Omului.
Insuficienţa
probelor, argumentelor şi a motivării sentinţei instanţei de fond, trebuiesc
suplinite, de instanța de apel, față de caracterul devolutiv. Dacă legislaţia naţională nu permitea o rezolvare
judicioasă a dosarului, magistraţii din apel trebuiau să suplinească
administrarea probelor şi motivarea hotărârii, prin normele dreptului european,
putând stabili "în echitate" o sumă corespunzătoare în favoarea
părţii civile. CEDO reaminteşte că o hotărâre prin care se constată o încălcare
a drepturilor unei părţi, determină statul de a pune capăt acelei încălcări şi
de a elimina consecinţele păgubitoare pentru acea persoană. Conform
jurisprudenţei Curţii Europene, partea civilă poate obţine rambursarea
prejudiciului material în măsura în care s-a stabilit realitatea acestuia
precum şi caracterul rezonabil al cuantumului.
Aşa cum
am arătat, hotărârea Tribunalului Cluj este nelegală şi netemeinică, întrucât
dacă a apreciat insuficienţa probelor, argumentelor şi a motivării sentinţei
instanţei de fond, trebuia să le suplinească ea însăşi în apel, faţă de
caracterul devolutiv al acestuia şi care permitea o nouă judecată pe fond
conform art.345 C.proc.pen. De asemenea, dacă s-a constatat că legislaţia
naţională nu permitea o rezolvare judicioasă a dosarului, magistraţii din apel
trebuiau să suplinească administrarea probelor şi motivarea hotărârii, prin
normele dreptului european, putând stabili "în echitate" o sumă
corespunzătoare în favoarea părţii civile. (cauza Comingersoll împotriva
Portugaliei CEDO 2000). CEDO reaminteşte că o hotărâre prin care se constată o
încălcare a drepturilor unei părţi, determină statul de a pune capăt acelei
încălcări şi de a elimina consecinţele păgubitoare pentru acea persoană. Dacă
dreptul intern pertinent nu permite decât o eliminare imperfectă a
consecinţelor acestei încălcări, art.41 din Convenţia Europeană conferă Curţii
competenţa de a acorda o reparaţie în favoarea părţii vătămate. Printre
elementele luate în considerare de către Curte, atunci când se pronunţă în
materie, se numără prejudiciul material, mai precis pierderile efectiv suferite,
rezultând direct din pretinsa încălcare, şi prejudiciul moral, care reprezintă
repararea stării de angoasă, a neplăcerilor şi a incertitudinilor rezultând din
această încălcare, precum şi din alte pagube nemateriale. (cauza Ernestina
Zullo din noiembrie 2004). De altfel, în cazul în care diverse elemente
constituind prejudiciul nu se pretează la un calcul exact, sau în cazul în care
distincţia între prejudiciul material şi cel moral se realizează mai greu,
Curtea le poate examina împreună. (cauza Comingersoll împotriva Portugaliei
CEDO 2000). În speţa de faţă, în privinţa valorii despăgubirii solicitate de
partea civilă, aceasta nu a transmis un raport de expertiză care să permită
determinarea valorii produselor agricole ce puteau fi cultivate pe suprafaţa de
teren de 800 mp ocupată de inculpat, şi nici instanţa de apel, din oficiu, nu a
ordonat administrarea unei asemenea probe ştiinţifice. Cu toate acestea,
conform prevederilor legislaţiei europene respectiv art.41 din CEDO şi ţinând
cont că pe acea suprafaţă de teren se puteau cultiva cartofi, care pe piaţa
liberă aveau preţuri cuprinse de la 1,40 lei – cartofi de toamnă (vechi) şi
până la 3,5 lei/kg (cartofi noi) albi şi roşii, instanţa de recurs estimează
valoarea prejudiciului încercat de partea civilă la suma de 1200 lei acordată
de Judecătoria Gherla. Conform jurisprudenţei Curţii Europene, partea civilă
poate obţine rambursarea prejudiciului material în măsura în care s-a stabilit
realitatea acestuia precum şi caracterul rezonabil al cuantumului. Din actele
depuse la dosar rezultă că acel teren aparţine părţii civile, de asemenea este
un fapt notoriu că în acea zonă se pot cultiva cartofi, este probată pe piaţa
liberă valoarea acestora, şi nu în ultimul rând, valoarea beneficiului
nerealizat de către partea civilă pe o durată de trei ani, 2007-2009, în sumă
de 1200 lei nu este exagerată, având un caracter rezonabil, ţinând cont de
împrejurarea că până în prezent, inculpatul nu l-a despăgubit cu nimic pe
păgubit. Aşa fiind, instanţa de recurs va stabili în echitate, că suma de 1200
lei acordată de instanţa de fond va contribui la justa dezdăunare a părţii
civile. Pentru motivele ce preced, Curtea a admis ca fondat recursul
declarat de partea civilă H.A., în baza art.385/15 pct.2 lit.a C.proc.pen.
împotriva deciziei penale nr.11/A din data de 18 ianuarie 2010 a Tribunalului
Cluj pe care a casat-o şi a menţinut sentinţa penală nr.1240 din dată de
19.10.2009 a Judecătoriei Gherla, apelul inculpatului fiind greşit admis.
Comentarii
Trimiteți un comentariu