Plata cheltuielilor de judecată la care a fost obligată Comisia județeană de aplicare a legii fondului funciar se face de către Instituţia Prefectului, art. 274 C.pr.civ din 1865, art. 51 , art. 52 din Legea nr. 18/1991, art,3,4 din Regulamentul aprobat prin HG nr.890/2005.

Cercetând conţinutul tuturor dispoziţiilor legale care reglementează procedura de constituire, atributiile si functionarea  Comisiei județene de aplicare a legii fondului funciar  se constată că această autoritate publică nu are însă un patrimoniu propriu din care să-şi execute obligaţiile stabilite în sarcina sa. În aceste condiții  singura soluţie posibilă este aceea ca obligaţiile băneşti stabilite în sarcina Comisiei Judeţene să fie executate de către o altă instituţie sau autoritate publică ce deţine un patrimoniu, aceasta trebuind să aibă atribuţii concrete în materia aplicării legii fondului funciar şi, în plus, să fie învestită cu autoritate de stat. Tribunalul apreciază că Instituţia Prefectului este instituţia publică ce trebuie să plătească sumele de bani stabilite prin hotărâri judecătoreşti în sarcina Comisiei judeţene de aplicare a legilor fondului funciar – autoritate publică la nivel judeţean.

  

Analizând acest motiv de recurs Tribunalul reţine următoarele:

Problema de drept ce trebuie tranşată în mod irevocabil prin prezentul recurs este aceea de a stabili împotriva cui se poate porni executarea silită în cazul în care entitatea obligată printr-o hotărâre judecătorească este Comisia Judeţeană V pentru stabilirea dreptului de proprietate privată.

Poate creditorul să înceapă executarea silită, într-o astfel de situaţie, împotriva Prefecturii Judeţului V?

Pentru rezolvarea problemei supusă discuţiei este necesar, pe de o parte, a se cerceta dispoziţiile legale privitoare la natura juridică a instituţiei „Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată” iar, pe de altă parte, a se verifica conexiunile acestei reglementări cu asigurarea dreptului fundamental de acces la o instanţă judecătorească (art. 6 din CEDO) .

În acest sens Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a statuat în jurisprudenţa sa cã "dreptul la un tribunal garantat de art. 6 alin. 1 din Convenţie ar fi iluzoriu dacã ordinea juridicã internã a unui stat contractant ar permite ca o hotãrâre judecãtoreascã definitivã şi obligatorie sã rãmânã inoperantã în detrimentul unei pãrţi. Executarea unei sentinţe, a oricãrei instanţe, trebuie consideratã ca fãcând parte integrantã din «proces» în sensul art. 6". (cauzele SC S. U. împotriva României, 2007, I. împotriva Greciei, 1997).

Procedând la acest demers judiciar se constată următoarele:

a) Potrivit art. 12 alin. 1), 2) şi 3) din legea nr. 18/1991:

(1) In scopul stabilirii dreptului de proprietate prin reconstituirea sau constituirea acestuia, atribuirii efective a terenurilor celor indreptatiti si eliberarii titlurilor de proprietate, in fiecare comuna, oras sau municipiu, se constituie, prin ordinul prefectului, o comisie condusa de primar.
    (2) Comisiile comunale, orasenesti sau municipale vor functiona sub indrumarea unei comisii judetene, numita prin ordinul prefectului si condusa de acesta.
    (3) Procedura de constituire si modul de functionare a comisiilor, precum si modelul si modul de atribuire a noilor titluri de proprietate se vor stabili prin hotarare a Guvernului in termen de 15 zile de la data publicarii prezentei legi. Din comisii vor face parte cetateni desemnati de obste din toate categoriile indreptatite, specialisti si functionari publici. In comunele constituite din mai multe sate, cetatenii vor fi desemnati proportional cu ponderea numerica a locuitorilor din fiecare sat.
   

 b)       Potrivit art. II din Legea nr. 263/2006

 (1) Salariatii institutiilor publice implicati in mod direct in aplicarea legilor fondului funciar, membrii in comisiile constituite in baza art. 12 din Legea nr. 18/1991 , republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, beneficiaza de un spor lunar de dificultate de pana la 50% din salariul de incadrare, pe o perioada de un an calculata de la data intrarii in vigoare a prezentei legi. Stabilirea salariatilor care beneficiaza de acest drept si a cuantumului sporului ce se acorda se face anual de catre conducatorul institutiei implicate in aplicarea dispozitiilor legale privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra proprietatii funciare, in limita fondurilor alocate pentru plata salariilor.
    (2) Reprezentantii fostilor proprietari deposedati sau mostenitorii acestora care au solicitat terenuri in termenul legal, membrii in comisiile constituite in baza art. 12 din Legea nr. 18/1991 , republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, beneficiaza de o indemnizatie echivalenta cu media sumelor reprezentand sporurile acordate celorlalti membri ai comisiei, salariati ai institutiilor publice.
    (3) J. prevazute la alin. (2) vor fi asigurate din bugetul unitatii administrativ-teritoriale in care functioneaza comisia."

           

c) Art. 51 şi art. 52 din Legea nr. 18/1991 au următorul conţinut:

Art. 51.

    Comisia judeteana este competenta sa solutioneze contestatiile si sa valideze ori sa invalideze masurile stabilite de comisiile locale.

            Art. 52.

1) In sensul prezentei legi, comisia locala este autoritate publica cu activitate administrativa, iar comisia judeteana este autoritate publica cu autoritate administrativ-jurisdictionala.
    (2) Comisia judeteana si cea locala au, in limitele competentei lor si prin derogare de la dispozitiile  C o d u l u i   d e procedura civila, calitate procesuala pasiva si, cand este cazul, activa, fiind reprezentate legal prin prefect, respectiv primar sau, pe baza unui mandat conventional, de catre unul dintre membri, nefiind obligatorie asistarea prin avocat.
    (3) Prevederile art. 274 din  C o d u l   d e procedura civila sunt aplicabile.

            d) Potrivit art. 274 alin. 1) C proc civ:

            „Partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată”

               

                e) Prin HG nr. 890/2005 s-a aprobat Regulamentul privind procedura de constituire, atributiile si functionarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor, a modelului si modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum si punerea in posesie a proprietarilor

                Potrivit art. 3 din HG nr. 890/2005:

 Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Ministerul Agriculturii, Pãdurilor şi Dezvoltãrii Rurale vor asigura realizarea atribuţiilor şi responsabilitãţilor stabilite prin Legea nr. 1/2000 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi prin Legea nr. 18/1991 , republicatã, cu modificãrile ulterioare, şi vor propune Guvernului mãsurile necesare.
            Potrivit art. 4 din Regulamentul aprobat prin HG nr. 890/2005:

  (1) Comisia judeteana sau a municipiului B este numita prin ordin al prefectului şi va avea urmãtoarea componenta:

a)      prefectul - preşedintele comisiei;

  b) subprefectul desemnat de prefect - în caz de indisponibilitate determinata de boala, demisie sau suspendare a prefectului preia prerogativele acestuia;
  c) secretarul general al instituţiei prefectului - secretarul comisiei;
  d) directorul direcţiei de contecios administrativ şi controlul legalitãţii;
  e) directorul oficiului judeţean de cadastru şi publicitate imobiliarã;
  e^1) directorul executiv al direcţiei pentru agricultura şi dezvoltare ruralã judeteana sau a municipiului B;

  f) reprezentantul teritorial al Agenţiei Domeniilor Statului;
  g) directorul sucursalei teritoriale a Administraţiei Naţionale "Îmbunãtãţiri Funciare" - S.A.;
  h) un reprezentant desemnat de consiliul judeţean respectiv al Municipiului B;
  i) inspectorul-şef al inspectoratului silvic teritorial sau împuternicitul acestuia;
  j) directorul direcţiei silvice din cadrul Regiei Naţionale a Pãdurilor - Romsilva sau împuternicitul acestuia;

  k) un reprezentant al Asociaţiei Proprietarilor de Pãduri din România;
  l) un reprezentant al Asociaţiei Administratorilor de Pãduri;
  m) un reprezentant al asociaţiilor proprietarilor de terenuri agricole legal constituite;
  (2) În vederea sprijinirii comisiei judeţene pentru îndeplinirea atribuţiilor ce îi revin, prin ordin al prefectului se constituie un colectiv de lucru compus din specialişti, delegaţi pe toatã durata functionarii comisiei de cãtre conducãtorii instituţiilor, agenţilor economici sau asociaţilor prevãzuţi la alin. (1).

            Din conţinutul textelor de lege expuse mai sus, Tribunalul reţine următoarele:

            Comisia Judeţeană V pentru stabilirea dreptului de proprietate privată este autoritate publică cu autoritate administrativ-jurisdicţională (potrivit art. 52 alin. 1 din Legea nr. 18/1991), este numită de Prefectul Judeţului V şi are o componenţă complexă – formată din 12 persoane, 10 dintre acestea fiind reprezentând anumite instituţii sau autorităţi publice.

            Potrivit art. 52 alin. 2) din Legea nr. 18/1991  „Comisia judeteana si cea locala au, in limitele competentei lor si prin derogare de la dispozitiile  C o d u l u i   d e procedura civila, calitate procesuala pasiva si, cand este cazul, activa, …” iar potrivit alineatului 3) al aceluiaşi articol această instituţie poate obţine cheltuieli de judecată în cazul în care câştigă un proces, respectiv poate fi obligată la plata de cheltuieli de judecată atunci când pierde un proces -  „ Prevederile art. 274 din  C o d u l   d e procedura civila sunt aplicabile.”

            Atunci când pierde un proces şi se solicită şi se dovedesc efectuarea unor cheltuieli de judecată de către partea care a câştigat, Comisia Judeţeană va fi obligată prin hotărârea instanţei la plata acestor cheltuieli.

            Regula generală instituită la art. 371¹ C proc civ prevede că obligaţia stabilită prin hotărârea unei instanţe se aduce la îndeplinire de bunăvoie, în caz contrar ea fiind adusă la îndeplinire prin executare silită.

            Aşadar, atunci când prin hotărârea unei instanţe Comisia Judeţeană este obligată la plata unei sume de bani această autoritate are trebui să plătească de bunăvoie suma respectivă către creditor, în caz contrar fiind pasibilă de executare silită.

            Numai că, cercetând conţinutul tuturor dispoziţiilor legale care reglementează procedura de constituire, atributiile si functionarea acestei Comisii se constată că această autoritate publică nu are însă un patrimoniu propriu din care să-şi execute obligaţiile stabilite în sarcina sa.

            În aceste condiţii, Tribunalul constată că se impune necesitatea identificării soluţiei ce trebuie adoptată pentru realizarea dreptului creditorului stabilit printr-o hotărâre judecătorească.

            A interpreta că, în fapt, dispoziţiile din cuprinsul unei hotărâri judecătoreşti prin care Comisia Judeţeană este obligată la plata unei sume de bani nu pot fi realizate niciodată (deoarece această Comisie nu are un patrimoniu propriu) înseamnă a ajunge la o concluzie contrară voinţei legiuitorului, exprimată în mod lipsit de orice echivoc prin art. 52 alin. 2) şi 3) din legea nr. 18/1991, unde s-a prevăzut legitimitatea procesuală a acestei autorităţi şi faptul că poate fi obligată la cheltuieli de judecată.

            O astfel de interpretare, prin urmare, este exclusă.

            În aplicarea principiului „norma legală trebuie interpretată în sensul de a produce efecte, iar nu în sensul de a nu produce astfel de efecte” se impune identificarea soluţiei ce trebuie aplicată pentru ca creditorul să-şi poată realiza dreptul său stabilit prin hotărâre judecătorească în contradictoriu cu Comisia Judeţeană.

            În acest sens Tribunalul apreciază că 2 soluţii pot fi puse în discuţie:

1)      creditorul să-şi  poată realiza creanţa sa prin executarea declanşată împotriva membrilor ce fac parte din Comisia Judeţeană;

2)      creditorul să-şi  poată realiza creanţa sa prin executarea unei alte instituţii publice.

Tribunalul reţine că prima dintre variantele puse în discuţie nu poate fi acceptată deoarece:

- interpretând teleologic dispoziţiile art. 52 din Legea nr. 18/1991 nu se poate ajunge la concluzia raţională şi pertinentă că voinţa legiuitorului ar fi fost în sensul că executarea silită a sumelor de bani stabilite în sarcina Comisiei judeţene se face, în fapt, prin executarea fiecăruia dintre membrii ce fac parte din Comisie sau doar a unora dintre aceştia.

Ar apărea impedimente serioase în ceea ce priveşte determinarea gradului de culpă a fiecăruia dintre membrii Comisiei, în ceea ce priveşte natura juridică a răspunderii – solidară sau divizibilă, aspecte neclarificate prin vreo normă legală şi generatoare de conflicte noi. De asemenea, ar constitui o soluţie inedită şi contrară tuturor celorlalte reglementări din dreptul intern privitoare la răspunderea unei autorităţi publice a statului.

- creditorul s-ar afla într-o situaţie total nefavorabilă deoarece s-ar afla într-o situaţie de incertitudine în ceea ce priveşte persoana sau persoanele din cadrul Comisiei împotriva căreia ar trebui să se îndrepte cu executarea, existând şanse destul de mari să i se poată opună o contestaţie serioasă cu privire la inexistenţa vreunei culpe a persoanei împotriva căreia a început executarea, cu privire la cuantumul sumei pe care l-ar putea solicita de la un anumit membru, fiind nevoit astfel să parcurgă un alt proces pe fond.

În aceste condiţii, Tribunalul reţine că singura soluţie posibilă este aceea ca obligaţiile băneşti stabilite în sarcina Comisiei Judeţene să fie executate de către o altă instituţie sau autoritate publică ce deţine un patrimoniu.

În ceea ce priveşte identificarea acestei instituţii, Tribunalul apreciază că aceasta trebuie să aibă atribuţii concrete în materia aplicării legii fondului funciar şi, în plus, să fie învestită cu autoritate de stat.

Potrivit art. 3 din HG nr. 890/2005 (text expus mai sus) Tribunalul reţine că două dintre ministerele ce fac parte din structura Guvernului României au obligaţia şi competenţa de a „asigura realizarea atribuţiilor şi responsabilităţilor stabilite prin Legea nr. 1/2000 … şi prin Legea nr. 18/1991”.

Este vorba despre Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Ministerul Agriculturii, Pãdurilor şi Dezvoltãrii Rurale.

Constatând că:

-          prefectul are calitatea de preşedinte al Comisiei judeţene;

-          prefectul sprijină Comisia judeţeană prin constituirea unui colectiv de lucru compus din specialişti;

-          prefectul este reprezentantul Guvernului pe plan local;

-          secretariatul Comisiei este asigurat de secretarul Instituţiei Prefectului;

-          potrivit art. 7 din Legea nr. 340/2004 privind prefectul şi instituţia prefectului Ministerul Administraţiei şi Internelor finanţează activitatea instituţiei prefectului,

 Tribunalul apreciază că Instituţia Prefectului este instituţia publică ce trebuie să plătească sumele de bani stabilite prin hotărâri judecătoreşti în sarcina Comisiei judeţene de aplicare a legilor fondului funciar – autoritate publică la nivel judeţean.

           

T R I B U N A L U L   V R A N C E A, SECTIA CIVILA, DECIZIA CIVILĂ  Nr. 780/2009 pe http://www.jurisprudenta.org.