Postări

Respingerea cererii nu atrage restituirea ajutorului public judiciar,art. 19 alin. 2 din OUG nr. 51/2008, art. 6 din Conventia Europeană a Drepturilor Omului.

Art. 19 alin. 2 din OUG nr. 51/2008 prevede că instanta poate dispune, odată cu solutionarea cauzei, obligarea părtii care a beneficiar de ajutor public judiciar la restituirea în tot sau în parte, a cheltuielilor avansate de către stat, dacă prin comportamentul nediligent avut în timpul procesului, a cauzat pierderea procesului ori dacă prin hotărârea judecătorească s-a constatat că actiunea a fost exercitată abuziv. Prima instantă a dat o interpretare excesivă acestui text de lege, în prezenta cauză. Astfel, potrivit art. 109 alin. 1 Cod procedură civilă, oricine pretinde un drept împotriva unei alte persoane, trebuie să facă o cerere înaintea instantei competente. Împrejurarea că cererea de chemare în judecatăa fost respinsă ca neîntemeiată nu conduce în mod automat la concluzia că reclamantul a avut un comportament nediligent sau că actiunea a fost exercitată abuziv. O interpretare de această manieră încalcă dispoziiile a

Antecontract avand ca obiect un teren ce face obiectul legii fondului funciar , cesiunea creantei din antecontract privind cumpararea terenului, obtinerea titlului de proprietate pana la un anumit termen stabilit prin antecontract da nastere unui termen suspensiv pentru obligatia de incheiere a vanzarii prescriptia necurgand, obtinerea titlului dupa acest termen nu duce la incetarea antecontractului, vanzarea de catre cumparatorul din antecontract ulterior cesiuni este nula absoluta, cesionarul are calitate procesual in obtinerea unei hotarari care sa tina loc de vanzare,art. 5 alin. (1) – Titlul X – Legea nr. 247/2005.

Până la împlinirea termenului suspensiv – data obţinerii actului de proprietate în procedura Legii nr. 18/1991, obligaţia asumată de părţi este imprescriptibilă.Fiind un termen suspensiv de executare stipulat în beneficiul debitorilor obligaţiei de a face – promitentul vânzător – „pendente termine”, debitorul nu poate fi acţionat în judecată pentru neexecutarea prestaţiei, deoarece datoria sa nu a ajuns la scadenţă.Împrejurarea că în speţă titlul de proprietate pentru terenul agricol în suprafaţă de 17 ha. a fost obţinut după data stabilita in anteontract , nu constituie o cauză de încetare a obligaţiei asumate de promitenţii vânzători de a perfecta în viitor contractul de vânzare-cumpărare, ci eventual pune în discuţie problema răspunderii contractuale a debitorului obligaţiei pentru pagubele pricinuite cocontractantului, urmare a neexecutării culpabile a obligaţiilor asumate de fiecare semnatar al convenţiei. C ntractul de vânzare-cumpărare nr. 1994/3.09.2010 încheiat între benefi

Terenul primit de defunct în calitate de veteran de război este bun propriu al defunctului , art. 31 alin.1 lit.”d” Codul Familiei, art 13 lit.”b” si art. 22 din Legea nr.44/1994.

Terenul atribuit lui GS, în perioada vieţii, deoarece era veteran de război, ca o recompensă pentru meritele sale personale, face ca acest bun sa aiba calitatea de bun propriu, iar soţia supravieţuitoare nu poate beneficia de cota de ½ aşa cum a fost trecută în certificatul de moştenitor. Ca atare s-a constatat nulitatea absolută parţială a certificatului de moştenitor nr.32/1998 eliberat de BNP C, în referire la cota de ½ a terenului de 500 m.p. In timpul vieţii GS – veteran de război, decedat în 11.01.1998 – a primit un teren de 500 m.p situat în Constanţa, cartier Constanţa Sud, careul E4, lotul 1, în temeiul dispoziţiilor art.13 lit.”b” şi art.22 din Legea nr.44/1994. Conform certificatului de moştenitor nr.32/1998 eliberat de B.N CN, în masa succesorală s-a trecut cota de ½ din acest teren, precizându-se că, cealaltă cotă de ½ aparţine soţiei supravieţuitoare, conform art.30 din Codul familiei. Este adevărat că dispoziţiile art.22 din Legea nr.44/1994 nu conţin preved

Constituirea dreptului de proprietate în temeiul disp.art. 23 din Legea 18/1991 ,antecontract validat drept contract asupra constructiei ca urmare a abrogarii Legilor nr.58 şi 59/1974.

Din analiza prevederilor art. 23 din Legea 18/1991 rezultă că, dreptul de proprietate asupra terenurilor aflate în folosinţa membrilor cooperatori proprietari ai construcţiilor cu destinaţia de locuinţă, se constituie „ope legis”, faptul dovedirii dreptului asupra locuinţei fiind suficient pentru constituirea dreptului asupra terenului aferent.Inscrisul numit „declaraţie” are valoarea unui antecontract de vânzare-cumpărare, convenţia statuând şi asupra faptului că prestaţiile părţilor au fost deja executate. Chiar dacă dreptul de proprietate asupra construcţiei nu s-a transmis odată cu încheierea antecontractului, fiind necesar pentru aceasta condiţia formală a înscrisului autentic, din momentul în care Legile nr.58 şi 59/1974 au fost abrogate, iar înstrăinarea construcţiilor se poate face prin simplul acord de voinţă al părţilor, operaţiunea juridică de înstrăinare, în sens de negoţiune, a devenit perfectă ca vânzare-cumpărare. Constituirea dreptului de proprietate prin titlul

Uzucapiune, extindere asupra folosintei asupra unui imobil vecin constituie o detentie precara, art.1847, art.1855 C.civ.

În materia uzucapiunii, art.1847 Cod civil, cere ca, pentru a se putea uzucapa, posesiunea trebuie să fie sub nume de proprietar, iar art.1855 Cod civ. Prevede că, atunci „când posesorul a început a poseda pentru altul, se presupune că a conservat aceeaşi calitate, dacă nu este probă contrarie”.Posesia începută de NG, prin extinderea folosinţei, nu poate fi caracterizată ca o posesia pentru sine, sub nume de proprietar, ci o posesia exercitată pentru altul, în speţă pentru adevăratul proprietar. Nu se poate considera că autorul reclamanţilor a început o posesie pentru sine, pentru că prin simpla extindere a folosinţei asupra unui imobil despre care cunoştea că nu îi aparţine, acesta nu se putea considera titular al dreptului referitor la bunul aflat în posesie. Prin cererea introductivă, reclamanţii au solicitat să se constate dreptul de proprietate asupra imobilului din str.Brotăcei nr.2, invocând uzucapiunea scurtă, de 10 la 20 de ani şi justul titlu ca temei al dobândirii dr

Partaj echitabil , determinarea valorii reale a bunurilor supuse partajului se face potrivit concluziile expertizei tehnice şi nu la valoarea de impozitare stabilită de organele administratiei locale, actualizarea pretului de cumparare al imobilului u inflatia este arbitrara.

P entru a nu se crea situaţii inechitabile între coindivizari, l a partajarea imobilelor, pentru a se stabili valoarea lor reală de circulaţie, este necesară efectuarea unei lucrări de specialitate care să ţină sema de criteriile ce conduc la aflarea valorii lor economice; nu este posibilă luarea în considerare a evaluării întocmită pe baza unor baremuri stabilite de organele administraţiei locale pentru că aceasta nu poate reflecta valoarea economică reală a imobilului şi are drept consecinţă crearea unei grave inechităţi între coindivizari.Nu se pot reţine concluziile expertizei contabile – prin care s-a actualizat preţul de achiziţie al imobilului cu indicele de inflaţie – deoarece prin aplicarea procesului inflaţionist pe perioada de referinţă se ajunge la creşterea arbitrară a preţului apartamentului. In cauzele de partaj pentru a nu se crea situaţii inechitabile între coindivizari, se impune determinarea valorii reale a bunurilor supuse împărţelii. La partajarea imobilelo

Autoritate de lucru judecat. Faptul ca procesele anterioare s-a analizat numai existenţa drepturilor pretinse de apelant iar nu şi cuantumul sumelor datorate de pârâţi, nu poate duce la admisbilitatea unei actiuni de cunatificare a sumelor de bani datorita autoritatii de lucru judecat, art. 480 alin. (1) din noul C. proc. civ.

    Împrejurarea că în sentinţa pronunţată în acest dosar nu s-a indicat cuantumul sumei datorate de pârâţi şi modul de calcul al acesteia nu poate duce la admisibilitatea unei noi acţiuni între aceleaşi părţi, cu acelaşi obiect şi întemeiată pe aceeaşi cauză, reclamantul putând însă să formuleze o cerere de lămurire a înţelesului întinderii sau aplicării dispozitivului hotărârii, în condiţiile art. 281 alin. (1) C. proc civ. din 1865, în vigoare la momentul pronunţării sentinţei nr. 164/2008 a Tribunalului Alba. Ca să existe identitate de obiect nu este necesar ca obiectul să fie formulat în ambele acţiuni în acelaşi mod, ci este suficient ca din cuprinsul cererilor să rezulte că scopul final urmărit de reclamant este acelaşi în ambele litigii. În speţă, reclamantul tinde la obţinerea unui nou titlu executoriu pentru aceleaşi drepturi băneşti pentru care s-a judecat anterior şi care i-au fost recunoscute, iar cuantificarea acestora, în situaţia în care există neînţelegeri cu prilej

Hotărâre care ţine loc de contract de vânzare-cumpărare, furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice au un drept de servitute pentru accesul pe proprietati, art.3 , art.5 , art.14 din Legea nr. 154/2012

    Potrivit art. 3 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 154/2012, furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice, autorizaţi în condiţiile legislaţiei din domeniul comunicaţiilor electronice, au dreptul de acces pe proprietăţi în condiţiile prezentei legi. Dreptul de acces pe proprietăţi este un drept de servitute, care se exercită în condiţiile legii, cu respectarea principiului minimei atingeri aduse proprietăţii . Art. 5 prevede condiţiile de exercitare a dreptului de acces pe proprietatea privată, una dintre acestea fiind, în cazul refuzului titularului dreptului de proprietate privată asupra imobilului afectat de a încheia un contract, existenţa unei hotărâri judecătoreşti irevocabile, care să ţină loc de contract între părţi.     Potrivit art. 14 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 154/2012, "în situaţia în care contractul prevăzut la art. 13 nu se poate încheia în termen de două luni de la data primirii solicitării de încheiere a contractului de acces pe proprietatea priva

Decesul unei părți anterior închiderii dezbaterilor duce la nulitatea absolută a hotărarii , art.41 C.prr.civ, art.243 alin. final C.prc.civ., art.105 alin 2 C.pr.civ.

Conform art.41 alin.(1) C.proc.civ., poate să fie parte în judecată, orice persoană care are folosinţa drepturilor civile. Aceasta presupune ca persoana respectivă să fie în viaţă atât la data sesizării instanţei, dar şi pe parcursul procesului, capacitatea de folosinţă presupunând tocmai îndeplinirea acestei cerinţe. În cazul în care una dintre părţi era decedată la momentul închiderii dezbaterilor la prima instanţă, fără să poată fi aplicabile dispoziţiile art.243 alin. final C.proc.civ., conform cărora, decesul părţii nu împiedică pronunţarea hotărârii, dacă a intervenit ulterior închiderii dezbaterilor în dosarul respectiv, hotărârile judecătoreşti pronunţate de prima instanţă şi instanţa de apel, precum şi toate actele de procedură săvârşite de instanţe ulterior decesului părţii şi în legătură cu aceasta, sunt lovite de nulitate absolută, în condiţiile art.105 alin.(2) C.proc.civ. Prin decizia  civilă nr.154/C d in 2 mai 2007 a Curţii de Apel Constanţa, s-a admis apelul for