jurisprudenta

În cazul aplicării dispoziţiilor art. 320 1 C. proc. pen., comportarea sinceră în cursul procesului, constând în recunoaşterea săvârşirii faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei, nu poate fi valorificată ca circumstanţă atenuantă judiciară prevăzută în art. 74 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. pen., întrucât recunoaşterii săvârşirii faptelor nu i se poate acorda o dublă valenţă juridică. Dispoziţiile art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. pot fi aplicate concomitent cu dispoziţiile art. 320 1  C. proc. pen., numai atunci când se constată existenţa unei alte atitudini a inculpatului după săvârşirea infracţiunii decât comportarea sinceră în cursul procesului, dintre cele prevăzute în art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen . extras din Decizia nr. 754/ 2012 a I.C.C.J., Secţia penală, sursa scj.ro

Principiul non bis in idem nu este incident, daca o decizie de încetare a urmaririi penale, potrivit dreptului naţional al unui stat, nu stinge definitiv acţiunea penală şi nu constituie astfel un impediment în calea unei noi urmăriri penale, pentru aceleaşi fapte. De asemenea acelasi principiu nu este incident daca faptele materiale nu sunt aceleaşi în ambele proceduri desfăşurate în faţa ambelor instanţe (CEJ Cauza C-467/04), coincidenţa faptelor, trebuind înţeleasă ca un ansamblu nediferenţiat de circumstanţe, independent de încadrarea lor juridică. ( hotărârea Van Esbroeck ) Principiul non bis in idem este prevăzut expres într-o serie de convenţii şi tratate internaţionale (art. 9 din Convenţia europeană de extrădare, Capitolul 3 din Convenţia de punere în aplicare a Acordului Schengen, Convenţia de la Bruxelles cu privire la principiul non bis in idem , Convenţia europeană privind transferul de proceduri în materie penală, Protocolul nr. 7 la Convenţia europeană a dre