jurisprudenta

Un onorariu avocaţial de 2.500 lei, este nepotrivit de mare, faţă de munca depusă, având în vedere faptul că în cauză s-au acordat doar două termene de judecată şi, faţă de complexitatea cauzei, astfel încât a redus cuantumul onorariului avocaţial la suma de 1.000 lei şi a obligat reclamantul să plătească pârâtei această sumă, cu titlu de cheltuieli de judecată. Prin reducerea cuantumului onorariului avocaţial pus în sarcina părţii care a pierdut procesul, instanţa nu intervine în contractul de asistenţă judiciară şi nu-l modifică, în sensul diminuării sumei convenite cu titlu de onorariu (pârâta fiind în continuare ţinută să execute obligaţia contractuală), ci doar apreciază în ce măsură onorariul părţii care a câştigat procesul trebuie suportat de partea care se află în culpă procesuală. S-a admis excepţia necompetenţei generale analizată ca fiind fondată, s-a respins acţiunea reclamantului privitoare la divorţ, având în vedere soluţia dată capătului de cerere principal, a respi

Acţiunea în rectificare presupune suprimarea din cartea funciară a drepturilor personale sau reale stinse prin oricare din modurile prevăzute de lege.           În   cazul   de   faţă,   reclamanta   nu   a   urmărit   radierea   nici  unui   drept   real   sau personal din cartea funciară, ci a urmărit modificarea suprafeţei imobilului deţinut în proprietate.           Susţinerea   reclamantei   potrivit   căreia   suprafaţa   de   teren   nu   se   regăseşte   în cărţile    funciare    alăturate    este   neprobată,     deoarece      nu   au   fost  indicate    parcelele învecinate cu date de carte funciară şi nici proprietarii tabulari ai acestora, pentru a putea     verifica   suprafaţa     parcelelor     învecinate,   proprietarii      tabulari   dacă  sunt     cei indicaţi în procesul verbal de vecinătate încheiat.           Aşadar,   curtea   constată  că  în   lipsa   unui   titlu  de   proprietate   care   să  justifice majorarea suprafeţei terenului de la 450 mp la 777 mp,

   Soluţionarea cauzei în condiţiile în care parata a lipsit (în speţă reprezentanta paratei),dar avea termen în cunoştinţă, nu încalcă în niciun fel dreptul său la apărare. Legala citare constituie o garanţie a respectării acestui drept, iar partea are opţiunea de a se prezenta sau nu la judecată, tribunalul reţinând în plus că potrivit art.152 C.pr.civ. pronunţarea soluţiei se face exclusiv pe temeiul dovezilor administrate.           Pe   de   altă  parte,   susţinerea   reprezentantei   apelantei   că  a   solicitat   strigarea cauzei   la   orele   12,00   nu   a   fost   dovedită,   o   astfel   de   cerere   neregăsindu-se   nici   la dosarul   de   fond  şi   nici   în   cel   de   apel.   Dincolo   de   acest   aspect,   în   situaţia   în   care reprezentantul        apelantei    nu    se   putea    prezenta,     avea    posibilitatea     de   a   asigura substituirea şi în plus, se constată că instanţa, a amânat pronunţarea hotărârii, oferind astfel ocazia părţilor, inclu