jurisprudenta

Omorul nu poate fi considerat însa ca a fost savârsit prin cruzimi, în sensul prevederilor art. 176 lit. a C. pen., decât daca actele de ucidere au constat în schingiuri de natura a produce victimei suferinte mari, având ca rezultat moartea în chinuri.     În speta, însa, s-a retinut în mod corect ca, pe fondul unor relatii tensionate preexistente între inculpat si victima, ambii aflati în stare de ebrietate, s-a ivit un conflict în timpul caruia inculpatul, iritat ca la lovitura sa cu pumnul victima a ripostat, a început sa o loveasca cu pumnii si cu picioarele.     Dezlantuirea în acest mod a agresivitatii inculpatului, chiar daca a fost urmata si de lovirea intensa a victimei cu o bucata de lemn, nu poate fi considerata ca o manifestare de cruzime, mai ales ca, în faza initiala, actele de violenta au avut vadita amprenta a intentiei de a-i aplica o corectie, ce a fost depasita numai ulterior, pe masura autoincitarii sale în conditiile unei stari produse de consumul de alcool,