jurisprudenta

  Conform art. 10  alin. (3)  din Legea nr. 554/2004, modificata, reclamantul se poate adresa instantei de la domiciliul sau sau celei de la domiciliul pârâtului; daca reclamantul a optat pentru instanta de la domiciliul pârâtului nu mai se poate invoca exceptia necompetentei teritoriale.     Reclamanta a optat pentru instanta de la domiciliul sau, astfel ca nu se mai poate pune în discutie competenta teritoriala a instantei în solutionarea cauzei.     De asemenea, se cuvine a observa dispozitiile  art. 17  C. proc. civ., în temeiul carora cererile accesorii si incidentale sunt în caderea instantei competente sa judece cererea principala.     Or, în litigiul de fata, este evident faptul ca cererea de chemare în garantie este o cerere incidentala care va fi solutionata de catre instanta competenta sa solutioneze cererea principala.     Fata de cele prezentate, Înalta Curte va stabili competenta de solutionare a cauzei în favoarea Tribunalului Salaj, sectia de contenc

        Înalta Curte apreciaza ca exista o contradictie evidenta între partea expozitiva a hotarârii si solutia din dispozitiv, în sensul ca din motivarea hotarârii ar rezulta ca respectiva plângere fiind de competenta instantei civile, ar trebui solutionata de aceasta, urmând sa fie trimisa instantei competente, iar dispozitivul, practic, în loc sa contina o asemenea solutie de trimitere a cauzei catre instanta civila, cuprinde o solutie diferita, respectiv, contestatia este respinsa ca si cum s-ar fi analizat conditiile de legalitate si temeinicie ale acesteia.    Asupra recursului penal de fata;     În baza lucrarilor din dosar, constata urmatoarele:     Prin Sentinta penala nr. 59/F din 20 iulie 2009 a Curtii de Apel Brasov a fost respinsa contestatia împotriva masurii asiguratorii mentinuta prin Sentinta penala nr. 2/1998 a Curtii de Apel Brasov formulata de petenta SC A.C. SRL Ploiesti.     A obligat petenta sa plateasca statului suma de 200 RON cu titlu de cheltuieli