jurisprudenta

    Probele indirecte nu furnizeaza informatii care pot dovedi în mod direct vinovatia sau nevinovatia inculpatului, acestea putând conduce la anumite concluzii în cauza penala numai în masura în care se coroboreaza cu continutul altor probe directe sau indirecte.     Rezultatele testului poligraf, fara a fi fost ignorate de catre ambele instante, nu constituie proba în sensul art. 64 alin. (1) C. proc. pen., ci - ca si celelalte împrejurari aratate de acuzare - pot constitui un indiciu care, însa, trebuie coroborat cu alte probe certe, chiar daca nu obligatoriu directe, de natura sa întemeieze, dincolo de orice îndoiala rezonabila, o solutie de condamnare.    Revenind la cazurile de casare invocate de acuzare (art. 385 9 pct. 17 2 si pct. 18 C. proc. pen.), în opinia acuzarii sunt suficiente probe de natura sa conduca, dincolo de orice îndoiala rezonabila, la concluzia ca inculpatul N.I. este persoana care a aplicat loviturile ce au cauzat moartea victimei M.I., aceste prob