jurisprudenta

Din examinarea deciziei atacate cu contestatie în anulare, se constata ca inculpatul V.F.A. a fost prezent în instanta cu ocazia judecarii recursului, fara însa ca instanta de recurs sa procedeze la ascultarea acestuia, astfel cum prevad dispozitiile art. 385 14   alin. (1 1 )   C. proc. pen.      În conformitate cu prevederile art. 385 14   alin. (1 1 )   C. proc. pen. „cu ocazia judecarii recursului, instanta este obligata sa procedeze la ascultarea inculpatului prezent, potrivit dispozitiilor cuprinse în partea speciala, titlul II, capitolul II, atunci când acesta nu a fost ascultat de instantele de fond si apel precum si atunci când aceste instante nu au pronuntat împotriva inculpatului o hotarâre de condamnare".Or, dupa cum s-a putut constata din examinarea actelor si lucrarilor dosarului, inculpatul V.F.A., nu a fost ascultat nici la instanta de fond, nici la instanta de apel, asa încât, instanta de recurs era obligata, potrivit dispozitiilor art. 385 14   alin. (1 1 )  

Din considerentele ordonantei de neîncepere a urmaririi penale reiese ca adoptarea acestei solutii a fost determinata de faptul ca suma de 20.067.133 RON reprezinta doar un prejudiciu estimat în situatia în care s-ar fi obtinut de catre învinuiti anumite venituri fara a fi impozitate si s-ar fi sustras de la plata obligatiilor fiscale, însa nu s-au identificat probe pentru a se stabili în mod indubitabil ca învinuitii s-ar fi sustras de la obligatii fiscale în acest cuantum.     Se mentioneaza, de asemenea, ca nici datele si informatiile primite de la A.N.A.F. nu au confirmat prejudiciul în acest cuantum.     Ca atare, având în vedere ca pentru suma de 20.067.133 RON nu s-a dovedit activitatea infractionala a inculpatului L.L., dispunându-se neînceperea urmaririi penale pe motiv ca fapta nu este prevazuta de legea penala, retine Înalta Curte ca nu se justifica obligarea inculpatului la plata acestei sume, fapt pentru care va constata ca instanta de fond a solutionat corect latura