jurisprudenta

Potrivit  art.269 C.pen, infractiunea de evadare consta în sustragerea de la privarea de libertate la care o persoana este supusa, parasind în mod voit si ilegal locul de retinere sau detinere, deci latura obiectiva constituind o actiune.     De asemenea, conditia esentiala este ca persoana sa se afle în stare legala de retinere sau detinere - într-un penitenciar, centru de retinere, unitate militara disciplinara, sau prin scaparea de sub paza locului unde presta o anumita activitate.      Este necesar deci ca persoana sa se afle în stare de detinere si sa se sustraga de la executare, ceea ce în speta nu s-a produs.     Inculpatul era învoit din penitenciar pentru a participa la înmormântarea mamei sale iar împrejurarea ca nu s-a întors la ora stabilita de penitenciar, prin omisiune si nu poate constitui infractiunea de evadare.    Asupra recursului penal de fata,     În baza lucrarilor din dosar, constata urmatoarele:     Prin Sentinta penala nr. 382 din 27 noiembrie 2008,

Dispunerea unei solutii de catre instanta preponderent pe baza probelor administrate în cursul unei etape procesuale esentialmente nepublica dupa cum este urmarirea penala este incompatibila, în speta, cu exigentele   art. 6   din Conventia Europeana pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale si ale   art. 6   si   289   C. proc. pen.       Dificultatile inerente activitatii de asigurare prezentei în fata organului judiciar a unei parti nu îl exonereaza pe acesta de obligatia administrarii probelor de o maniera efectiva si care sa asigure apararii exercitarea concreta si completa a drepturilor sale procesuale, prin adresarea de întrebari partii respective si conducerii apararii într-un sens ori în altul în cunostinta de cauza si prin raportare la probele administrate în mod contradictoriu.     Fundamentarea unei solutii pe probe ce nu au fost readministrate în cursul cercetarii judecatoresti constituie, totodata un impediment insurmontabil pentru instanta pus