jurisprudenta

Omisiunea instantei de apel de a se pronunta si de a consemna în minuta si dispozitivul deciziei solutia data asupra apelului partii civile nu poate constitui o eroare materiala, în sensul dispozitiilor  art. 195  C. proc. pen., cum gresit a apreciat instanta de apel, încercând sa o remedieze prin încheierea de îndreptare a erorii, ci o eroare de judecata prin care s-a dat o solutie incompleta, ceea ce atrage casarea deciziei si trimiterea cauzei spre rejudecare instantei de apel, în cauza fiind incident cazul de casare prevazut de dispozitiile art. 385 9  alin. (1)  pct. 10  C. proc. pen. Examinând motivele de recurs invocate, cât si din oficiu ambele hotarâri, conform prevederilor art. 385 9   alin. (3)  C. proc. pen., Înalta Curte constata urmatoarele:     Potrivit dispozitiilor art. 195  alin. (1)  C. proc. pen., erorile materiale evidente din cuprinsul unui act procedural se îndreapta de însusi organul de urmarire penala sau de instanta de judecata care a întocmit actul la