jurisprudenta

Art. 3 pct. 2 din Directiva 93/13, prevede că se consideră întotdeauna că o clauză nu s-a negociat individual atunci când a fost redactată în prealabil, iar consumatorul nu a putut să influenţeze conţinutul clauzei, cum este şi contractul de credit în cauză.    Clauza privind comisionul de risc este abuzivă în sensul art. 4 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 193/2000 republicată, deoarece, pe de o parte, pentru acordarea creditului se percep două costuri (fără ca distincţia dintre acestea să fie exprimată în mod clar şi inteligibil), iar, pe de altă parte, faţă de valoarea comisionului de risc pe toată durata contractului, s-a creat în detrimentul intimatilor-consumatori şi contrar cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor. Riscul contractului este acoperit prin constituirea unei garanţii reale ce poate fi suplimentată în anumite condiţii reglementate prin contract, cât şi prin încheierea unei poliţe de asigurare cesionată în favoar

În aceste împrejurări numitul C.C. a prins bicicleta şi s-a îmbrâncit cu G.N., context în care inculpatul a împins puternic victima, aplicându-i o lovitură de pumn la nivelul feţei, care s-a dezechilibrat şi a căzut, lovindu-se cu capul de marginea unei gropi din asfalt… Cu privire la acţiunea civilă, s-a constatat că aceasta este întemeiată în parte, acordându-se părţilor civile sumele de 11.000 RON daune materiale şi 30.000 RON daune morale…Înalta Curte apreciază, de asemenea, că nici recursurile declarate de părţile civile nu sunt fondate.        Critica acestora privind cuantumul daunelor morale este o chestiune de apreciere, ce nu poate fi cenzurată de instanţa de recurs în cadrul niciunuia din cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de art. 385/9 C. proc. pen. şi care devoluează, în principal în drept.        Solicitarea părţii civile G.E. de obligare a inculpatului la plata unei prestaţii periodice ar putea fi examinată în cadrul cazului de casare prevăzut de art.